Un guvern care lasă impresia că este format din clone fără minte, manipulate din adâncimea întunericului de un demon cinic, a adoptat normele juridice prin care mii de anchete penale cu privire la fapte de corupție sunt desființate, iar politrucii autori și complicii lor sunt făcuți scăpați de rigorile legii.
Șocant este nu atât conținutul acestor norme juridice – adevărate mecanisme de favorizare a infractorului – ci modul cum au fost adoptate: noaptea, în secret, fără vreo dezbatere sau măcar un avertisment prealabil. Privind la tâlhăria comisă de guvern, un creștin își aduce imediat aminte de felul în care a fost judecat Hristos de farisei: noapte, în secret, în mod abuziv și nedrept. Numai că acum nu Hristos este judecat – deși demersul guvernului PSD-ALDE violează flagrant orice minimă morală creștină, scăpându-i de la anchetă și judecată pe corupții care au încălcat porunca dumnezeiască ”Să nu furi!” – ci națiunea română este trădată și batjocorită.
O națiune care a reacționat însă firav la această mârșăvie, căci chiar și aproximativ 100.000 de oameni, câți au protestat zilele trecute împotriva ordonanțelor adoptate ieri noapte de guvern, nu reprezintă, cu adevărat, voința poporului.
Poporul român este adormit pentru că poporul român este bolnav. Românii nu sunt nici creștini, nici europeni, nici izvor de civilizație. Există doar o mică probabilitate ca normalitatea românească să mai poată fi regăsită fie printre zecile de mii de protestatari de pe străzile orașelor românești, fie printre cele peste 4 milioane de români care au plecat din țară, alungați de sărăcie, de corupție și de lipsa oricăror perspective de dezvoltare personală și profesională.
Românii sunt bolnavi. Aproximativ jumătate din cetățenii români sunt dependenți de salariile, de pensiile și de ajutoarele sociale primite de la stat. Astfel, prin felul lor de a trăi neliber, acești români s-au transformat treptat în cetățeni de rang inferior, oameni care îngroașă turma clientelei de partid, masă de alegători care votează, fără să se gândească la altceva decât la prea plinul burții, partidul care le promite conservarea unei bunăstări relative și nemeritate: un loc călduț de funcționar incompetent și impostor în administrație și în vreo altă instituție bugetară, o mică creștere a punctului de pensie, o sporire a ajutorului social etc.
Să ceri acestor români bolnavi sufletește, să protesteze atunci când stăpânii lor violează normalitatea și bunul simț pentru a se salva de la rigorile legii, este un demers inutil. Boala lor este nevindecabilă, rătăcirea lor este deplină, demonul le-a pervertit iremediabil sufletul, mulți dintre ei sunt deja complici ai răului care a cuprins și otrăvit sufletul româneasc.
Românii nu sunt creștini. Nu poți să te numești popor creștin, atunci când statisticile izvorâte din viața reală – nu din imaginea bucolică, edenică despre valorile creștine ale românilor, iluzie confecționată prin predici prăfuite de administrația bisericească – demonstrează că te numeri printre popoarele care comit sute de mii de pruncucideri, prin avort, în fiecare an, că ești printre popoarele în a căror țară corupția este endemică. Românii sfidează și încalcă, în fiecare zi, porunca ”Să nu ucizi!”, omorându-și pruncii nevinovați în pântecele mamelor și asasinându-și, astfel, viitorul. Românii sfidează și încalcă, în fiecare zi, porunca ”Să nu furi!”, îngăduind conducătorilor să fie corupți și să jefuiască averea țării, de multe ori acceptând să le fie complici.
Românii nu mai au puterea sufletească de a înțelege și de a urma poruncile lui Hristos, dintre care cea mai mare este iubirea de Dumnezeu și de semeni. Biserica lui Hristos a devenit pentru români, doar un loc al superstiției, al unor ritualuri neînțelese, un fel de element de decor, ceva moștenit și păstrat doar dintr-un firav instinct de conservare, fără vreo legătură cu asumarea conștientă a lui Hristos.
