Sfântul Sinod al Bisercii Ortodoxe Române a ales astăzi noul Episcop al Hușilor: PS Ignatie Mureșeanul. Preasfințitul era Arhiereu Vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei. Contracandidatul său a fost Preacuviosul Părinte Arhimandrit Nichifor Horia, Exarh Administrativ al Arhiepiscopiei Iașilor și stareț al Mănăstirii Sfinții Trei Ierarhi din Iași. 38 din cei 48 de ierarhi care și-au exprimat votul valabil l-au preferat ca episcop al Hușilor pe PS Ignatie.
Născut la 7 iul. 1976, în Bilbor, jud. Harghita, fiul lui Gheorghe şi al Anei, Preasfinţitul Ignatie a absolvit Şcoala Generală în comuna natală, Bilbor, jud. Harghita în anul 1991. A urmat cursurile Colegiului „Mihai Eminescu” din Topliţa, jud. Harghita (1991-1992), ale Seminarului Teologic Ortodox „Mitropolit Simion Ştefan” Alba Iulia (1992-1997) şi ale Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia (1997-2001). După un stagiu de cercetare bibliografică la Mănăstirea benedictină En Calcat, Franţa (1998) şi-a continuat formarea profesională la cursurile de Master organizate la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia (2003-2005), pe care le-a încheiat cu disertaţia: Teologia persoanei în gândirea Părintelui Dumitru Stăniloae. O incursiune în teologia patristică şi contemporană (Alba Iulia, 2005).
A fost admis la cursurile doctorale de la Facultatea de Teologie „Andrei Şaguna”, Sibiu, specializarea Patrologie şi Literatură Postpatristică, sub îndrumarea ştiinţifică a arhid. prof. univ. dr. Constantin Voicu (2001-2007). Studiile doctorale au fost continuate la Facultatea de Teologie „Patriarhul Justinian” din cadrul Universităţii Bucureşti, sub îndrumarea ştiinţifică a diac. prof. univ. dr. Ioan Caraza (2007-2011), sub a cărui conducere magistrală a întocmit şi susţinut teza de doctorat: Sfântul Grigorie Palama şi doctrina despre energiile necreate (Bucureşti, 2011).
În perioada 2003-2008 a urmat studii postuniversitare (doctorat) în Atena, ca bursier al Sfântului Sinod al Greciei şi al YKY (Idrima Kratikon Ipotrofion). În prezent este doctorand al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din cadrul Universităţii „Ethniko Kapodistriako”, Atena, pregătind o teză de doctorat cu tema Contribuţia teologilor români contemporani la dialogul teologic intercreştin, sub îndrumarea ştiinţifică a arhim. prof. univ. dr. Nikolaos Ioannidis şi a Î.P.S. Mitropolit prof. univ. dr. Hrisostomos Savvatos.
Pregătirea teologică, intelectuală şi duhovnicească, o datorează, „de la croială până la cusătură”, Înaltpreasfinţitului Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei Andreicuţ, care, prin rafinamentul şi eleganţa spirituală ce-l caracterizează, i-a inspirat un adevăr al slujirii preoţeşti: misiunea trebuie îngemănată cu rugăciunea.
A fost hirotonit diacon şi preot în anul 2001 şi tuns în monahism în 2008, pe seama Mănăstirii Sfânta Treime din Alba Iulia (Catedrala arhiepiscopală). În acelaşi an a fost ridicat la rangul de protosinghel, iar în 2011 la cel de arhimandrit. Relaţia caldă şi eficientă, din punct vedere pastoral, cu credincioşii catedralei şi mai cu seamă cu studenţii din mediul universitar albaiulian l-au recomandat ca prietenul şi duhovnicul tinerilor. Poate tocmai din acest motiv prima sa lucrare editată a fost una despre tineri (Paradoxul creştin şi cartea tinereţii, Alba Iulia, Edit. Reîntregirea, 2008).
În data de 24 ocotmbrie a fost ales, în şedinţa Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe, arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei şi Portugaliei, cu titulatura Mureşeanul. Hirotonia întru arhiereu a avut loc în data de 11 decembrie 2011, Catedrala Mitropolitană „Sfinţii Arhangheli Mihail, Gavriil şi Rafail”, Paris, Franţa.
De-a lungul timpului a fost: redactor reponsabil al oficiosului Arhiepiscopiei Ortodoxe de Alba Iulia, „Credinţa străbună” (1998-2003); membru în comitetul de conducere al Asociaţiei Tinerilor Ortodocşi din Balcani (B.O.Y.A.), ca reprezentant al asociaţiilor ortodoxe de tineret din România (1998-2002). În cariera didactică a fost: asistent asociat la catedra de Formare duhovnicească (2002-2003); asistent titular (2004-2008) la catedra Patrologie şi Literatură Postpatristică; lector titular la catedra Patrologie şi Literatură Postpatristică şi Limba Elină (2008-2011) din cadrul Facultăţii de Teologie Ortodoxă, Alba Iulia. Recalibrează viziunea și practica pedagogic-universitară prin inserții personale și calde în calitate de profesor și prieten nedisimulat al Patristicii și al studenților din Facultatea de Teologie din Alba Iulia.
