Demonii din adâncul întunecat al societății românești

Fantoma Securității ceaușiste a fost readusă la lumină de recentul scandal declanșat de ziarul ”România Liberă”, prin dezvăluirile despre o posibilă apartenență a guvernatorului Băncii Naționale, Mugur Isărescu, la structurile serviciilor secrete ale dictaturii comuniste. Scandalul răspândește un miros urât și greu și ne reamintește că această fantomă a infestat sufletul românesc, a acaparat puterea economică și politică în statul român, și după Decembrie 1989, și a anulat aproape toate șansele ca România să devină un stat creștin, democratic, liber și prosper.

Scandalul ”Mugur Isărescu – colaborator al Securității” este ca o canistră de benzină vărsată peste incendiul deja provocat de acțiunile aberante ale Guvernului și Parlamentului – mai nou, girate de la înaltul nivel al Curții Constituționale – prin care fantoma comunisto-securistă încearcă să lichideze rămășița de rezistență anti-corupție din Justiție și din societatea civilă. Dacă se vor confirma afirmațiile despre calitatea lui Mugur Isărescu de colaborator/ofițer acoperit al serviciilor secrete ceaușiste, vom avea încă o dovadă că România postdecembristă nu a fost și nu este o țară democratică și liberă.

Acești ”Aliens” – este imaginea SF pe care mi-o inspiră prezența în trupul națiunii române a membrilor eșaloanelor 2 și 3 ale PCR și Securității, entități străine care infestează și consumă din interior ființa noastră, eclozând și prosperând prin distrugerea noastră definitivă – controlează viața politică, economia, resursele financiare publice, serviciile secrete și principalele entități mass-media. Infestarea a ajuns la nivelul la care armate formate din sute de mii de ”bugetari” slujesc cu loialitate diferitele grupări politice de inspirație mafiotă care se luptă pentru acapararea puterii în stat și în comunitățile locale. O ”punere în scenă” – costisitoare, penibilă și mizerabilă – numită ”alegeri libere și democratice”, garantează perpetuarea Sistemului, păstrează aparența de libertate pentru plebe și permite ”rotirea cadrelor de partid”, schimbată fiind doar garnitura de argați, fără a fi tulburat vreo clipă jaful greu de imaginat la care este supusă România.

Membrii eșaloanelor 2 și 3 ale PCR și Securității, alături de urmașii și slugile lor din Sistem, au fost și sunt nimic altceva decât niște animale extrem de oportuniste. Țelul lor este acumularea de averi fără muncă cinstită, fără vreun efort intelectual veritabil și onest, fără să posede vreo calitatea profesională care să le confere dreptul legal și moral să acumuleze și să posede respectivele averi.Activistul PCR – bun de gură și priceput ”la toate” și la nimic – a supraviețuit sub haina activistului partidelor postdecembriste care s-au rupt din FSN-ul comunistului Ion Iliescu și pseudo-democratului Petre Roman.Parlamentul și Guvernul României au fost infestate, încă de la primele alegeri ”libere” postdecembriste, de indivizi și individe care, într-o lume normală și morală, ar fi eșuat ca profesorași mediocri și ratați pe la vreo școală din mahala, ca dame de consumație la vreun ”hotel” de interlopi,ca dubioși proprietari de ”butic”, ca șefi de salăprin vreo cârciumă sau ca vânzători ambulanți de mărfuri contrafăcute. Partidul organizat ca grupare mafiotă și societatea românească postdecembristă controlată de Sistemul comunisto-securit le-au oferit acestor ratați oportunitatea de a deveni ”slugile de lux” ale Sistemului. Să se multiplice, ascunși în adâncurile întunecate ale Partidului, să cloneze propriile slugi, după ”ADN”-ul imoralității cinice și criminale din care își revarsă răul asupra societății românești, a fost doar o chestiune de timp.

România a fost transformată într-un ”teatru de război” în cuprinsul căruia se luptă, pentru putere, diferitele grupări politice mafiote, fiecare în parte și toate împreună fiind doar rotițe ale unui Sistem antiromânesc și anticreștin.