Nu te poți numi creștin, nu-L iubești pe Dumnezeu, atunci când îți omori, prin avort, pruncii. Nu-L iubești pe Dumnezue, atunci când alegi să conducă țara niște corupți, niște hoți, niște impostori. Nu-L iubești pe Dumnezeu, atunci când accepți senin ca țara ta să fie jefuită, batjocorită, compromisă.
Românii nu sunt europeni. Ei nu sunt parte nici în Europa creștină, atât cât a mai rămas din ea, și nici măcar în Europa asta așa-zis Unită a idelurilor democratice, liberale etc. Creștinismul manifestat de majoritatea românilor – clerici și mireni – este atât de slab, de neputincios, de rătăcit, încât el nu mai generează valori universale care să fie impregnate de vechiul spirit românesc, cu un conținut creștin veritabil, demn și creator. Creștinismul românesc nu mai are puterea de a genera valori europene, care să devină repere morale pentru națiunile Europei. Creștinismul românesc și-a pierdut până și capacitatea de a călăuzi națiunea noastră spre Hristos, de a modela viața publică, de a impune conducătorilor politici o ”minima moralia” izvorâtă din poruncile lui Hristos.
Acest înfiorător eșec în asumarea lui Hristos de către poporul român este dovedit, în cifre seci, de statisticele europene, precum și de locul periferic, de mahala, pe care îl ocupă statul român în Uniunea Europeană. Deși mecanismele de evaluare ale acestei structuri supra-statale nu sunt de esență creștină, totuși ele ne dovedesc indirect că noi, românii, suntem rătăciți de la credință, rătăcire care se vede în starea noastră deplorabilă: milioane de români plecați din țară, depopularea țării, corupție ridicată la nivel de lege în stat, lașitate, degradarea spiritului civic, sărăcie, subdezvoltare și boală…
Această urâtă stare sufletească și statală a națiunii române dovedește însă, mai presus de orice, marele eșec al educației creștine postdecembriste. Trebuie să ne asumăm un adevăr dureros, anume acela că procentual – căci majoritatea românilor se declară creștini ortodocși – responsabilitatea revine slujitorilor Bisericii Ortodoxe.
După Decembrie 1989, Biserica a recucerit teritoriile pierdute în vremea dictaturii comuniste. S-a reintrodus ora de religie – iubită de copii și părinți, dovadă reacția puternică a acestora atunci când neomarxiștii din rândul politrucilor au dorit să o elimine din programa școlară – a fost restaurată instituția preotului misionar în spitale, Armată și penitenciare, s-au recuperat multe dintre proprietățile Bisericii, s-a dezvoltat o rețea de centre filantropice etc.
Totuși, această creștere cantitativă a resurselor deținute de Biserică, nu a fost însoțită de o creștere calitativă atât a ierarhiei bisericești, cât și a credincioșilor. Dimpotrivă, ierarhia bisericească a pierdut treptat legătura cu poporul credincios, s-a izolat într-o autosuficiență mută, întreruptă doar de predici cu un conținut de cele mai multe ori rupt de realitatea imediată a vieții de român. Puțini ierarhi – unii dintre ei deja mutați la Domnul, așa cum a fost vrednicul de pomenire IPS Bartolomeu Anania – au avut curajul să reacționeze dinamic, folositor, mărturisind pe Hristos, în fața nedreptăților și gravelor probleme sociale, economice și politice care s-au acumulat în România postdecembristă.
Luptele interne purtate de grupări clericale la aproape toate nivelurile administrației bisericești – protoierii, centre eparhiale, Patriarhie, Sfântul Sinod etc. – au ajuns să fie cunoscute în spațiul public și cel mai grav, au permis implicarea unor politicieni, dar și a unor grupuri oculte de influență, în treburile interne ale Bisericii. Tensiunile apărute în procesul de alegere a PF Daniel ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române sunt o elocventă dovadă că administrația bisericească a permis unor forțe străine vieții creștine, bisericești să-și manifeste influența până la cel mai înalt nivel al ierarhiei.
Foarte grav, starea din ierarhia bisericească a decăzut, în ultima vreme, până la pragul cel mai de jos, acel prag al smintelii pentru cler și credincioși, în care procurori anticorupție anchetează activitatea unor ierarhi ai Bisericii Ortodoxe, suspicionând grave fapte de corupție.