Studiile publicate şi cercetările întreprinse de Preasfinţia Sa îl recomandă ca pasionat al Teologiei patristice a secolului al XIV-lea, Teologiei persoanei – antecedente patristice şi reverberaţii contemporane, Raportului dintre Teologie şi Filosofie în lumea răsăriteană, Tradiţiei isihastă în variantă bizantină şi românească.
Este membru în Colegiul de redacţie al revistei „Altarul Reîntregirii”, publicaţia oficială a Facultăţii de Teologie din Alba Iulia; membru în comitetul de redacţie al revistei „Tabor”, Revista de Cultură şi Spiritualitate a Mitropoliei Clujului, Maramureşului şi Sălajului, revista „Altarul Reîntregirii”, precum şi membru în echipa redacţională a postului de radio „Reîntregirea”.
Activitatea ştiinţifică subsumează: o carte, o traducere, 13 studii ştiinţifice, 3 conferinţe internaţionale şi naţionale (, 8 conferinţe duhovniceşti (în ţară sau străinătate – Londra, Oxford şi Madrid, Paris – dintre care amintim: Target duhovnicesc: caut tânăr crispat de viaţă şi alergic la credinţa, Aula Magna „Mihai Eminescu” a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 18 martie, 2010; Omul creştin între obsesia succesului şi vocaţia sfinţeniei, Asociaţia Tinerilor Ortodocşi Nepsis, Londra, 6 iunie, 2010; Credinţa vie ca sursă inepuizabilă de certitudini irevocabile, Oxford Student Society, Oxford, 8 iunie, 2010; Rugăciunea – lupta omului cu Dumnezeu şi tensiunea pentru îndumnezeire, Congresul Internaţional Nepsis, Madrid-Torrejon de Ardoz, 24 septembrie, 2011; Tânărul între bucurie ca recul al credinţei şi debusolare ca ricoşeu al morţii sufletului, Aula Magna „Mihai Eminescu” a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 5 aprilie, 2011), 30 articole de popularizare („Credinţa străbună”, „Lumina”, „Dilema Veche”, „Astra blăjeană”, „Unirea”, „Informaţia de Alba”), traduceri şi peste 100 emisiuni, interviuri, reportaje Radio/TV (Radio Reîntregirea, Radio Trinitas, Radio România Actualităţi, Radio Renaşterea, TV Trinitas).
„A fost hirotonit diacon şi preot în anul 2001 şi tuns în monahism în 2008, …”
Poti fi hirotonit prot fara sa fii casatorit?
… ca, ulterior sa fii tuns in monahsm, calugar…
Poti deveni calugar daca esti casatorit? … ca doar a fost hirotonit preot ceea ce presupune ca a era deja casatorit…
Adica timp de 7 ani ar fi inselat angajamentul unui om – sotie ca vor trai impreuna pana la „sfarsit”…?
Iertare dar astept clarificari: informatii clare despre canoane si despre situatia maritala – a facut o femeie sa-si iroseasca viata ori ba?
Cu binecuvîntarea Episcopului locului, poți fi hirotonit preot celib și în Biserica Ortodoxă. Deci, nu e de presupus musai că era căsătorit. Dar nici nu era.
Și da, poți deveni călugăr și dacă ești căsătorit și soția trăiește, dacă și ea se călugărește.
Și în prima situație, și în a doua, sînt cazuri numeroase.
Nu-i mai căutați nod în papură, că nu e creștinește și este chiar un ierarh vrednic.
Ne pierdem timpul, la ora asta Biserica Nationala e bine aparata, avem nevoie de cat mai multe bloguri si saituri pentru a strange cercul in jurul politrucilor care incearca sa scape de bratul lung al Justitiei. Avem nevoie, de asemenea, ca BOR sa dea un semn românilor din Bucovina de Nord.
Biserica Ortodoxa Romana in cazul nostru, tocmai a dat exemplu ca nici portile iadului comunist nu a biruit-o si incet cu mila si discernamant va curata si madularele bolnave vatamate grav de biserica rosie..Cazul episcopului Corneliu este un exempu mai apropiat.Cand din pozitia de ierarh te dezici de un preot oricum ar gresi el cum a fost in cazul Tanacu si acel madular este inchis pe nedrept,este drept Capul Trupului sa-ti ia stapanirea sa te pocaiesti si sa fie pus altul mai vrednic care bine este sa ia aminte sa nu cada la fel.Deci Biserica este vie insa biserica rosie are multi trepadusi care vor sa falsifice imaginea in ochi lumii.Credinciosii ca madulare vii nu au nevoie de imagine si de exemple ei se minuneaza si traiesc frumusetea tainei unitatii Bisericii.Iar faptele ce decurg de aici vor biruii si demonii ce bantuie prin structurile imparatiei pamantesti.Deci daca nu ne adancim in duhul Bisericii nu vom putea invinge duhul antihrist care este in fiecare dintre noi asa cum nici anticomunisti nu au putut sa invinga decat cand au intrat in adancul lor cum a facut Valeriu Gafencu.