Pornificarea lumii în date statistice

Deja o realitate, pornificarea planetei se intensifică şi produce un număr tot mai mare de victime. Cel puţin o dată pe an scriem despre pornografie, atrăgînd atenţia asupra consecinţelor şi efectelor ei grave, fie în viaţa intimă, fie în societate. Subiectul e deosebit de important pentru că, aşa cum o confirmă studii frecvente, ea afectează negativ creierul, personalitatea omului, relaţiile de cuplu, creează dependența de pornografie, dependența de sex, compromite satisfacţia sexuală în viaţa de cuplu, subminează demnitatea femeilor, toxifică mintea, e responsabilă pentru traficul de fiinţe umane, sclavia sexuală, prostituţie şi altele asemenea. În plus, ea ne afectează viaţa moral-spirituală şi relaţiile de familie. Impactul economic negativ al pornografiei e şi el imens. Consumul de pornografie costă şi există studii care indică faptul că ea afectează productivitatea la locul de muncă. Pornografia a precedat revoluţia sexuală şi i-a facilitat apariţia, iar revoluţia sexuală, o dată scoasă din cutia Pandorei, a dezlănţuit la rîndul ei o avalanşă fără precedent a pornografiei. După cum revoluţia sexuală s-a răspîndit pe tot globul, la fel și pornografia. Pornografia a facilitat emanciparea sexuală, iar revoluţia sexuală a sporit consumul de pornografie.

În anii ‘60 pornografia a fost declarată o formă de expresie individuală a libertăţii cuvîntului protejată de lege, iar consumul de pornografie a fost declarat un drept constituţional, la fel şi libertatea de a produce şi distribui pornografie. Practic, la ora actuală singura formă de pornografie care e încă ilegală şi al cărei consum e interzis de lege e pornografia care implică minorii, cunoscută ca child pornography. Dar şi pornografia infantilă rămîne aproape în întregime nepedepsită. Dovedirea în instanţă a pornografiei infantile ori a consumului de pornografie infantilă este extrem de dificilă, din care cauză producătorii ori consumatorii de pornografie infantilă sînt rareori aduși în instanţă, iar cei găsiţi vinovaţi primesc pedepse destul de ușoare. La asta se adaugă şi pasivitatea autorităţilor faţă de consumul de pornografie. Nu cunoaştem nici un program specific de reabilitare a persoanelor dependente de pornografie finanţat de stat. Dar, cu toate acestea, există şi semne încurajatoare. Acum doi ani legislatura statului Utah a adoptat o rezoluţie care califică pornografia ca epidemie ce periclitează sănătatea publică, iar luna trecută legislatura statului Arkansas a făcut la fel. Ambele rezoluţii cer autorităţilor să adopte măsuri specifice pentru reducerea consumului de pornografie şi să sprijine financiar organizaţiile neguvernamentale care ajută la reabilitarea celor dependenţi de pornografie şi sex în general.

Ce e pornificarea?

Nici cuvîntul „pornificare” nici verbul „a pornifica” nu există în dicţionarul limbii române. „A pornifica” e un verb care la început a fost un substantiv. Aşa după cum cuvîntul „sex” a dat naştere lui „a sexualiza” ori „sexualizare” („sexualizarea minţii ori a societăţii”), la fel cuvîntul „pornografie” a dat naştere verbului „a pornifica”, denotînd transformarea pornografiei într-o acţiune constantă de amploare: impregnarea societăţii, a caselor noastre, a spaţiului nostru public şi privat, a dispozitivelor noastre electronice, cu imagini pornografice. Cuvîntul a apărut prima dată în vocabularul anglo-saxon, ca neologism, sub forma verbului to pornify. Factorii cei mai importanţi care au dus la pornificarea globală sînt internetul, cererea şi consumul în creştere de pornografie, facilitarea accesului la pornografie şi pasivitatea autorităţilor faţă de pornografie. Recent, de exemplu, autorităţile şcolare dintr-un district şcolar din statul Mississippi au examinat laptopurile elevilor, descoperind, cu groază, că 20% dintre ele deţineau materiale pornografice.

Pornificarea în date statistice

Studii făcute în 2016 şi 2017 explică în date statistice dimensiunile pornificarii globale. În 2016 cel mai vizitat site web de pornografie din lume a fost accesat de 4,6 miliarde de ori. Asta înseamnă 524.000 de ore de vizionare de pornografie ori 17.000 de vieţi umane. În 2016 locuitorii planetei au vizionat 92 de miliarde de materiale pornografice, adică 12,5 de fiecare fiinţă umană. Cercetătorii recunosc că devine aproape imposibil să socotească exact numărul persoanelor care vizualizează pornografie. Este imposibil, de asemenea, să se ţină statistici exacte privind numărul de situri pornografice. Ca atare, numărul persoanelor care vizualizează pornografie şi numărul exact de vizualizări e imposibil de determinat cu acurateţe şi sînt mult mai mari decît cele date de studiile de specialitate.

11 ani – asta e vîrsta medie de la care copiii sînt expuşi pornografiei, fie în mod intenţionat, fie din accident. Asta înseamnă că majoritatea copiilor au vizualizat deja pornografie pînă ajung la 11 ani. 93% dintre băieţi şi 62% dintre fete sînt expuşi pornografiei on-line pe parcursul adolescenţei. 22% din pornografia accesată on-line de persoane sub 18 ani e vizionată de minorii sub 10 ani.