La o asemena descriere a stării de fapt din viața Bisericii, birocrații administrației bisericești au răspuns mereu fie cu cifre statistice seci și dificil de verificat despre activitatea filantropică și misionară, fie negând absolut orice afirmație despre problemele din sistem, dar fără să aducă vreun contra-argument minim pertinent.
Deși refuză dialogul cu societatea, cu proprii preoți și cu credincioșii, mimând acest dialog prin utilizarea unor forme birocratice, împietrite și totalmente ineficiente de comunicare – conferințe preoțești, simpozioane, seminarii, predici oficioase – administrația bisericească a avut însă o mare purtare de grijă pentru dialogul cu clasa politică. Foarte puține au fost momentele în care administrația bisericească a reacționat împotriva trădărilor comise de conducătorii politici împotriva statului și națiunii române. Foarte puține au fost vocile de ierarhi și preoți care au apărat poporul în calea urgiei de hoție, de corupție și de răutate pe care permanent clasa politică a aruncat-o asupra românilor. În schimb, administrația bisericească a profitat din plin de relația cu politicienii și din păcate, nu întotdeauna în folosul Bisericii. Treptat, această relație a devenit una împotriva lui Hristos, prin faptul că administrația bisericească a decis să nu reacționeze împotriva acțiunilor comise de politicieni împotriva poporului, adică a acceptat să fie complice, chiar și prin așa-zisa neutralitate politică, la nenorocirea și smintirea unui întreg popor.
Poporul a fost pierdut de către Biserică. Nivelul încrederii în Biserică și cler este la cel mai scăzut nivel înregistrat după 1989. Participarea activă și reală a românilor la slujbele și viața Bisericii este, de asemenea, la cel mai scăzut nivel de după 1989. Preoții simt toate acestea, dar fie că nu au curajul să atenționeze pe ierarhi, fie nu sunt ascultați de aceștia.
Se va spune, în contextul scandalului trădării comise de guvernul PSD-ALDE, că nu Biserica este responsabilă, că nu ierarhii și preoții sunt vinovați pentru mizeria comisă de guvernul salvator de infractori.
Da, la modul imediat, nu ar exista o relație de cauzalitate, însă la nivelul istoriei recente a României postdecembriste există o relație de cauzalitate pe care, chiar dacă unii oameni o pot nega, Dumnezeu o știe și o vede.
Atunci când te proclami Biserică națională și când, prin numărul de credincioși, chiar ești o Biserică națională, trebuie să-ți asumi nu doar marile virtuți ale poporului tău, pe care Hristos ți l-a încredințat spre păstorire, ci și marile eșecuri.
Biserica noastră – ierarhi, preoți, călugări și mireni – a eșuat în a crește și educa poporul în duhul poruncilor lui Hristos. Este o mare lașitate să taci și să te faci că tu nu ai vreun amestec, atunci când poporul tău s-a rătăcit, iar conducătorii lui trădează.
Eșecul educației creștine postdecembriste este cumplit și el exprimă, de fapt, eșecul nostru ca națiune creștină.
…și totuși, poporul dorește să urmeze Bisericii, dovadă milioanele de români care au răspuns apelului de apărare a familiei naturale și tradiționale. Vindecarea neamului nostru este însă condiționată de vindecarea relației dintre ierarhia bisericească și popor, adică de vindecarea relației noastre, a tuturor creștinilor români, cu Hristos. O vindecare ce vine doar de la Hristos, prin Hristos și cu Hristos, urmând poruncile lui Hristos.
- „Quo Vadis” Biserica Ortodoxă Română? - 29 octombrie 2018
- Vor fi sau nu canonizați Sfinții Închisorilor? - 16 octombrie 2017
- Cazul PS Corneliu rămâne nerezolvat. ”Pentru pacea şi binele Bisericii”? - 18 august 2017
Da,Domnule Cremene. S-ar putea să fiu de acord cu dumneata. Dar dacă eu ca bărbat care vreau să fac ceva,să atrag atenția asupra unei greșeli, dar vin cu cagula pe față, oare pot să reușesc ceva ? Eu cred că există conspirații, că există servicii care lucrează dedesubt, dar mai știu de la părintele Iustin că doar niște suflete curate mai pot rezolva ceva cu destinul nostru. Ori, un suflet curat nu se teme de nimeni și nimic. Ești pe bune cu ”Șeful”, nu ai frică de căței. Când ești sub acoperire, nu ești sigur de tine și de starea ta duhovnicească și intri în anonimat, sub un pseudonim. Așa că doar cel fără de păcat poate urni stânca să se prăvălească peste desfrânată!Dacă am supărat ? – Iertare !
