S-au exprimat în ultima vreme, mai ales on-line (fiind mai la îndemînă), o mulţime de puncte de vedere personale, îndoieli sau suspiciuni cu privire la ce este şi ce nu este Dreapta, la cine (nominal) ar fi sau n-ar fi de dreapta.
Sigur că trebuie să fim vigilenţi, dar cred că se impune semnalat sau reamintit faptul că nici un om, nici o grupare, nici o publicaţie angajată, nici o fundaţie, nici o mişcare, nici un partid nu are şi nu poate avea monopol pe ideea de Dreapta, nici nu este şi nu poate fi în posesia dreptăţii absolute. Să pretindă cineva că numai el (şi, eventual, gaşca lui) deţine „formula”, că numai poziţia lui reprezintă „dreapta adevărată”, că pe lîngă ce crede el nu mai este locul şi cazul de nimic altceva şi chiar de nimeni altcineva, acesta nu poate fi decît semn de primitivism intelectual sau de orgoliu bolnav, cu predispoziţii dictatoriale.
Nici Dreapta şi nici Stînga n-au fost şi nu vor fi niciodată monolitice, pentru că, oricîte am avea în comun, nu putem gîndi, simţi, trăi cu toţii exact la fel. Există o diversitate a umanului care se manifestă în toate – şi e firesc să se manifeste şi în sfera orientărilor respective. Nu avem cu toţii nici acelaşi temperament, nici aceleaşi gusturi, nici acelaşi orizont cultural, nici aceleaşi experienţe de viaţă, nici aceleaşi competenţe profesionale, nici acelaşi grad de implicare publică, nici acelaşi sistem de relaţii ş. a. m. d.
Putem împărtăşi, în principiu, acelaşi ideal generic, dar scopurile şi motivaţiile concrete şi imediate, căile şi metodele vor fi, prin natura lucrurilor, de o diversitate indefinită, iar o posibilă construcţie comună implică însumări, acomodări, compliniri. Pînă la urmă, dacă eforturile sînt sincere, susţinute şi concertate măcar intenţional, ceea ce este autentic, consistent şi durabil se alege de la sine în conştiinţa publică, iar ce este impostură sau deviere ajunge să se rejecteze tot de la sine, nu neapărat prin decretul cuiva, căci nimeni nu este, de unul singur, infailibil.
Se cade să găsim răbdarea şi calmul de a cîntări pînă la capăt fiecare pretenţie sau „ofertă” de dreapta, de a ne nuanţa din mers propriile poziţii (atunci cînd e cazul), de a accepta realist că nu întotdeauna se poate face tot şi exact ceea ce trebuie, dar că tocmai de aceea e cu atît mai important să se facă şi măcar cît se poate din ceea ce ar trebui. Un plus de flexibilitate nu înseamnă renunţarea la temeiuri, iar diversitatea nu înseamnă neapărat divergenţă. Dumnezeu Însuşi a creat lumea ca UNITATE ÎN DIVERSITATE.
Istoria Dreptei stă mărturie şi ea că acesta este firescul lucrurilor. Nu există, în realitate, o singură Dreaptă, universală şi absolută, ci există – în sincronie şi în diacronie – varietăţi de dreapta, în funcţie de diversitatea persoanelor, popoarelor, tradiţiilor, confesiunilor, epocilor, ariilor geografice, provocărilor istorice, ba chiar şi perspectivelor analitice. Din toată această diversitate pot fi decelate anumite principii şi constante comune (respectul identităţii, al tradiţiei, al persoanei, al ierarhiilor funcţionale, al proprietăţii şi iniţiativei private etc.), cu un anume grad de generalitate, dar şi cu un anume grad de aproximaţie, aşa cum pot fi identificaţi şi adversari comuni (partidele şi presa de stînga, intelectualitatea „liber-cugetătoare”, cercurile masonice, mafiile financiare etc.).
Marea primejdie este ca ipostazele Dreptei din sînul unei societăţi, în loc să încerce să conlucreze şi să se complinească, să se apuce să se încaiere între ele, să se paralizeze şi să se discrediteze reciproc. În asemenea condiţii, ele nu vor face decît să dea apă la moara Stîngii, care s-a dovedit nu o dată mai unitară în acţiunile şi în discursul ei ideologic. Această experienţă perdantă a cunoscut-o România interbelică şi tinde să o repete, mutatis mutandis, şi România postcomunistă. Este şi unul dintre motivele pentru care, în 27 de ani, nu s-a putut construi nici o alternativă politică de dreapta viabilă şi credibilă, capabilă să se măsoare eficient cu neo-/cripto-comunismul şi cu mafiile lui clientelare.
