Un moment comemorativ dedicat Martirilor Români din Balcani va avea loc vineri, 23 martie 2018, ora 13,00, la Biserica „Sfântul Gheorghe Nou” din București, lăcaș unde a avut loc și prima slujbă de pomenire a Părintelui Haralambie Balamace, la data de 12 aprilie 1914. Momentul va cuprinde un parastas și mici alocuțiuni ale invitaților.
Readucerea în memoria colectivă a importanței sacrificiului martirilor români din afara țării, care au suferit pentru păstrarea conștiinței naționale, a spiritualității românești și a limbii române, este una dintre preocupările Institutului „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru românii de pretutindeni. În preajma Bunei Vestiri, în fiecare an vor fi evocați martiri aromâni din Balcani, care, prin lucrarea și jertfa lor, nu au făcut altceva decât să cultive identitatea și unitatea noastră națională de limbă și credință.
Evenimentul este organizat de Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru românii de pretutindeni, instituție aflată în subordinea Ministerului pentru Românii de Pretutindeni, Societatea de Cultură Macedo-Română și Fundația Națională pentru Românii de Pretutindeni.
Pe data de 23 martie 1914, Părintele Haralambie Balamace împreună cu alți trei aromâni, era martirizat (jupuit de viu și străpuns cu baioneta) la Corcea pentru faptul că slujea lui Hristos în limba română și lupta pentru identitatea românească. Cei patru fac parte dintr-o serie de circa 1000 de români din Balcani, învățători, profesori, preoți, dar și simpli elevi, care au fost uciși în condiții bestiale de către antarții greci pentru că apărau identitatea românească și slujeau comunităților din care făceau parte în limba română sau în dialectele aromân și megleno-român. (sursa: ieh.ro)
- Ceva despre pandemie - 17 martie 2020
- O carte despre embrionul uman, ca persoană ce trebuie apărată - 8 octombrie 2019
- Societatea de Cultură Macedo-Română împlinește 140 de ani de la înființare - 20 septembrie 2019
Provin dintr-o familie de aromani care s-au retras din Balcic in Romania Mare, datorita invaziei trupelor bulgare in Cadrilater , strabunicul meu a murit pe frontul din ARDEAL , in 1916, fiind ingropat la Sibiu , cinste celor care au facut aceasta comerare , poate ar fii bine daca ar exista o asocitie a urmasilor celor care s-au retras , s-au au murit in Balcani. Strabunica mea cand s-a retras cu bunicul meu de 3 ani, si sora bunicului de 5 ani, a luat in caruta si a inffiat o fetita , ramasa fara parinti , care toata viata ei , a trait in familia noastra fara sa stim ca aceasta fetita nu a fost din familia strabunicii , iar acest fapt la am aflat totii descendentei la moartea ei , din gura ei , in urma cu 10 ani. Oare catii dintre noi mai pot face acum asemenea fapte , fara sa fie trambitate pe toate canalele ? Discretia, fapta si dragostea de neam sunt calitati care nu vor dispare din neamul romanesc de la sud de Dunare si inca de la nord de Dunare . cu stima