Domnule Cremene, nu cred ca intelegeti bine Biserica, si nici poporul roman. Sunt si adevaruri in ceea ce spuneti, dar in general este imaginea creata – intentionat – de mass-media. Nu cred ca au ce cauta asemenea revolte in trairea crestina. Biserica nu a esuat. Este intreaga, vie, aici, la dispozitia noastra. Noi esuam.
Cred că în articol se vorbește mai degrabă despre eșecul membrilor Bisericii de a-L mărturisi pe Hristos, nu despre Biserica în sine, ca Trup al lui Hristos. Eu așa am înțeles mesajul din text. Adevărul este că tăcerea ierarhiei Bisericii în aceste momente extrem de dureroase și de periculoase pentru țară nu ajută. Am privit la TV Trinitas, am citit Ziarul Lumina. Absolut nimic despre protestele masive ale românilor. Eu nu am găsit. Poate altcineva a găsit ceva pe acest subiect. Patriarhia nu a dat măcar un comunicat despre haosul din țară, un sfat creștinesc, un îndemn, nu știu, ceva de spus credincioșilor. Credeți că e creștinească atitudinea asta? Ajută la relația dintre ierarhie și popor? Articolul domnului Cremene este scris în termeni duri, de acord cu asta, dar cred că tocmai de un cuvânt aspru avem nevoie ca să ne trezim din lenea duhovnicească în care am căzut. Cine răspunde, în cele din urmă, de decăderea morală a poporului nostru? De sutele de avorturi făcute zilnic? De corupție? De românii plecați din țară din cauza sărăciei, despre toate lucrurile grave despre care vorbește și dl. Cremene? Doar poporul? Păstorii, nu?
Cred ca multi dintre noi suntem mult mai racordati la mass media decat la viata reala, care e de fapt foarte linistita la noi in tara. Cred ca „protestele masive” sunt o facatura mediatica. Biserica are o alta misiune, nu de a se implica in haosuri regizate. De unde aflam adevarul, aici e toata problema. Daca il aflam din mass media, rezultatul e panica si haosul din mesajele de mai sus. Biserica are alte explicatii. Trebuie insa sa le descoperim…
Mihai, Biserica are misiunea de a-L mărturisi pe Hristos. Mărturisirea se face prin rugăciune, slujire la Altar, cuvânt și faptă. Misiunea Bisericii se înfăptuiește, cum spune și dl. Cremene, prin ierarhie (episcop, preot și diacon) și prin credincioșii mireni. Rezultatele acestei mărturisiri a lui Hristos trebuie să se vadă în practică. Faptul că România se află în topul țărilor europene în care se comit avorturi la cerere (cred că locul 4 în Europa și 5 în lume, așa era situația cu vreo 2 ani în urmă!!!) sau în topul țărilor corupte din U.E. (ocupăm împreună cu Bulgaria locul I !) exprimă gradul de atașament al locuitorilor țării la valorile creștine. Dl. Cremene arată clar și argumentat că asumarea valorilor creștine de către români este la un nivel foarte scăzut. Datele statistice nu au legătură cu cât suntem noi racordați sau nu la mass-media. Sunt date clare și le poți verifica. Biserica are învățătura lui Hristos, dar învățătura asta trebuie practicată de ierarhie (păstorii) și de credincioși în chip real. Dacă învățătura este practicată, rezultatele se văd în viața socială. La noi, ce se vede? Avorturi, corupție, sărăcie, o clasă politică trădătoare etc. Am văzut că romano-catolicii au reacționat, prin Episcopul Robu și au transmis un mesaj către protestatari. De la Patriarhie, ai auzit să se spună ceva? Eu nu am auzit, deocamdată.
