Ce a mai ramas din miscarea conservatoare (II)

In august am publicat prima parte a comentariului „Ce a mai ramas din miscarea conservatoare”? Continuam  subiectul reamintind concluzia primei parti – conservatorismul e in declin in Europa Occidentala si Canada. Observam  destramarea conservatorismului cu ochii nostri de mai multi ani cu o rapiditate uimitoare. In doar o saptamina, doua stiri socante au parvenit din Marea Britanie guvernata la ora actuala de un Premier care se considera conservator si de un partid care se considera conservator care ne confirma opinia. Saptamina trecuta, Biroul britanic de Statistica a Populatiei (Office for National Statistics) a anuntat ca la urmatorul recensamint al populatiei, britanicilor nu li se va mai cere sa-si identifice sexul pentru a nu ofensa persoanele transsexuale, numind aceasta practica traditionala a recensamintului, universal folosita in toata lumea vreme de sute de ani, „irrelevant, unacceptable and instrusive” („irelevanta, inacceptabila si intrusiva”) [Detalii]

O alta stire comenteaza decizia Guvernului britanic de a impune angajatilor de stat sa nu se mai adreseze publicului cu „el” ori „ea” ori sa foloseasca bine cunoscutele formule britanice „Mr. Smith” sau „Mrs. Smith” de teama de a nu ofensa pe „domnii” care se considera „doamne” si invers. O situatia mai aberanta si bizara ca asta e greu de inchipuit dar mai ales socanta pentru ca e impusa oficial de un guvern care se considera conservator. [Detalii]

Incercam sa dibuim cauzele acestei metamorfoze petrecute parca peste noapte. Doar in 2017 social-democratii au pierdut alegerile in Marea Britanie, Franta, Olanda, Germania si, duminica, in Austria, si comentatorii occidentali intreaba: ce se intimpla? Unele comentarii pretind ca social-democratia europeana e cu un picior in groapa si se dezintegreaza. Un editorial din New York Times din 2 octombrie era intitulat The Disastruous Decline of the European Center-Left („Declinul dezastruos al centrului de stanga european”) si exprima ingrijorarile „progresistilor” ca daca ideologia de stanga nu isi revine „populismul va inflori si democratia se va descompune”. Dimpotriva, noi intrebam daca nu cumva suntem martori la descompunerea ori dezintegrarea intregii ideologii politice europene? Observam, pretindem cu acuratete, ca de fapt conservatorii de azi sunt socialistii de acum 25 de ani. Par sa fi fost infectati de un sens fals al progresivismului. Tocmai asta afirma Alexander Gauland, co-fondatorul din 2013 a lui AfD (Alternativa pentru Germania). Intr-un interviu acordat saptaminalului Spiegel International si publicat pe 2 octombrie, el remarca ca miscarea si partidul lui, care au capturat aproape 13% din Bundestag in alegerile din luna trecuta, sunt exact ceea ce Uniunea Crestin-Democrata a lui Merkel a fost acum 20 de ani. Conservatorismul german s-a diluat mult in ultima generatie, mai ales sub directia lui Merkel, iar AfD pretinde sa fie o alternativa viabila pentru conservatorii Germaniei.

Trei mutatii masive – familia si casatoria

Unde si cind s-a petrecut re-directionarea conservatorismului? La finele Secolului XX? Adica acum 17 de ani ori aproximativ cu o generatie in urma? Intrebarea e relevanta pentru ca atunci a avut loc colapsul totalitarismului in Europa si au inceput sa se infiripe primele manifestari populiste prin care se intelege lipsa de interes ori chiar aversiunea oamenilor de rind fata de partidele politice, ideologie si politica in general, si, mai ales, elita eurpeana. In ultimii 25 de ani am fost martori la trei mutatii imense: familia (ca fundament social al civilizatiei si existentei sociale); religia (ca fundament al spiritualitatii fiintei umane si a intelectului); si spatiul public (care ne implica pe noi toti in directionarea vietii civice si politice a cetatii).

