Cum ajung sfinţii în calendar? Desigur, contează în primul rînd credinţa şi faptele lor ieşite din comun. Dar recunoaşterea şi cinstirea fiecăruia sînt hotărîte oficial de către Biserică [1], după îndelungate şi amănunţite cercetări. Poate şi de aceea se zice în popor: „Nu te închina pînă nu ştii cine este sfîntul!”. Biserica singură este cea care stabileşte canonizarea cuiva, adică treapta de sfinţenie, data şi felul pomenirii, aprobînd şi chipul reprezentării prin icoane. În felul acesta, cinstirea sfinţilor (care nu se confundă cu adorarea lui Dumnezeu, ei nefiind decît oameni, chiar dacă îmbunătăţiţi) are loc într-un cadru bine determinat, după buna rînduială a Tradiţiei.
Noi ne-am obişnuit să privim sfinţenia şi semnele ei ca pe ceva straniu şi de demult, iar pe sfinţi să ni-i imaginăm îndeobşte ca pe nişte nevoitori înstrăinaţi de lume. În realitate, chipurile sfinţeniei sînt nenumărate, iar sfîntul poate să fie şi contemporanul nostru, omul de lîngă noi. Şi se poate numi, bunăoară, Ilie Lăcătuşu…
Mărturisitorul Ilie Lăcătuşu
Un caz care a stîrnit multă şi înfiorată uimire, începînd din toamna lui 1998, este cel al vrednicului de pomenire părinte Ilie Lăcătuşu (1909-1983), aflat acum în atenţia comisiei bisericeşti însărcinate cu dosarele de canonizare.
Cine a fost Ilie Lăcătuşu? Vîlcean de obîrşie, absolvent al Seminarului Teologic „Sfîntul Nicolae” din Rîmnicu-Vîlcea şi apoi al Facultăţii de Teologie din Bucureşti, preoţit în 1934, a fost paroh la Osica de Jos (Olt), Buiceşti (Mehedinţi) şi Serseniţa-Rabniţa (în Transnistria, unde fusese trimis de Misiunea Ortodoxă Română, în 1942-43), apoi la Gărdeşti (Teleorman) şi Cucuruzu (Giurgiu). Pretutindeni a slujit cu mare dăruire, iar oamenii din acele locuri îi păstrează o amintire neştearsă.
Ca mulţi alţi mărturisitori ai lui Hristos din cumpliţii ani de după cel de-Al Doilea Război Mondial, a fost vîrît în închisoare de către comunişti, mai întîi între 1952 şi 1954 (la Galeşu, Peninsula, Tg. Ocna), apoi între 1959 şi 1964 (la Periprava, unde îşi purta crucea pe atunci şi părintele Iustin Pârvu), asumîndu-şi în mod exemplar, după mărturiile celor ce l-au cunoscut în acele împrejurări, suferinţa în numele credinţei. După ieşirea din închisoare, o vreme, i s-a stabilit domiciliu obligatoriu la Bolintinu (raionul Titu), fiind silit să lucreze ca… zidar („calificare” obţinută în anii de detenţie).
A fost căsătorit încă din 1931 cu învăţătoarea Ecaterina Lăcătuşu (n. Popescu) şi au avut o viaţă de familie fără cusur. În 1978 s-a pensionat (la cerere) şi s-a stabilit cu familia în Bucureşti.
În 1983, tot mai slăbit de boala dobîndită în urma detenţiei, a comunicat familiei că, dacă va trece de ziua de 22 iulie, el va mai vieţui încă doi ani. Dar chiar în ziua de care pomenise, aflîndu-se pe patul de spital, Dumnezeu l-a trecut în lumea celor drepţi. Cu cîteva zile mai înainte, împărtăşise însă familiei dorinţa sa ca, întrucît presbitera se va săvîrşi la 15 ani după dînsul, atunci trupul acesteia să fie depus în aceeaşi criptă, în cavoul familiei. Profeţia părintelui s-a adeverit încă o dată: împlinindu-se cei 15 ani, preoteasa Ecaterina Lăcătuşu s-a săvîrşit curînd din viaţă (27 septembrie 1998).