Sigur că există şi primejdia cealaltă: aceea de a lărgi spaţiul Dreptei pînă la a încăpea în el fel de fel de imposturi interesate (şi evidente fără mari demonstraţii, mai ales prin antecedentele lor de stînga) – ceea ce am numit altădată „pseudomorfoze ale Dreptei”. Trebuie vigilenţă şi discernămînt, dar un lucru rămîne cert: nimeni nu poate decide şi decreta aprioric şi de unul singur, sau pe grupuri confidenţiale, cine are dreptul să stea la masa Dreptei şi cine nu; trebuie răbdare, dialog, înţelegere reciprocă, iar uneori sacrificiu de sine, ca într-o familie mai mare. Pînă la urmă timpul le limpezeşte pe toate, iar dreptatea cui o are se alege şi se impune – nu pe contul propriu al cuiva, ci printr-un consens mai larg, bazat pe argumente şi pe probe, nu pe impresii şi pe umori.
Cînd pui înainte orgoliul personal, ideea fixă, prejudecata sau suspiciunea, nimic nu se leagă, ci totul se preface într-o seamă de aventuri şi numere personale, care niciodată nu vor ajunge să constituie o alternativă redutabilă la stîngismul ambiant (care ştie să profite de minune de disensiunile adversarilor, iar uneori şi-i preface, pe nesimţite, în „tovarăşi de drum”).
Contextul public, intern şi internaţional, este mai complex şi mai derutant ca oricînd, şi tocmai de aceea mi se pare că se cere, mai ales din partea oamenilor de dreapta care fac caz de creştinism, „înţelepciune de şarpe” şi „curăţie de porumbel”. Dacă nu găsim formula de a însuma forţe parţial divergente şi de a ţine la un loc împotriva adversarilor comuni, atunci Dreapta, handicapată de propria ei fărîmiţare, nu are nici o şansă de a redeveni o alternativă reală, iar opinia publică o va privi tot mai mult ca pe bufoneria retorică, desuetă şi intranzitivă a unor frustraţi risipiţi şi risipitori – nu destul de proşti ca să tacă din gură, dar nici suficient de deştepţi ca să se facă ascultaţi şi luaţi în serios.
- DANA KONYA-PETRIȘOR, ÎNTRU VEȘNICĂ POMENIRE - 17 martie 2021
- ÎNĂLȚATU-S-A! - 28 mai 2020
- Sic credo – Francisco Franco (1892-1975) - 25 octombrie 2019
Nefireasca imperechere dintre Tariceanu si Dragnea s-a comis in chip indecent, prin manipularea cetatenilor scarbiti de jalnica fanfaronada vadimisto-becaliana-capssaliota, tocamai prin invocarea sentimentelor patriotice si crestine.
Au evocat trecutul glorios si valorile ortodoxiei, dupa care au semnat la Zalau, la al 13lea Congres al UDMR, acordul propus de 30 de senatori si deputati unguri, privind descentralizarea si acordarea de drepturi sporite pentru minoritati, inclusiv modificarea Constitutiei, astfel încât comunitatea maghiara sa fie recunoscuta drept element constitutiv al statului roman.
ALDE si PDSRul au batut palma cu UDMRul cu conditia de a fi sprijiniti la alegerile din 2019.
Este urgenta deci constituirea unei drepte nationaliste in Romania, dupa modelul partidelor surori din Ungaria, Polonia, Tarile Scandinave (Suedia a reintrodus stagiul militar obligatoriu), Elvetia, Grecia, Rusia, Albania, Serbia,Tarile Baltice si Bulgaria.
M-am implicat in campania ANR si m-am bucurat ca nu a reusit.M-am bucurat, pentru ca dreapta a ramas cu obrazul curat.In focul campaniei mi-am dat seama ca alianta nu avea maturitate si radacini in constiinta comunitatii, adica un curent care sa-I ofere inaintare.din contra am simtit o imitare a strategiei ,,stangii,,.Fara o campanie in prealabil de cunoastere a comunitatilor puternice si o selectie a persoanelor cu viziune politica nu neaparat tehnic ci de ce nu artistic,ba chiar o educare asa cum facea badia Mihai cu teatrul ambulant daca m-ai tin bine minte,nu cred ca va fi posibila o coagulare sau o inundatie dreapta.Selectia propusa de Marian Munteanu nu trebuie facuta elitist ci gospodaresc .Nu din turnul de fildes al pregatiri si imaginii ci din mijlocul poporului si in contact cu el asa vor vedea,auzi ceva nou.Ruptura de comunitate si manipularea bolsevica sau neocomunista a creat un fel de autoaparare a nadejdii in care oamenii au incremenit si doar caldura si puterea ,duhul celor daruiti de Dumnezeu, va putea misca asemenea incremenire.Peste toate, cei care vor sa conduca poporul asemene lui Moise sau Iosua sau voievozi nostril au nevoie de ungere de binecuvantare asa cum Sf.Stefan cel Mare a avut-o prin Daniil Sihastru.O intrunire la nivel national,a fortelor si a doritorilor de a scoate Romania din impas se simte mai puternic ca nicodata si cred ca Rostonline ar avea forta moderatoare de a modera asemenea intalnire ,nu numai online.Chiar ma gandeam si la un punct in care sa ne intalnim sa ne cunoastem fata catre fata,cu ideile si realizarile fiecaruia, orasul Fagaras. Ma gandeam ca ar fi cel mai central punct al Romaniei.Cand vom pune tara la cale impreuna, incet, incet se va lega cunostinte reale care ne vor urmari si ne vor ajuta pe fiecare sa ne implicam insa intr-o unitate uni fata de alti.O scoala de selectie continua ar trebui sa fie motorul de coagulare a madularelor care sa functioneze dupa idea acestui articol.