Pina nu de mult conservatorii si conservatorismul erau aparatorii primordiali ai familiei si casatoriei. Au protejat familia si casatoria naturala, le-au inteles corect menirea, se pozitionau impotriva divortului si se impotriveau avortului tocmai pentru ca el submina stabilitatea si valoarea intinseca a casatoriei si familiei naturale. In timp insa, au cedat. Privind familia si casatoria mutatiile sunt bine cunoscute mai alesc celor care citesc cu regularitatea buletinele noastre informative si comentariile saptaminale. In ultima generatie s-a produs o bulversare fara precedent, radicala si enorma in viata sociala a europenilor si nord-americanilor.  Ascensiunea revolutiei sexuale, a ateismului, a hedonismului, a feminismului, doctrina emanciparii sexuale, a libertatii sexuale, accentul pe o autonomie personala extrema, ieftinirea vietii prin eutanasie si suicid asistat, avortul, pornografia, o perspectiva anarhista a libertatii fara responsabilitati, inflatia drepturilor omului si alte fenomene si ideologii ca acestea au subminat familiei si casatoria.

Toate aceste aspecte au fost la inceput asociate cu social-democratia si parte din platforma politica si ideologia social-democrata. In timp, conservatorii au adoptat aceste ideologii si manifestari sociale adoptind de fapt ceea ce politologii numesc „identity politics” adica „politica identitara„. Politica identitara identifica strategia partidelor politice pentru a ajunge la putere. Institutii de sondaje de opinie fac studii vaste privind prioritatile votantilor, ce ii motiveaza sa mearga la vot, cit si dimensiunile si influenta fiecarui grup social care doreste implementarea agendei lui la nivel politic. Strategii partidelor politice folosesc aceste studii vaste, isi angajeaza „pollsters” (firme de consultanta care calibreaza influenta sociala a fiecarui grup) si desemneaza o strategie electorala pentru a tenta si capta cit mai multe grupuri sociale pentru a atinge majoritatea in parlament.

Exemplul Germaniei

Conservatorii au fost tentati de politica identitara la fel de mult ca social-democratii si, pe parcursul a doar citorva perioade electorale, au adoptat agenda sociala a social-democratiei, inclusiv distrugerea familiei si a casatoriei. Notam acum doua luni ca majoritatea tarilor occidentale care au legalizat casatoriile homosexuale au fost sub guvernare conservatoarea cind au facut-o. Ultimul exemplu, deja discutat, sunt conservatorii Germaniei. Nu e de mirare ca anul acesta au obtinut cu 8% mai putine locuri in parlament decit la alegerile precedente. De fapt cazul Germaniei e deosebit de relevant pentru ca miracolul german din anii 50 si 60 s-a datorat, in primul rind, cresterii demografice a Germaniei de dupa razboi. Populatia Germaniei a crescut cu 10 milioane de locuitori doar intr-o generatie. Conform unui articol detaliat si bine inchegat, publicat pe 18 septembrie in Le Monde, Germania imbatrineste rapid in ciuda imigratiei masive. [Articol]

Pina in 1965 natalitatea Germaniei a fost in crestere de la an la an. In 1964 excedenta populatiei, definita ca diferenta dintre numarul de persoane nascute si decedate intr-un an, fiind cea mai ridicata, de 417.000 de persoane. Dupa 1965 Germania nu a mai inregistrat un excedent al populatiei si de atunci numarul persoanelor decedate intrece in fiecare an numarul persoanelor nascute. Decalajul cel mai ridicat a fost inregistrat in 1975 cu 207.000 de persoane iar in 2015 cu 187.000 de persoane. Cresterea populatiei Germaniei dupa 1975 s-a datorat exclusiv imigratiei masive, in marea ei majoritate, musulmana. Conform predictiilor publicate de Eurostat, in 2060 32.8% din populatia Germaniei va fi de peste 60 de ani. Cine ii va inlocui? Cine le va plati pensiile?

Care a fost raspunsul conservatorilor germani la aceasta provocare? Au importat straini fara insa a putea sa-i integreze ori sa rezolve problema fundamentala a natalitatii. Si, dind dovada de o negindire crasa, in loc sa fortifice familia si casatoria naturala, au subminat-o si mai mult anul acesta legalizind casatoriile homosexuale. Singurul partid care in mod oficial s-a impotrivit a fost AfD, din motive de natalitate.

