Data exactă a venirii Mîntuitorului a fost profețită cu cinci secole înainte!
În Vechiul Testament există peste 300 de referințe profetice distincte privitoare la venirea Mîntuitorului și la viața Sa pămîntească. Între toate acestea, profeția lui Daniel ocupă un loc aparte, uimind pînă astăzi și lăsînd fără replică chiar și spiritele cele mai circumspecte…
Duhul profetic
În Iisus Hristos s-au împlinit toate profețiile mesianice ale Vechiului Testament. Întruparea Sa a dat sens atît trecutului, cît și viitorului, reprezentînd, mai presus de orice tăgadă, cel mai de seamă eveniment petrecut înăuntrul istoriei. Ba chiar se poate afirma mai mult decît atît: istoria însăși s-a inaugurat sub semnul acestei făgăduințe, căci protopărinților (Adam și Eva) Dumnezeu le-a spus, atunci cînd i-a pedepsit pentru neascultare („păcatul originar”), că unul din sămînța femeii va zdrobi capul șarpelui (prin care se înțelege diavolul). Versetul cu pricina (Facerea 3, 15), deși foarte laconic, a putut fi numit, pe bună dreptate, Protoevangheliu („vestirea dintîi” sau „vestirea cea mai dinainte”). Tocmai din „sămînța femeii” (Fecioara Maria) se va naște trupește Mesia/Hristos, Mîntuitorul dumnezeiesc al lumii, Cel ce „S-a pogorît la iad și a sfărîmat puterea diavolului”.
Mai tîrziu, Dumnezeu i-a făgăduit patriarhului Avraam că din neamul lui se va naște Mesia. Or, Mîntuitorul Iisus Hristos s-a născut, într-adevăr, dintr-o fecioară care se trăgea „din sămînța lui Avraam”.
Patriarhul Iacov, nepotul lui Avraam, pe patul de moarte fiind, a profețit că Mîntuitorul se va naște atunci cînd evreii nu vor mai avea rege din neamul lui Iuda. Or, Iisus s-a născut, într-adevăr, pe cînd în Ierusalim domnea un idumeu pe nume Irod (37 î. Hr. – 14 d. Hr.), zis „cel Mare”. Acesta îl detronase pe ultimul rege din neamul lui Iuda, Antigon, înscăunîndu-se în locu-i. (Acest Irod nu trebuie confundat cu celălalt Irod, zis și Antipa, care va domni trei decenii mai tîrziu, făcîndu-se răspunzător de tăierea capului Sfîntului Ioan Botezătorul, și sub care a fost răstignit Hristos: Irod Antipa era fiul lui Irod cel Mare, ucigătorul pruncilor.)
Și Moise, marele legiuitor și profet, le-a spus alor săi, pe cînd i se apropia sfîrșitul: „Prooroc din mijlocul tău și din frații tăi, ca și mine, îți va ridica Domnul Dumnezeul tău; pe Acela să-L ascultați!” (Deuteronomul 18, 15).
Dar nu doar venirea Mîntuitorului a fost vestită de către cei vechi (așteptarea înfiorată a unui Mîntuitor, în paranteză fie spus, s-a făcut simțită și în lumea păgînă: la perși, la romani etc.), ci aproape toate aspectele și episoadele vieții Sale pămîntești au fost profețite cu multe sute de ani înainte de întrupare (a se vedea mai ales Isaia, Ieremia, Iezechiel), uneori pînă la cele mai mici detalii.
Profeția lui Daniel
Dar poate cea mai uimitoare rămîne descoperirea făcută prin proorocul Daniel. Iată mai întîi textul acestei profeții:
„Şi pe cînd vorbeam în rugăciunea mea, iată un om [de fapt, arhanghelul cu chip omenesc], Gavriil, pe care l-am văzut în vedenia mea cea de la început, în zbor grăbit, s-a apropiat de mine pe la vremea jertfei de seară. Şi a venit şi mi-a grăit zicînd: Daniele, chiar acum am sosit ca să-ţi deschid mintea. Cînd tu ai început să te rogi, poruncă mi-a fost dată şi eu am venit ca să-ţi vestesc, căci tu eşti un om iubit de Dumnezeu. Ia aminte la cuvînt şi înţelege vedenia! Şaptezeci de săptămîni sînt hotărîte pentru poporul tău şi pentru cetatea ta cea sfîntă pînă ce fărădelegea va trece peste margini şi se va pecetlui păcatul şi se va ispăşi nelegiuirea, pînă ce dreptatea cea veşnică va veni, vedenia şi proorocia se vor pecetlui şi se va unge Sfîntul Sfinţilor. Să ştii şi să înţelegi că de la ieşirea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului şi pînă la Cel-Uns – Cel-Vestit – sînt şapte săptămîni şi şaizeci şi două de săptămîni [deci 69 de săptămîni]; şi din nou vor fi zidite pieţele şi zidul din afară, în vremuri de strîmtorare. Iar după cele şaizeci şi două de săptămîni, Cel-Uns va pieri fără să se găsească vreo vină în El, iar poporul unui domn va veni şi va dărîma cetatea şi templul. Şi sfîrşitul cetăţii va veni prin potopul mîniei lui Dumnezeu şi pînă la capăt va fi război – prăpădul cel hotărît. Şi El va încheia un legămînt cu mulţi într-o săptămînă [a șaptezecea], iar la mijlocul săptămînii va înceta jertfa şi prinosul şi în templu va fi urîciunea pustiirii, pînă cînd pedeapsa nimicirii cea hotărîtă se va vărsa peste locul pustiirii” (Daniel 9, 21-27).