70% dintre adolescenţi definesc pornografia în sensul ei funcţional, nu după forma ei. Asta e cît se poate de tragic, pentru că adolescenţii înţeleg pornografia ca imagini care le stimulează sentimentele intime, nu ca pe o formă de divertisment.

57% dintre adolescenţi vizualizează pornografie cel puţin o dată pe lună, în timp ce la bărbaţii adulţi procentul acesta e de 46%. Obişnuinţa cu pornografia e şi ea foarte răspîndită şi un număr tot mai mare de adolescenţi văd pronografia ca pe ceva normal. Conform sondajelor de opinie, 96% dintre adolescenţi fie că nu văd nimic rău în pornografie, fie că au poziţii neutre. Procentul adolescenţilor care au o perspectivă negativă asupra pornografiei e, după cum se vede, minuscul.

61% din materialele pornografice sînt accesate prin telefoanele mobile. În SUA acest procent e încă și mai ridicat, de 70%. Asta e o provocare deosebită pentru părinţi, deoarece devine tot mai dificil să monitorizeze ori să prevină vizualizarea pornografiei de către copiii lor.

Consumul de pornografie e în creştere în special la femei. Pînă nu demult consumul de pornografie era asociat, aproape în exclusivitate, cu bărbaţii. Astăzi 33% dintre femeile sub 25 de ani caută pornografie on-line cel puţin o dată pe lună.

Sextingul, adică transmiterea de imagini pornografice, în speță nuditatea, cunoaşte şi el o explozie fără precedent. 62% dintre adolescenţi declară că au primit imagini sexuale şi nuditate prin telefonul celular din partea prietenilor ori cunoştinţelor lor. De obicei aceste imagini sînt transmise între tinerii care îşi fac curte. Fetele le trimit poze provocatoare băieţilor, iar băieţii fetelor. Acest fenomen este denumit, în literatura de specialitate, self-porn, adică auto-pornografie. Părinţii au – ar trebui să aibă – un rol primordial în prevenirea sextingului, prin discuţii şi acţiuni profilactice în relaţia cu copiii lor.

Pornografia e folosită ca model de viaţă intimă pentru tot mai multe persoane. 36% din tineri îşi justifică consumul de pornografie prin dorința de a afla şi învăţa din imaginile pornografice modalităţi şi tehnici de angajare sexuală. Vedetele pornografice sînt modele pentru viaţa sexuală a adolescenţilor care vizualizează pornografie. Majoritatea persoanelor care consumă pornografie nu simt remuşcări (80%). Conştiinţa nu îi mustră şi nu au simţămîntul că vizualizarea imaginilor pornografice e un rău ori un act imoral. Nu e de mirare, deoarece oricare slăbiciune ori păcat față de care nu există opoziție devine un obicei care în timp încetează să mai irite şi ajunge o parte normală a vieţii.

Obligaţiile noastre

Datele acestea statistice sînt alarmante. Ele denotă cîteva adevăruri care trebuie să ne dea de gîndit şi să ne motiveze la acţiune. Explozia pornografiei în România şi în familiile noastre dovedeşte că părinţii nu au luat în serios flagelul pornografiei, nici nu au adoptat măsuri profilactice pentru eliminarea ei din viaţa copiilor lor. La fel bisericile şi comunităţile religioase. Ne stă în faţă o problemă majoră, care afectează grav spiritualitatea şi moralitatea generaţiei tinere. Părinţii şi bisericile au un rol primordial în eliminarea pornografiei şi în prevenirea consumului de pornografie la generaţia tînără. La fel autorităţile. Găsim de bun augur că Parlamentul României să adopte o rezoluţie, la fel ca în Utah şi Arkansas, care să declare pornografia un flagel ce afectează sănătatea publică a României şi să lanseze programe anume pentru prevenirea şi eliminarea ei. Societatea civilă are aceeași obligaţie: să formeze şi să sprijine organzatii neguvernamentale care să atenţioneze asupra pericolelor pornografiei. Nu mai vorbim de sistemul educațional.

Un exemplu pozitiv

Există şi exemple pozitive. Un articol din Los Angeles Times publicat recent scria despre un tînăr licean de 15 ani dintr-o familie creştină din California care a lansat o campanie de conştientizare a adolescenţilor privind pericolele pornografiei. O face cu ajutorul surorii şi al prietenei lui. Ei au lansat împreună un site anti-pornografie. Nu demult, tînărul a ţinut o conferinţă la sediul poliţiei din cartierul lui, la care au participat şi poliţiştii şi primarul oraşului. A expus pericolele pornografiei din perspectiva ei ca epidemie publică şi a prezentat mărturii ale prietenilor lui, care i-au mărturisit efectele negative ale pornografiei în vieţile lor, majoritatea dintre ei devennd dependenţi de pornografie încă din şcoala elementară. Tînărul se numeşte Parker Johnson şi e un model bun de urmat.

• Despre autor
• Ultimele articole

About Alianţa Familiilor din România

Str. Zmeica nr. 12, sector 4, București Tel: 0741.103.025; Fax: 0318.153.082; Email: [email protected]

• Cioloș, Cîțu și Iohannis încearcă să pună România sub steagul curcubeului - 1 iulie 2021
• Un blestem care aspiră la realitate: COMUNISMUL FEMINIST - 17 octombrie 2019
• Parada confuziei sexuale - 20 iunie 2019