Spre deosebire de activistul PCR care face și trăiește din circ pe scena politică, securistul ceaușist a ales să rămână ceva mai discret, în bezna ocultă care-l ocrotește și-l așază mult mai aproape de demonul pe care-l slujesc acești trădători de credință, de neam și țară. Securistul a infestat unele dintre zonele cele mai înalte și esențiale pentru existența națiunii și statului nostru – sistemul financiar, serviciile secrete,mediul universitar și academic. Securistul este adevăratul stăpân al țării pentru că deține cea mai puternică armă din toate vremurile: informația.

Securistul este urât de toți și, totodată, este respectat de toți. Poate să fie prietenul tuturor, dar și inamicul tuturor și își schimbă cinic atitudinea în funcție de interesele egoiste care-l animă. El este mai presus de jocurile politice, deși se implică permanent în viața partidelor politice și a instituților statului condiționate de mecanismele electorale, parlamentare, guvernamentale. Loialitatea securistului cunoaște doar două dimensiuni: față de propria persoană și față de Stăpânii pe orbita cărora a decis să așeze destinele țării. Securistul este trădătorul prin excelență…

Spre deosebire de activistul politruc, securistul cultivă în plebe un sentiment patern. El vrea ca plebea să știe că doar el singur, securistul, cunoaște ce este bine pentru plebe, că el lucrează dincolo de Sistem, în bezna în care face și desface jocuri oculte, de neînțeles pentru omul de rând, dar despre care plebea trebuie să știe că au ca țel binele național. La aproape trei decenii de la căderea comunismului, imaginea securistului patriot cu față umană, falsul erou confecționat de propaganda ceaușistă, nu a dispărut, dimpotrivă, este intens promovată de curentul naționalist-securist, a cărui înfiorătoare expresie a fost Partidul România Mare, din ai cărui membri de marcă unii au fost recuperați de PSD.

În scandalul ”Mugur Isărescu – colaborator al Securității” avem însă o excepție de la regula imposturii, căci personajul implicat este un expert temeinic pregătit în domeniul în care lucrează. Experții care au slujit în structurile guvernamentale ale dictaturii ceaușiste sunt cu mult mai periculoși decât activistul nomenclaturist PCR sau securistul care a făcut poliție politică. Acești experți, cei mai mulți recrutați de serviciile secrete ale dictaturii lui Ceaușescu, au fost ”nucleul dur” al mecanismelor de guvernare ale dictaturii. Ei au pus în mișcare motorul dictaturii, iar expertiza lor i-a făcut indispensabili și după 1989, pentru supraviețuirea și perpetuarea la conducerea statului a membrilor eșaloanelor 2 și 3 ale PCR și Securității.

Se dorește ca acest adevăr cumplit să fie trecut sub tăcere. Observăm cum se fac eforturi considerabile, de anumite cercuri mai mult sau mai puțin oculte, de a-i transforma pe ”securiștii tehnocrați” în ”eroi naționali”, altfel spus, în ”securiști de omenie”. Se comite o gravă eroare de interpretare – permisă, de fapt, de legislația în temeiul căreia s-au desecretizat și studiat arhivele Securității –, anume distincția între securiștii care au făcut poliție politică și ”securiștii tehnocrați”, care au activat în alte domenii, fără implicații directe la nivel de poliție politică.

”Securiștii tehnocrații” ai regimului comunist au fost salvați de legea strâmbă a deconspirării arhivelor Securității, dar nu se pot salva de la judecata Istoriei. ”Experții” din diferitele instituții guvernamentale ale dictaturii comuniste – așa cum a fost și Institutul de Economie Mondială unde Mugur Isărescu a lucrat ca ”cercetător științific” – au fost rotițe importante în macabrul mecanism al dictaturii ceaușiste, au fost profesioniștii care, implicit, prin activitatea lor, au promovat și apărat interesele economice și financiare ale dictatorului Ceaușescu. În vremurile în care ”specialiști” precum Mugur Isărescu erau trimiși de Ceaușescu în delegații, prin Occident, pentru a apăra interesele regimului, românii trăiau cu o jumătate de pâine pe zi, pe cartelă, în frig, foamete și teroare. Nu țara a fost slujită de acești ”securiști tehnocrați”, ci dictatura comunistă.

În ciuda evidențelor, în scandalul ”Mugur Isărescu – colaborator al Securității” s-au ridicat voci care au interpretat ca fiind patriotice, naționale, expresie a dragostei de patrie etc. diferite acțiuni controversate comise de guvernatorul BNR: transferul rezervei de aur a țării într-o bancă din străinătate, politica monetară, implicarea în negocierile pentru aderarea la ”zona Euro”, relația cu piața bancară privată din România, implicarea în politica de împrumuturi externe contractate de statul român etc.