Profeția aceasta este singura în care – dincolo de alte detalii surprinzătoare, cum ar fi dărîmarea templului (care s-a petrecut în anul 70 d. Hr.) – se indică DATA EXACTĂ A VENIRII MÎNTUITORULUI (de fapt, data „ungerii” Sale, a botezului ioanic, de cînd a început activitatea publică a Domnului). Savantul englez Isaac Newton (1642-1727) a fost cel dintîi care a demonstrat acest lucru, pe baze istorice și matematice. Cartea cu pricina, apărută postum (în 1733), purtînd titlul „Observații asupra profețiilor” (titlul complet, în original: „Observations upon the Prophecies of Daniel and the Apocalypse of St. John”), era considerată de Newton capodopera vieții sale. Cercetările ulterioare, inclusiv cele foarte recente, l-au confirmat întru totul.
Nu voi reda aici întreaga demonstrație, ci voi preciza doar esențialul. Exprimarea lui Daniel pare „încifrată” numai din punctul nostru de vedere. Vechii evrei erau obișnuiți cu un atare limbaj. Ei cunoșteau două feluri de săptămîni: „săptămîna de zile” (de care ne folosim și noi) și „săptămîna de ani” (cf., de pildă, Leviticul 25, 8). Daniel vorbește, de fapt, despre șaptezeci de săptămîni de ani (490 ani), începînd „de la ieșirea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului” (care va fi dată în al șaptelea an al domniei lui Artaxerxes Longimanul, la anul 457 î. Hr., deci cam la un veac de la descoperirea făcută lui Daniel). „La mijlocul săptămînii” a șaptezecea Iisus are aproape 30 de ani (vîrsta la care, conform tradiției, Și-a început propovăduirea mesianică). La sfîrșitul acestei ultime „săptămîni” Iisus are 33 de ani (vîrsta la care, tot după tradiție, s-au succedat patimile, răstignirea, moartea, învierea și înălțarea Sa la cer).
Oricîte rezerve am avea față de poziționarea confesională a lui Newton, observațiile lui se dovedesc corecte și nu lezează cu nimic dreapta credință. Nu-i mai puțin adevărat că Ortodoxia nu-și întemeiază credința pe astfel de „demonstrații” și acordă importanță mai ales duhului profețiilor, iar nu literei lor.
- DANA KONYA-PETRIȘOR, ÎNTRU VEȘNICĂ POMENIRE - 17 martie 2021
- ÎNĂLȚATU-S-A! - 28 mai 2020
- Sic credo – Francisco Franco (1892-1975) - 25 octombrie 2019
Cand am deschis articolul mi-ati dat emotii.Primul gand a fost ca fratele Codrescu sa apucat de calculat datele pt. a doua venire, asa ca am rasuflat usurat cand am terminat de citit.Iertati gandul preconceput!Nu ca ar fi gresit sa calculam insa depinde cu ce valori operam.Calculele exacte neluminate de Harul Duhului Sfant pot devenii ispita si ca observatie personala toti care au folosit data exacta pentru Parusie ,care este inafara timpului deocamdata, au esuat.Nu stim cum mantuieste Dumnezeu in afara Biserici insa in Biserica stim ca Imparatia este in inima noastra si trebuie sa curatim inima ca Imparatia sa intre deplin,Pt. asta avem nevoie de o prelungire a Parusiei prin fiecare Liturghie iar ragazul dat, sa ne putem umple candela cu undelemn in asteptarea Mirelui.Niste parinti din Sfantul Munte la intrebarea cand va fi a doua venire au raspuns asa de simplu si de ortodox ca mi-a intrat la suflet.,,Instantaneu.Cand nu se va mai face Liturghie nici unde pe pamant, atunci Tatal nu va mai privi la Fiul ca Miel ce se jertfeste ci ca Judecator iar noi Trupul Sau ,cei din Imparatie nu vom mai avea nevoie de jertfa Euharistica, pentru ca ne vom Impartasi de prezenta deplina a lui Hristos.,Cand suntem in Biserica si ca Vine si ca Intarzie este castig.