Invatatura Bisericii ESTE practicata, doar ca omul si constiinta lui sunt libere, e alegerea lor. Faptul ca Patriarhia nu are mesaj pentru „protestatari” e un punct in plus pentru ea, nu in minus. Cu exceptia acestui lucru, lucrurile pe care le spui ma dor si pe mine.
Si, as vrea sa vad „proteste” fata de uciderile de prunci care au loc IN FIECARE ZI. Despre astfel de proteste ar trebuie sa vorbim noi, nu despre politicianisme fara valoare.
Serile trecute am urmarit un documentar pe Arte (post tv franco-german) despre STASI si asa am inteles ca prigoana comunista impotriva romanilor crestini depaseste imaginatia occidentalilor si din pacate, si a multor romani nascuti dupa ’89.
In Romania s-a aplicat metodic distrugerea memoriei colective si implicit a constiintei nationale, a familiei, a demnitatii personale,a valorilor crestine, si chiar a degradarii biologice.
Inlocuirea sutelor de preoti crestini schingiuiti in inchisorile comuniste (734 de pagini cu numele lor le gasiti in volumul „Martiri pentru Hristos, din Romania, in perioada regimului comunist’) s-a facut prin sacrificarea valorilor morale ale corpului eclezial si implicit, ale poporului credincios.
Marea majoritate a copiilor din orfelinate, carora li s-a inoculat ura fata de parintii naturali , fata de familia traditionala si iubirea neconditionata pentru Partidul Comunist, au fost transformati in cadre ale MI sau turnatori. Fiecare parohie isi avea arondati informatorii sai.
Presiunea asupra Bisericii noastre s-a pus atat din interiorul tarii, cat si din exterior, in scopul schimbarii substanetei ortodoxe a Bisericii.
La Conferinta de la Seelisberg din 1947, Romania a fost reprezentata doar de rabinul Alexandru Safran si la elaborarea tezelor de la Bad Schwalbch nu au participat teologi ortodocsi romani.
La istoricul Consiliu Vatican II, Romania am putea spune ca a participat ca observator indirect prin Andrei Scrima – consilier al Patriarhului Ecumenic Athenagoras.
In acest moment BOR tace pentru ca a contribuit la „succesul in alegeri ” al partidului lui Dragnea.
Poporul roman a fost contaminat de grelele patologii ale comunismului sovietic dar, dupa parerea mea, este in curs de vindecare.
Avem dreptul a cere ca preotii sa fie ireprosabili moral, exemple vii ale cuvantului Matuitorului, modele pentru tinerele generatii.
Acest lucru nu se va intampla insa decat prin ridicarea nivelului invatamantului teologic universitar in Romania (nu in Elvetia).
BOR nu trebuie sa mai accepte ca de pe portile facultatilor de teologie sa iasa preoti cu o cultura teologica mediocra, ante-repartizati in parohii interesante financiar, care sa nu cunoasca greaca veche si ebraica biblica si sa nu fie capabili sa catehizeze orice roman crestin, indiferent de nivelul acestuia de instruire.
Purtatorul de cuvant al Patriarhiei Romane, Vasile Banescu, a declarat joi pentru HotNews.ro ca „pozitia Patriarhiei fata de contextul social actual, din nefericire din ce in ce mai tensionat, este una de reala ingrijorare si in acelasi timp una subinteles favorabila valorilor statutului de drept in care dreptatea si pacea sociala sunt si trebuie sa ramana esentiale”. „Biserica promoveaza constant cultura dialogului si civilizatia morala a Decalogului”, a mai spus Vasile Banescu.
***
Biserica Ortodoxă Română a reacționat, destul de târziu, dar a reacționat. Cred că este impede pentru toată lumea cum se traduce ”Civilizația Morală a Decalogului”, cum spune purtătorul de cuvânt al Patriarhiei. Înseamnă respectarea celor 10 PORUNCI, în contextul nostru, cea mai importantă fiind SĂ NU FURI!
Deci, pentru Biserică protestele nu sunt ”politicianisme fara valoare”, cum spune comentatorul Mihai, ci au deja valoare morală de apărare a valorilor statului de drept. Bine ar fi fost dacă Patriarhia reacționa înaintea catolicilor, cel puțin pentru că noi, ortodocșii, suntem majoritari aici. Dar mai bine mai târziu, decât niciodată!
