Un caz extrem de grav pare să scape presei serioase în aceste zile.
Un cetățean este scos din mașina pe care nu el o conducea, legitimat și hărțuit de un polițist. Cetățeanul îl înjură și îl lovește ușor pe polițist. Opinia publică primește filmul acțiunii și-l condamnă pe agresor, susținînd că polițistul trebuia să-i rupă capul, să-l împuște, să-l bage în pușcărie pe viață.
Două zile mai tîrziu, filmul întreg iese le iveală. Polițistul cu pricina replicase brutal. Nu ni se arată decît umbra unei riposte, restul se înțelege.
De la spitalul unde cetățeanul este internat în prima fază, după ce stătuse toată noaptea în arestul poliției, unde, cică, ar fi adormit de beat ce era, ni se comunică diagnosticul: nas rupt, mandibulă fisurată, 7 dinți scoși, trumatism cerebral. Cu alte cuvinte, omul a fost bătut măr.
Cetățeanul este arestat 30 de zile pentru ultraj. Procurorul de caz nu-i permite să fie examinat de IML, pentru a obține un certificat medico-legal. Las că e destul diagnosticul de la urgențe.
Agentul implicat în incident îl contactează, pentru a și-l angaja la o adică, pe unul dintre cei mai scumpi avocați de pe piață.
Ziarele de can-can dezvăluie că locul în care a avut loc altercația este unul predilect pentru polițiștii privilegiați de la Rutieră, care stau la ”vînătoare” de VIP-uri, mai ales în week-end. Se sugerează că nopțile alea sînt foarte bine plătite.
În fine, să spunem că persoana care este acuzată de ultraj este un fost parlamentar. O vină în sine, după cum o spune pe șleau liderul sindicatului polițiștilor, care crede că omul merită tot ce i se întîmplă ”pentru că, pe cînd era deputat, a votat tăieri de pensii și de salarii”. Interesant! Mai ales că se pupă excelent cu enorma provocare la care s-a dedat agentul de poliție.
Eu nu mai fac investigații de mult, dar dacă aș face, primul lucru care mi-ar trece prin cap este că împotriva cetățeanului acum arestat s-a montat o înscenare, cunoscut fiind caracterul lui coleric și profitîndu-se de faptul că era beat.
Autoritățile statului trebuie respectate și este obligatoriu să aibă mijloace de a păstra ordinea și siguranța publică. Totuși, statul nu trebuie să devină unul polițienesc și nici să permită abuzuri împotriva cetățenilor săi, indiferent ce nume și ce bască poartă.
Ministerul de Interne ar trebui să trateze cu deosebită atenție acest caz. La fel Ministerul Public. Nu pentru că e vorba de Cristian Boureanu, ci pentru că întreaga poveste are prea multe elemente dubioase. Dacă e vinovat de ultraj (măcar are circumstanța atenuantă că era beat), să răspundă. Însă, dacă se dovedește că polițistul ultragiat și-a făcut dreptate singur, atunci trebuie ca și acesta să răspundă. A trecut vremea milițienilor. Poliția merită respect, dar numai atîta vreme cît și ea respectă legea și pe cetățeanul care o plătește.
- Libertate, unitate, credibilitate* - 9 august 2024
- Noi și ”Înalta Poartă” - 8 aprilie 2024
- SUA – UE – România, sub spectrul acelorași amenințări - 26 februarie 2024