P.S Interesant cum se termina profetia prin Proorocul,Daniel penultima fraza,,la mijlocul săptămînii va înceta jertfa şi prinosul şi în templu va fi urîciunea pustiirii,,!
Este corecta traducerea „Sfantul Sfintilor”? Pentru ca in unele traduceri apare „Sfanta Sfintelor”, ceea ce inseamna ca nu este vorba despre Iisus Hristos, El nemaifiind nicaieri denumit in Scriptura cu acest nume, decat cel mult Iisus – Imparatul imparatilor si Domnul domnilor.
Dupa umila mea parere, ungerea, daca ar fi sa fi avut loc, nu a avut loc la Botez, ci la Intrupare, Iisus fiind primul nascut din apa si din Duh. Botezul lui Ioan nu mai are semnificatie in lumea crestina, ci reprezinta sfarsitul unei epoci, iar transgresarea se face prin Mantuitorul, in numele Sfintei Treimi, de aceea Botezul Domnului este insotita de Epifanie..
Prin intruparea lui Hristos trupul nostru a devenit trupul Lui si de aici decurg toate consecintele privind eficienta Rascumpararii.
Cuvantul uns, care decurge din ungere, nu presupune in textul de fata existenta unui moment practic, ci el desemneaza un titlu si anunme ultimul urmas la tron al lui David. Uns insemnand, figurativ,rege.
Proorocia prezentata de Newton are doar o coincidenta cronologica, dar nu are absolut nicio relevanta spirituala. Iar pe noi ce ne intereseaza? In ce an a fost botezat Iisus, cand si-a inceput propovaduirea? Au vreo importanta eshatologica acestea?
Proorocia este mai incriptata decat s-ar parea, deoarece este vorba despre timpuri suprapuse si despre valori inversate si nu se vorbeste nicidecum despre momentul cronologic a celei de a doua veniri a Domnului, sau despre cronlogia vietii lui Hristos. Ea se poate talmaci doar in duh.
Daca ai citit atent sau atenta tocmai asta am si zis .ca in ce scrie domnul Codrescu despre profetie nu este vorba despre Parusie eu au inteles gresit la prima vedere.Cred insa ca o gandire care zice numai asa si nu are legatura cu dogma unde nu se poate schimba, este bolnava.Cum sa nu aiba valoare orice sa intamplat legat de Mantuitorul cu Inaintemetgatorul.Ai putea sa spui ce ai spus mai sus daca te-ar vizita Sfantul Prooroc si Inaintemergator Ioan asa cum la vizitat intr-o noapte pe un parinte de langa Vatoped?Sa-ti de-a si o palma si sa te trimita la rugaciune.Avem impresia ca daca in viata noastra de multe ori papagalista nu se intampla lucruri nemaiauzite si vazute credem ca acea este realitatea fiecarui.Ei ,vreau sa cred ca fiecare are o experienta personala la intensitatea care o regleza singur.Mult blamata pictura de la Draganescu este ,,o smerita marturisire ortodoxa de credinta,exprimata plastic,, ca sfinti si cealalta Imparatie sunt vii si poti sa-i vezi.Acum fiecare sa verifice cu ce Duh se poate talmacii acestea.
Duras Diurpaneus,
Ati inteles gresit cuvintele mele, pe care de altfel nu le-am scris ca sa combat pe cineva.
Ioan Botezatorul boteza doar cu apa, ceea ce nu se mai intampla in zilele crestinismului, nicidecum ca Ioan Botezatorul ar fi lipsit de importanta pentru Biserica crestina, dupa cum nici VT nu este lipsit de importanta. Dar, desi Ioan a propovaduit pocainta inaintea botezului cu apa, el nu avea puterea sa si ierte pacatele prin acest botez.
Tot ca o completare la afirmatiile mele anterioare care v-au contrariat, va amintesc ca Sfantul Ioan Botezatorul a mers dupa moarte in iad, impreuna cu toti ceilalti drepti ai VT.