Articolul pare facut la comanda – la comanda anticrestina. Ce-i asta „Nivelul încrederii în Biserică și cler este la cel mai scăzut nivel înregistrat după 1989”? Conform caror sondaje, ale ateilor din ASUR ori cele comandate de ziarul Adevarul, vadit anticrestin? Ce faceti, rostonline.ro, deveniti globalisti atei si voi? Macar anuntati lumea, sa nu-si mai faca iluzii!
ROST nu-si schimba pozitia. Din pacate realitatea este exact cum o prezinta autorul in articol. Pentru conformitate:
Mai multe detalii gasiti aici.
De acord cu analiza dar sunt foarte rezervat cand aud laude la adresa lui Bartolomeu Anania. Sunt prea multe lucruri suspecte in viata lui. Ultimul a fost ruperea in doua a Mitropoliei Ardealului, un fel de „lovitura de stat” in interiorul BOR
Părinte, vă asigur că nu există nici un lucru suspect în viața vrednicului de pomenire ierarh Bartolomeu. L-am cunoscut bine, i-am cercetat trecutul, am făcut cîteva discuții lungi, lungi cu el, de pe urma cărora am și publicat vreo două interviuri, l-am văzut reacționînd în momente de cumpănă pentru societate sau pentru Biserică (inclusiv după trecerea la cele veșnice ale PF Teoctist și cu prilejul alegerilor de patriarh de atunci). A fost ireproșabil. În opinia mea, este un reper pentru toți românii creștini, indiferent de confesiune. Crearea Mitropoliei Clujului era necesară la acel moment și se dovedește a fi fost o decizie înțeleaptă pînă azi. În plus, s-a făcut cu hotărîrea întregului Sinod. Nu în afara sobornicității. Să fim cu mare băgare de seamă cînd ridicăm obiecții sau dubii asupra unei asemenea personalități, că nu avem prea multe.
Privește REALITATEA și vei înțelege. Eu, ca și creștin ortodox care particip Duminica la Liturghie, privesc cu îngrijorare profundă cum societatea noastră s-a degradat într-un ritm alarmant mai ales în ultimii 20 de ani, sub presiunea ”valorilor europene”.
Rezultatul este BOICOTAREA REFERENDUMULUI PENTRU FAMILIE, pe care CRETINII care se cred creștini l-au boicotat, confundând Biserica cu afacerea lui Dragnea și pe unii ierarhi corupți cu Dragnea sau cu Dracnea. Biserica nu este nici a lui Dragnea, nici a lui Daniel patriarhul, ci este a Lui Hristos! Iar dacă popoprul român a ajuns în așa hal încât să își renege propriile valori ca și popor creștin (familia, credința și neamul au ajuns să fie denigrate și asaltate sistematic), atunci CEVA EXTREM DE GRAV SE PETRECE CU NOI CA ȘI POPOR. Iar acest articol trage un semnal de alarmă.
Bisrica nu este doar clerul, ci și credincioșii. Însă clerul sunt cei numiți ”păstori„. Însă turma s-a transformat în cireadă ”educată” de tembelizor.
Biserica a ajuns să fie erodată din interior de ierarhi și clerici trădădori, deopotrivă cu ”credincioșii” care ascultă manele și cred că ”îi ajută dumnezeu” (cu d mic), cum cântă IDOLUL lor dani mocanu!
Mulți români au fugit din țara asta ”de caca” și au ajuns să facă ceva pe ea de țară, de parcă pentru ei țara = Dragnea sau trădătorul de Johannis….
Sentimentele anti-românești nu sunt ceva unic la nivel european În special civilizația creștină este îndemnată să se auto-anihileze și să se urască pe sine, cedând locul ”toleranței” și ”diversități”, care iau locul DRAGOSTEI CREȘTINE și a VALORILOR CREȘTINE, la care se renunță într-un ritm alarmant, în primul rând la nivel oficial/ politic.
Iar reprezntanții OFICIALI ai Bisricii (majoritatea) tac. Ba mai rău, ne trădează pe la Creta, prin pseudo-Sinoade în care se acceptă tacit ecumenismul, care este lucrarea globalismului insidios chiar în sânul Bisericii…