Darul neputrezirii
În ziua de 29 septembrie 1998, urmînd să aibă loc înmormîntarea preotesei şi deschizîndu-se cripta în care părintele fusese depus în urmă cu 15 ani, a fost găsit întreg, neputrezit şi cu bună mireasmă, avînd chipul străluminat de o senină bucurie, cum poate fi văzut pînă azi.
Trupul părintelui Ilie Lăcătuşu prezintă toate caracteristicile tradiţionale ale sfintelor moaşte: este întreg pînă la cele mai mici detalii, uşor [2] şi cu pielea alunie, bine mirositor, neprovocînd repulsie sau teamă, ci avînd mai degrabă aspectul unui om ce se odihneşte.
S-a observat deja asemănarea mai mult decît evidentă între rămăşiţele părintelui Ilie Lăcătuşu şi moaştele Sfîntului Ioan Iacob Hozevitul (a cărui prăznuire a fost rînduită pentru ziua de 5 august), alt ostenitor întru Hristos de origine română şi contemporan cu noi (şi-a trăit viaţa pămîntească între 1913 şi 1960, nevoindu-se ca pustnic în Ţara Sfîntă, pe Valea Iordanului).
Dacă Ilie Lăcătuşu va fi trecut în rîndul sfinţilor mărturisitori, atunci ar fi canonizarea primului sfînt român trecut prin închisorile comuniste, pe de o parte, şi canonizarea primului sfînt român cu moaşte întregi aflate chiar în ţara noastră, pe de altă parte [3].
PS: Iată și un recent comunicat al Patriarhiei Române și Arhiepiscopiei Bucureștilor din care spicuim:
Fără aprobarea autorităților în drept și fără a respecta Autorizația de deshumare-reînhumare, familia părintelui Ilie Lăcătușu a hotărât supraînălțarea cavoului și expunerea trupului neputrezit al defunctului preot în partea supraterană, astfel încât acesta să poată fi vizitat. De atunci, la sicriul cu osemintele părintelui Ilie Lăcătușu a început un fel de pelerinaj, de care profită financiar în mod nejustificat urmașii părintelui Ilie Lăcătuşu. Din acest motiv, de mai multe ori, reprezentanții Arhiepiscopiei Bucureştilor i-au invitat pe urmașii părintelui Ilie Lăcătușu, în mod deosebit pe domnul Spirache Mihai, spre a găsi soluția legală și canonică pentru rezolvarea acestei probleme. Astfel, Arhiepiscopia Bucureștilor a propus amenajarea unei capele lângă biserica Adormirea Maicii Domnului – Giulești, unde să fie depuse, spre vizitare şi rugăciune, osemintele părintelui Ilie Lăcătușu, până va fi luată o hotărâre de canonizare a acestuia de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, iar pomelnicele oferite de credincioși să fie citite de preoții bisericii în altarul bisericii, potrivit rânduielii liturgice ortodoxe.
______________________________
[1] Comisia de Canonizare a Sfîntului Sinod al B.O.R. (în fruntea căreia se află astăzi Î.P.S. Laurenţiu Streza, Mitropolitul Ardealului).
[2] 7-8 kilograme.
[3] Din păcate, nimic esenţial nu s-a mai întîmplat pînă azi în privinţa scontatei canonizări. Osemintele cu aspect de sfinte moaște ale părintelui Ilie Lăcătușu se află tot în cripta de la Cimitirul „Adormirea Maicii Domnului” (din cartierul bucureștean Giulești), într-un sicriu nou, din sticlă, spre a putea fi văzute de toată lumea. Patriarhia Română și urmașii părintelui se află într-un litigiu procedural.