De-a lungul anilor au mai existat initiative de genul celei propuse de dumneavoastra.
Multe s-au dovedit a fi capcane .
Fiecare blog isi are „observatorii” sai platiti din punga „goala” a statului, cand este vorba de invatamant, sanatate, conservarea patrimoniului, asistarea batranilor uitati in boala si singuratate, sustinerea decenta a copiilor abandonati, dar doldora de arginti cand este vorba de spionarea si turnarea romanilor suspectati de patriotism.
In cursul acestui an ar trebui sa ne contactam direct si inspiratia, ne-o va da Bunul Dumnezeu.
Avem nevoie de buni gospodari, de strategi intelepti, de altruisti, de romani care nu s-au compromis de buna voie si nesiliti de nimeni.
Eu cred si ma indrept in directia de inviere a constiintei satesti.Satul te hraneste,te detoxifica fizic si sufleteste,gura lui te apara de excese,devieri si munca ce-l inobileza te scapa de somnul ratiuni asta daca satul este viu.Tineri incurajati si animati in lant de comuniune cu alte sate pot coagula un pantec unde sa se zamisleasca valori care sa fie promovate si sustinute in fruntea neamului si a statului.Ba din contra poti extirpa mult mai usor prin filtrul satului genele recisive sau infiltratori care pot fi si ei folositi ca si in stupul de albina.Abia cand ai facut o minima educatie oamenilor poti trece la crearea unui partid care sa reprezinte deja ce tu in miniatura ai creat in comunitate.Patriotismul care poate fi infrant nu este patriotism, iubirea de neam trebuie sa treaca dincolo de neam.Asta daca nu vrem sa cadem ca si evreii in ultranationalism.echilibrul cu toate bruiajele de pe aceasta platforma ramane si poate deveni o forta moderatoare care trebuie sa se materializeze fizic intr-un sfat sau stare de vorba.
A propos de „contextul public, intern si international”: PNTCDul a fost exclus din PPE.
http://www.stiripesurse.ro/lovitura-de-teatru-primul-partid-romanesc-din-ppe-a-fost-exclus_1201260.html
Sa aiba Basescu legatura, prin Boagiu, cu excluderea ? Fara votul acesteia nu era posibila o asemenea decizie.
Noaptea trecuta am citit panseurile lui Mihai Neamtu, din Formula AS. Cititi-le si domniile voastre. Iata inca un patriot care ne-a tras clapa.
Vrea domnia sa sa comunicam si sa schimbam tara pe cale informatica… Si mai vrea dansul sa ne lasam pe mana masonilor. Crede ca de calfe, mesteri si zidari duce lipsa Romania…
http://www.formula-as.ro/2017/1268/spectator-38/mihail-neamtu-demolatori-avem-destui-ne-trebuie-calfe-mesteri-si-zidari-22348
Il definea corect Virgil Nemoianu la momentul editarii „Bufnitei din daramaturi:” …un temeinic cunoscator al patristicii…capabil sa raporteze cumpatat invatamintele trecutului la dilemele prezentului, sa construiasca modalitati inedite si ingenioase de intelegere a dificultatilor oamenilor de azi si dintotdeauna.”
PNTCD nu mai era demult un partid. Iar intr-o organizatie internationala nu te tine nimeni daca nu-ti poti plati cotizatia.
Mai cititi o data textul cu Neamtu. Nu toti cei care vorbesc de constructii sint masoni. Unde mai pui ca masonii nu mai au calfe, mesteri si zidari, ci doar arhitecti. Acum, serios, nu v-ati prins de unde era referinta? E una culturala. Cautati-o!
Pavelescu, care-i avocat, zice ca are dovada platii cotizatiei.