„Pocăința, mărturisirea și botezul cu apă erau în mâna lui Ioan, însă iertarea păcatelor nu stătea în puterea lui, căci numai Dumnezeu poate să ierte păcatele. Însuși Ioan mărturisește acest lucru, zicând: „Eu vă botez cu apă, dar vine Cel ce este mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintelor. El vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc” (Luca 3,16). Cu aceasta arăta că el, Ioan, doar îi pregătea pe oameni pentru botezul lui Hristos, că botezul lui e mai mult un semn, iar adevăratul botez este cel al lui Hristos, prin care omul ajunge să fie făptură nouă, fiu al lui Dumnezeu”.
(citat din articolul „Ce era botezul lui Ioan?”, Doxologia.ro)
Acum cred ca este mai clar ce am avrut sa spun, iar daca am gresit cu ceva in exprimare imi cer iertare.
Tot in completarea exegezei textului in cauza ar fi interesant sa luam in calcul porunca lui Dumnezeu data lui Moise privind ungerea cortului. Acest cort pamantesc facut prin intermediul lui Moise – in care se gasea si Sfanta Sfintelor – preinchipuia cortul ceresc care in loc de sange de animale, urma sa fie stropit cu sangele Mantuitorului. De aceea ” Cel-Uns va pieri fără să se găsească vreo vină în El, iar poporul unui domn va veni şi va dărîma cetatea şi templul” ar putea fi ntelese in sensul ca acest cort, poruncit pentru cei din legea veche, nu isi mai avea insemnatatea in Noul Testament. Caci odata cu jertfa pentru pacatul lumii adusa pentru totdeauna de Iisus Hristos, oricare alta jertfa pentru pacat nu si-ar mai fi avut rostul.De aceea cred ca aici „Cel -Uns” se refera de fapt la acel cort din vechime, motiv pentru care se spune despre acesta ca „va pieri fara sa se gaseasca in el vreo vina”. Dar nicidecum nu ar trebui sa intelegem ca cel care a pierit a fost Domnul Iisus Hristos, pentru ca intram in niste contradictii bizare pe text si in niste intelesuri straine de credinta.
As vrea sa aud talcuirea profetiei din perspectiva parintilor Biserici nu a logici mele bune sau mai putin bune.Sf.Maxim,cei trei dascali ai Biserici etc.Este riscant sa-mi dau eu cu parerea sau oricine,pana nu a parcurs ce au spus ei.Cea mai deplina interpretare este in cantarile Biserici si in slujbele Ei, nu de aceea suntem impreuna la fiecare Liturghie?Cine vrea sa afle mai multe, sunt si polemisti si exegeti care sa raspunda exigentelor personale.Am cunoscuti din alte culte care cred ca daca despica firul in patru cu privire la vechiul sau noul testament au gasit evrika.Decat sa faca alceva e bine ca tin mintea ocupata.Numai mintea unita cu inima te face sa contemplezi persoanele care noi le teoretizam si atunci nu mai cautam ci traim ce vedem.
Inteleg, va este greu sa discerneti „teoria” de cult ortodox si „teoria” care apartine altui cult. Poate daca va uniti mintea cu inima, contemplatia va va descoperi fara sa mai cautati.
In toate comentarile dumneavoastra am simtit un iz sau duh de protest, o neliniste, care provoaca la nelinisti, care deriva din protestant sau neoprotestant insa care nu are legatura cu viata in Duh din ortodoxie, unde totul se traieste in contemplarea atotprezentei Lui Dumnezeu si a Parusiei asa cum au fost inspirati melozi si oamenii Biserici, nicidecum o lupta ce este si ce nu este important legat de pesoanele si evenimentele hotaratoare ale vietii in Duhul Sfant din Biserica.
Am incercat in comentarii sa spun ca tot ce se intampla in Biserica legat de orice a avut loc sau se intampla are o talcuire profunda, care numai prin trairea in cugetul Biserici poate fi inteleasa ,decriptata,numai conlucrand cu Duhul Sfant .Restul sunt pot zice semeninari pentru catehumenat.Tinta este inchinarea in Duh si Adevar!Ortodoxia nu este cult ,ci este firea omului de aceea nu are teorie ci traire, viata in Duhul Sfant.Numai cine nu are sau nu se raporteaza la Adevarul deplin, are nevoie de teorie ca schela sa sustina ce afirma, altfel ar fi in nonsens si ar parasi teoria.Foarte usor se poate aluneca spre un sector daca nu traim in Duh.In Biserica viata celui care traieste in cugetul Ei este numarata dupa ,,Duminicile x sau z de la Rusalii,,