- DANA KONYA-PETRIȘOR, ÎNTRU VEȘNICĂ POMENIRE - 17 martie 2021
- ÎNĂLȚATU-S-A! - 28 mai 2020
- Sic credo – Francisco Franco (1892-1975) - 25 octombrie 2019
Acea comisie amintita este una indoielnica.Cu durere marturisesc din surse pe care nu le pot afisa ca aceasta ,,grija,, de mutare a moastelor parintelui a fost demascata chiar de parintele din Romania vesnica.Un membru al familiei chiar inainte de vizita reprezentantilor indoielnici, intr-o noapte la visat foarte real pe parintele care a atentionat ca vor veni 3 reprezentanti ai patriarhiei care vor cere trupul pentru al pune intr-o cripta dar sa nu fie deacord pentru ca au ganduri asscunse.Cei care vor veni sunt in primul rand cei care l-au chinuit si care vor sa arunce acid sulfuric ca sa demosntreze ca nu exista sfintenie.In al doilea rand Intrebat parintele ce sa faca ca ei nu stiu, parintele le-a zis sa le spuna musafirilor exact ce le-a spus.Si exact asa sa si intamplat .3 grijuli de la patriarhie au venit si au urmat exact cum a spus parintele la care familia a replicat cu ce le-a spus parintele.Socul grijuliilor a fost asa de mare ca au albit si cateva secunde nu au gasit usa de iesire si de atunci nu au mai venit.Daca persoana care a marturisit a mintit mint si eu insa sa nu ne miram de ce nu se arata sfinti sau nu se lasa pe mana oricui,biserica rosie lupta din interior sa zadarniceasca si sa compromita semnele si dovezile invierii ca si a Mantuitorului nostru IIsus Hristos insa atat cat li se permite de sus si cat le permitem nou de jos prin implicarea si trairea in Duhul si cugetul lui Hristos.Ca sfinti sa vina la inchinare ,trebuie arhierei cu maini curate sa-i ridice si sa-i scoata de sub obroc.Pana atunci banii adunati de familie cred ca sunt mai bine administrati decat camarila lacoma din patriarhie.Iertati!
Convingerea mea este ca putem vorbi fara nici o retinere de Sf Ilie Marturisitorul ! Formal, Patriarhia ar trebui sa trimita un ierarh sa faca cele 40 de slujbe de dezlegare. Exista multe marturii despre minunile de la mormantul parintelui. Articolul ocoleste fondul problemei: in ce masuta BOR are libertatea de a-l cononiza oficial pe Sf Ilie Marturisitorul, fara a intra in conflict cu puterea lumeasca obedienta inaintemergatorilor lui antihrist. NU TREBUIE CRITICATA PATRIARHIA !
PS: MAI BINE ATI PUBLICA ACATISTUL SF ILIE MARTURISITORUL:
http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=14066
http://www.apologeticum.ro/2011/10/acatistul-noului-marturisitor-ilie-lacatusu-facatorul-de-minuni-%E2%80%A0-22-iulie/
SI DETALII DIN VIATA PARINTELUI: http://www.fericiticeiprigoniti.net/ilie-lacatusu
Nu am criticat toata patriarhia ci am semnalat o biserica rosie in patriarhie cum o numeste parintele Nil Dorobantu,care ia martirizat si care si acum are lichele sau pui care prigonesc preotii cucernici si batjocoresc fata din afara a Bisericii cu magarii de care nu mai comentez aici.Nu trebuie sa ne facem o idila despre partea umana din Biserica, sunt si clerici care cad si Iude,nici sa iesim din Biserica nu este mantuitor sau sa nu mai pomenim.Atunci devenim schismatici.Doamne feri!Ne ramane sa rostim Imparate Ceresc necontenit ca atunci cand o sa avem nevoie sa primim discernamantul.Ce sa intamplat in comunism si cu Biserica noastra a fost un exercitiu de proba, vremea nelegiuitului pregateste ceva si mai viclean.