Meditati putin la unde am ajuns. Statul conservator european a confiscat casatoria, familia si copiii. [Notam, in treacat, ca si in Romania partidele care se considera conservatoare se opun definirii casatoriei si familiei naturale in Constitutie] De acum, statul, nu noi, cetatenii, decide cine se poate casatori, in ce conditii poate intemeia o familiei, cum se defineste casatoria, cum se defineste familia, cum se defineste barbatul, cum se defineste femeia, cine sunt mama ori tatal copiilor. Statul conservator rapeste copiii de la parintii naturali (cum am vazut bine din cazul Bodnariu in Norvegia sub un regim pretins conservator) si ii da cuplurilor homosexuale (cum am vazut bine in cazul copiilor familiei Barbu din Marea Britanie). Am ajuns la punctul unde Occidentul nu mai presupune ca familia, casatoria si copiii sunt aspecte definitorii ori indispensabile vietii de adult. Ba mai mult, vedem cazuri tot mai dese cind oameni intregi la minte care se razvratesc impotriva statului conservator si nu sunt de acord cu confiscarea familiei si casatoriei sunt pasibili de inchisoare. A devenit o crima in Occident sa te impotrivesti casatoriilor homosexuale ori sa spui generatiei tinere ca adevarata casatorie e cea dintre un barbat si o femeie. Ironic, a devenit o crima in Europa conservatoare a anului 2017 pentru europeni sa gandeasca dar mai ales sa afirme gandirea conservatoare a Secolului XX.

Drepturile noastre individuale si libertatea au devenit irelevante pentru conservatori. Un articol din The Spectator cu titlul The Conservatives have lost the ability to defend freedom, „Conservatorii si-au pierdut abilitatea de a apara libertatea”, lamenta tocmai lucrul acesta.  Autorul, David Green, insista ca „the conservatives need to go back to their philosophical roots and remind themselves that historically they stood for a high ideal of freedom”, adica „conservatorii trebuie sa se intoarca la radacinile lor istorice si sa-si aminteasca ca in mod istoric ei au promovat un ideal inalt al libertatii”. Astazi, insa, ei adopta fiecare moft care apare pe piata, fiecare noua moda sociala, ori, in cuvintele autorului „every popular impression of the day” („fiecare impresie populara a zilei”). De fapt, vedem acest mod de gandire la lucru si in deciziile Curtii Europene ale Drepturilor Omului unde apararea libertatii a devenit o preocupare secundara, in prim plan fiind promovarea prin diktat judiciar a normelor sociale anti-crestine ale zilele noastre.

Trei mutatii masive – credinta, religia si valorile traditionale

Asaltul statului conservator impotriva conservatorimului clasic se manifesta si in privinta religiei si a valorilor traditionale. Cu aproximativ o generatie inainte de sfarsitul Secolului XX niste ganditori vizionari catolici din America, printre ei Richard John Neuhaus, au inceput sa atentioneze asupra unei manifestari inca in fasa atunci – eliminarea treptata a religiei si a credintei, in numele separarii Bisericii de Stat, din spatiul public. Si-au cladit ideile pe observatiile extrem de lucid enuntate de unul din ganditorii cei mai proeminenti ai conservatorismului Secolului XX, protestantul William Buckley, in cartea lui, publicata in 1951, God and Man at Yale („Dumnezeu si omul la Universitatea Yale”). Buckley observa mutatiile ideologice din campusurile universitare din vremea lui care aveau in vedere excluderea credintei si a religiei din spatiul public. Universitatile de pe ambele parti ale Atlanticului au indoctrinat generatii de tineri sa gandeasca ca mosternirea noastra crestina nu are nicio relevanta pentru viata civica ori politica a cetatii.

E usor de inteles ca deja am ajuns la punctul acesta in Occident. Valorile europene s-au transformat in intregime in valori seculare si sunt complet rupte de valorile crestine. Pina acum o generatie valorile conservatoare erau echivalente cu valorile crestine iar valorile seculare cu valorile social-democratiei. Primele au cedat in timp celor din urma, conservatorii la rindul lor adoptind „valorile europene”, adica valorile anti-crestine. De cealalta parte a Atlanticului, insa, lucrurile par sa stea putin mai bine in rindul democratilor dar nu se stie exact pina cind. Printre ei inca mai sunt crestini autentici care resping valorile seculare extreme. De exemplu, intr-un articol publicat in The Atlantic pe 18 iunie, Senatorul american Chris Coons (democrat) amintea colegilor de partid ca „valorile progresiste nu pot fi doar valorile seculare” si ca valorile crestine si mostenirea spirituala crestina a Americii trebuie luate in considerare in fasonarea valorilor din spatiul public american. Din nefericire aceste sentimente si pozitii sunt mai in intregime absente din ideologia social-democrata dar si conservatoare a Europei Occidentale. Singura miscare autentic conservatoare din Occident, aproape identica cu cea crestin-democrata din Europa imediat dupa al Doilea Razboi Mondial, este cea din SUA care l-a catapultat pe Trump in Casa Alba.

