În urmă cu câteva zile un cadru didactic de la SNSPA (fosta Academie de Științe Social-Politice Ștefan Gheorghiu, pepiniera de cadre a PCR) explica în paginile ziarului Adevărul binefacerile corectitudinii politice. În articolul respectiv găsim și definiția corectitudinii politice:
„Evitarea formelor de expresie şi acţiune care sunt percepute că exclud, marginalizează, sau insultă grupuri de oameni care sunt dezavantajaţi social sau discriminaţi“ (Oxford Dictionaries)
Definiția de mai sus, mai pe scurt, se poate rezuma la a avea cei șapte ani de acasă. Îndrăznesc să cred că majoritatea îi au. Doar că realitatea e cu totul alta. Corectitudinea politică înseamnă de fapte cenzurarea și ascunderea în spatele unui slogan frumos a adevărului care nu e pe placul globaliștilor neomarxiști. Exemple sunt destule. E incorect politic să te opui invaziei musulmane din Europa, e incorect politic să atragi atenția asupra pericolului reprezentat de islam pentru lumea creștină, e incorect politic să atragi atenția că violențele împotriva femeilor și numărul violurilor au crescut exponențial odată cu deschiderea porților Europei în fața musulmanilor. Asta e chiar ironic având în vedere cum se laudă globaliștii că ei sunt feminiști și militează pentru drepturile femeilor!
Din păcate consecințele le trăim cu toții, bombele islamiștilor nu discriminează. Cel mai recent caz s-a petrecut în Anglia unde un „refugiat” musulman în vârstă de 18 ani tocmai a fost arestat în legătură cu plasarea unei bombe artizanale în metroul londonez.
În America susținătorii corectitudinii politice se raliază în jurul unor grupări radicale de genul „black lives mater” (viața negrilor contează). Un alt slogan frumos care ascunde, de multe ori, un adevăr urât. Să luăm ca exemplu tulburările grave care se desfășoară chiar acum în orașul american St Louis din statul Missouri declanșate de achitarea unui polițist alb care a împușcat mortal un negru în 2011. Lumea e revoltată pentru că are impresia că un ucigaș alb umblă liber în timp ce un cetățean negru cu o ținută morală impecabilă putrezește în pământ. Percepția aceasta este rezultatul direct al corectitudinii politice a celei mai mari părți a mass media americane pentru că, încă de la început, adevărul despre victimă a fost cosmetizat. În loc să se spună că victima era de fapt un traficant de droguri violent mass media sugerează că era un tată de familie liniștit și iubitor prezentând fotografia de mai jos:
De o parte avem tatăl iubitor cu fetița în brațe, de cealaltă parte avem poza făcută la arestarea ofițerului de poliție. Așa transmite mass media corectă politic mesajul subliminal că un ofițer rasist alb a ucis cu sânge rece un tată iubitor negru.
Doar că în timpul procesului toate emoțiile astea se dau deoparte, în căutarea adevărului atât acuzarea cât și apărarea prezintă propria versiune. Judecătorul dă verdictul după ce vede toate dovezile și ascultă ambele părți. În America sistemul juridic spune că un acuzat este condamnat doar în cazul în care vinovăția i se dovedește a fi dincolo de orice bănuială (guilty beyond reasonable doubt).
În cazul de mai sus realitatea este că victima era un traficant de droguri înarmat care s-a opus arestării fugind cu mașina de polițiști. Doar că opinia publică, mulțumită manipulării emoționale la care a fost supusă de mass media corectă politic, a explodat la aflarea verdictului de achitare a polițistului alb. Consecințele sunt grave pentru orașul St Louis și cetățenii săi. Locuința primarului a fost asaltată și atacată de protestatari, un centru comercial a fost invadat, circulația pe autostradă a fost întreruptă iar trupa U2 a trebuit să-și anuleze concertul de frica violențelor.
Acestea sunt doar câteva dintre consecințele grave ale corectitudinii politice pe care globaliștii neomarxiști uită să le menționeze. Ei se ascund în spatele unei definiții care sună frumos: „Evitarea formelor de expresie şi acţiune care sunt percepute că exclud, marginalizează, sau insultă grupuri de oameni care sunt dezavantajaţi social sau discriminaţi“.
Avem de a face, paradoxal, cu doua realitati care desi ar fi trebuit sa se afle in antiteza se completeaza in consecinte la fel de distructive: neomarxismul globalizator si globalismul corporatist.
Lucrurile se intampla cu o anumita repeziciune care face ca reprezentarea teoretica sa ramana in urma realitatii. Pentru a contracara răul si pentru a nu fi devansati este nevoie sa identificam cu mai multa repeziciune si exactitate ceea ce ni se intampla. Raman, ca prioritati, apararea credintei, traditiei si istoriei REALE.
In jurul valorilor noastre dintotdeauna trebuie sa ne dispunem – pentru a le apara. Si când vor ataca, sa le raspundem ca si când ar rasuna mii de guri de foc, sute de baterii, CAVALCADA !