În mlaștina de insinuări, de interpretări viclene și de jumătăți de adevăr prin care se pervertesc idei precum loialitatea față de națiune și dragostea de țară, avem nevoie de un principiu clar în temeiul căruia să judecăm trecutul comunist al României. În cazul activiștilor PCR, securiștilor și ”tehnocraților” comuniști, principiul trebuie să fie foarte clar: colaborarea de pe poziții importante cu PCR, cu structurile guvernamentale și cu structurile serviciilor secrete ale dictaturii comuniste trebuie condamnată public și deopotrivă penal fără ezitare, indiferent dacă această colaborare se înscrie sau nu în sfera poliției politice.

Regimul nazist a cunoscut importante succese militare pentru că în guvernul lui Hitler a existat un Albert Speer, ministru al înarmării și producției de război. Eficiența și profesionalismul acestui ”tehnocrat” nazist au permis dictaturii lui Hitler să dezvolte arme precum haitele de submarine sau rachetele V1 și V2 și să posede o armată dotată cu cele mai avansate tehnologii din epocă. O armată care a răspândit teroarea nazismului în toată Europa…

”Tehnocrații” regimului comunist nu trebuie scăpați de judecata instanței omenești – oricum, de Judecata lui Dumnezeu nu vor scăpa! Dictatura lui Ceaușescu s-a sprijinit pe acești ”tehnocrați”, i-a înregimentat fie în structurile de Partid, fie în mecanismele oculte ale Securității și i-a transformat în instrumente cu ajutorul cărora teroarea a cuprins România.

Dintr-o anumită perspectivă – aceea a valorii intelectuale și profesionale – ”securiștii tehnocrați” sunt cu mult mai vinovați decât brutalul și primitivul ofițer de Securitate instruit doar să bată până la sânge pe cel anchetat, pentru a-i smulge mărturisirea necesară pentru condamnarea acestuia la ani grei de temniță. ”Securistul tehnocrat” comunist a fost cel care a construit o închisoare cu mult mai mare, contribuind major la transformarea României într-o societate totalitară care i-a robit și pervertit pe români. ”Securistul tehnocrat” comunist l-a ajutat pe Ceaușescu să înșele democrațiile Occidentale pentru a primi ajutorul lor financiar și politic, confecționându-i falsa imaginede ”dizident” al lagărului comunist, tot așa cum l-a ajutat să opereze o criminală inginerie socială care avea ca scop transformarea României într-o ”Coreea de Nord” a Europei. ”Securistul tehnocrat” comunist a trădat națiunea noastră, orientând România spre dependența față de FMI și ”sfătuind” pe dictator să investească banii în industrii fără viitor și în consum irațional, în anii 70, pentru ca mai apoi, la începutul anilor 80, să-l determine pe Ceaușescu să recupereze și să achite datoria externă prin înfometarea și umilirea populației.

Foametea, frigul și umilința bătăilor pe la cozile din fața magazinelor, pentru o bucată de ”salam cu soia”, nu au fost provocate de securiștii care au făcut poliție politică – rolul acestor fiind tocmai acela de a reprima orice revoltă cauzată de această înfiorătoare sărăcie – ci sunt rezultatul acțiunilor anti-românești comise de ”securiștii tehnocrați” ai lui Nicolae Ceaușescu. ”Securiști tehnocrați” care după Decembrie 1989, au îmbrăcat haine de finanțiști, specialiști, experți etc.

Așa privite lucrurile, trebuie afirmat cu tărie că nu există politruc sau securist ”de omenie” și că acești indivizi sunt doar niște ”Aliens”, entități străine de Credința și Neamul nostru, demoni care infestează și consumă din interior ființa noastră, demoni care trebuie cât mai curând exorcizați din societatea românească.

• Despre autor
• Ultimele articole

About Nichifor Cremene

• „Quo Vadis” Biserica Ortodoxă Română? - 29 octombrie 2018
• Vor fi sau nu canonizați Sfinții Închisorilor? - 16 octombrie 2017
• Cazul PS Corneliu rămâne nerezolvat. ”Pentru pacea şi binele Bisericii”? - 18 august 2017