Chiar credeti ca din cauza cotizatiei a fost exclus Partidul National Crestin si Democrat roman, din PPE?
Cu toate frictiunile care au existat intre aripa tanara si veterani, majoritatea membrilor activi si a simpatizantilor este revoltata de lipsa de solidaritate a vicepresedintei Boagiu, cu PNTCDul.
Bruxelles-ul nu mai accepta ideea ca nationalistii si crestinii pot avea dreptul de a se exprima si decide in politica europeana.
Referitor la domnul Neamtu, promit sa il recitesc.
Sa stiti ca pentru Formula As am chiar o slabiciune. O primesc prin posta, prin intermediar, avand bucuria contactului cu hartia scrisa. Imi place conceptia publicatiei, apreciez calitatea articolelor, stilul si grafica.
Am trait o mare dezamagire cand domnul Neamtu ne-a lasat de izbeliste, din motive legate de brusca revelatia a importantei functie sale paterne. In acel moment mi-am imaginat scenarii oribile. Cu ochii mintii il vedeam amenintat cu moartea, torturat de adverasii politici, electrocutat la propriu, cum fu cazul domnului Puric.
Refuzam sa cred ca si-a calculat miscarile, ca a ales retragerea confortabila in universul speculatiilor polare (l-am citat cu aproximatie).
Evident, nu știu dedesubturile excluderii PNȚCD din PPE, dar chestiunea cu neplata cotizației o știam de ani de zile, de pe cînd mai aveam prieteni acolo – oameni plecați, rînd pe rînd, din cauza lui Pavelescu. Iar la cum îl cunosc pe Pavelescu, poate să-mi spună că e zi cu soarele strălucind pe cer și nu-l cred. Poate greșesc, dar e vina lui.
Și revin: oricum PNȚCD e o ficțiune, dar, dacă n-ar fi, ieșirea din PPE nu-ar fi așa o pierdere pentru el.
De la Boagiu n-ai ce să aștepți.
Mă bucur că apreciați Formula As și vă mulțumesc că mi-ați împărtășit asta.
Cazul Neamțu nu e așa de simplu, dar nu e menirea mea să descîlcesc aici o poveste care, dacă n-ar fi fost evocată la modul romanțios de el, ar fi fost de mult îngropată și uitată. Cert este că a avut și el motivele lui să abandoneze și nu numai cele familiale. A văzut omul că e într-o fundătură și nu e genul să rămînă acolo, dar nici n-a fost capabil să salveze situația. Putem să-i imputăm asta?
Sunteti usor naiv, fie instinctul de conservare, nici americanii cat sunt de americani nu pot face mare lucru pentru noi, au limite in a se amesteca. Ne pot acorda asistenta, ne pot scolariza procurori si alte lucruri utile, batalia impotriva marii coruptii e problema vitala, altfel banii se scurg printre degete, respectiv nu vin la buget din cauza structurilor paralele. Deocamdata e vorba de o contraofensiva a pecinginei cu secera intoarsa care si-a recuperat cam toate pozitiile. E bine sa privim situatia cu raceala: va fi un razboi greu in care trebuiesc atrase masele largi de partea buna a lucrurilor. Altfel situatia va degenera pana la ruptura finala. De pilda pana când mai multe spitale vor fi puse in situatia de a nu mai putea functiona din cauza lipsei de medici, se stie ca medicii pleaca in continuare si unele specialitati nu mai pot fi acoperite. Fie pana se vor intampla accidente catastrofale din cauza deprofesionalizarii, a faptului ca nu mai exista specialistii de care este nevoie. E posibil, deasemenea, ca inconstienta politrucilor sa provoace valuri de plecari masive din tara, in fapt nici nu e nevoie de plecari masive fiindca totul e pe muchie de cutit, daca un numar nu prea mare de salariati vor parasi cateva institutii se va bloca totul sau vor urma prabusiri in lant, inutil sa spunem cu cata munca sunt incarcati salariatii de la stat care muncesc in cateva domenii cheie.
Cine va birui pana la sfarsit va primi cununa chiar si a neamului!Si eu din Arad chiar aproape de Micalaca domnului Neamtu am dubi in privinta viziuni sale politice si civice, insa numai cumpana vremurilor sau incercarea focului, va dovedi calitatea lucrarii unui om.Despre PNTCD ,oare mai exista ca partid?Vor cadea uscaturile, fiecare tara are imunitatea ei.Izolarea genelor recizive este o metoda ce se intampla in Romania de astazi,se izoleaza tot mai mult pana vor ramane singuri si atunci se vor manca reciproc.Important sa rezistam sufleteste.Duhul cine-l va avea va da putere trupului totdeauna.