Conservatorii americani demonteaza secularismul construit de Administratia Obama. Incep sa numeasca in functii judecatoresti cruciale judecatori conservatori, un exemplu din luna asta fiind o profesoara catolica conservatoare de la Notre Dame University in functia de judecator la curtea de apel din Chicago. Judecatori la fel de conservatori si influenti au fost deja nominalizati pentru tribunalele de recurs, la fel de influente, din Washington DC si Texas care sunt pro-viata si pentru casatoria si familia naturala. Simultan, in domeniul educatiei se produce o detoxificare a invatamintului public de influenta agendei sexuale a Administratiei Obama, iar in armata americana se iau masuri impotriva extinderii influentei transgenderismului. Incurajator, peste 20 de senatori americani participa in fiecare saptamina la o ora de rugaciune si studiul Scripturii in Senatul american.

Noi si revolutiile din mintile noastre

O mare responsabilitate pentru declinul conservatorismului in Europa si America de Nord o purtam noi, cetatenii. In mintile noastre si ale occidentalilor se produc revolutii in gandire care in timp se transforma in revolutii politice si sociale. Virturea cardinala a conservatorismului a fost, dintotdeauna, prudenta. Conservatorii nu au fost impotriva progresului ci impotriva celor care au dat buluc inainte fara a gandi. Prudenta a disparut din practica si mintile noastre. Progresivismul a devenit ideologia care ne domina gandirea. Mass media de pe ambele maluri ale Atlanticului e infectata de notiunea „dreptatii sociale” („social justice”) care a devenit grundnorm-ul oricarei actiuni judecatoresti, politice si de stat. Notiunea asta ne-a infectat si pe noi si gandirea noastra. Ne este rusine sa chestionam ce crede si declara elita europeana. Ne este rusine sa fim conservatori, sa ne pronuntam impotriva curentului. Progresivismul a devenit o moda pentru social-democrati si conservatori deopotriva. Incetam sa mai vedem in Dumnezeu providenta de care avem nevoie sa confruntam dificultatile vietii. Statul a devenit noua noastra Divinitate. El ne poarta de grija. Am dat statului drepturile noastre individuale, autonomia personala, si in loc sa ne punem soarta in mana lui Dumnezeu, ne-o punem in mana statului.

AFR va recomanda articolul lui Megan Oprea din octombrie 17 care analizeaza situatia curenta a conservatorismului in Europa.

AFR va recomanda: La inceputul lunii, London Review of Books a publicat recenzia a patru carti publicate anul trecut si anul acesta privind dezorientarea conservatorismului occidental contemporan. Este intitulat Gove or Galtieri si il puteti citi aici.

MARS IMPOTRIVA OBLIGATIVITATII VACCINARII

Asociatia Parintilor organizeaza marsuri impotriva obligativitatii vaccinarii in mai multe orase din Romania pe 21 si 22 octombrie. Detalii pentru cei interesati sa paticipe.

ARTICOLUL 16 DIN DECLARATIA UNIVERSALA A DREPTURILOR OMULUI

Articolul 16 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului afirma: „Cu incepere de la implinirea virstei legale, barbatul si femeia, fara nici o restrictie in ce priveste rasa, nationalitatea sau religia, au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie. … „. Familia romana isi cere drepturile. Aceste drepturi le pledam, le-am pledat din 2006 incoace si vom continua sa le pledam. Sunt cele mai pretioase dintre drepturi dar si cele mai abuzate azi. Pretuiti-le!

JOIN US ON FACEBOOK / URMARITI-NE SI PE FACEBOOK!

Am inceput sa publicam comentariile noastre de joi si pe Facebook. Va rugam sa ne urmariti si sa deveniti prietenii nostri pe Facebook.

• Despre autor
• Ultimele articole

About Alianţa Familiilor din România

Str. Zmeica nr. 12, sector 4, București Tel: 0741.103.025; Fax: 0318.153.082; Email: [email protected]

• Cioloș, Cîțu și Iohannis încearcă să pună România sub steagul curcubeului - 1 iulie 2021
• Un blestem care aspiră la realitate: COMUNISMUL FEMINIST - 17 octombrie 2019
• Parada confuziei sexuale - 20 iunie 2019