Amînarea sine die a Referendumului pentru căsătorie, adoptarea Codului administrativ care statuează limba maghiară ca a doua limbă oficială, modificarea legilor Justiţiei pentru legiferarea furtului, predarea resurselor naturale strategice ale României către state străine sau corporaţii suprastatale, păstrarea în conducerea statului român a unor personaje incompetente, corupte, de o prostie proverbială, care provoacă daune cît un război – iată tot atîtea motive temeinice pentru o revoltă populară radicală.
Cînd viaţa ţi-e ameninţată, ţi-o aperi. Cînd viaţa statului e primejduită, noi dezbatem, luăm poziţie, aşteptăm soluţii de la un simulacru de democraţie sau, eventual, salvarea din afară, de la UE, SUA, poate, cine ştie, chiar de la Rusia. Cum se numeşte asta? Inconştiență, naivitate, laşitate?
Cînd a venit comunismul peste noi, cu tancurile ruseşti, un număr de români au organizat rezistenţă cu arma în mînă pînă la ultimele consecinţe. Şi, chiar dacă au fost învinşi, au rămas în istorie ca repere de verticalitate românească, iar lupta lor – motiv de mîndrie naţională (n-am acceptat jugul fără murmur).
Păstrînd proporţiile, astăzi, cînd sîntem ocupaţi de impostură şi ticăloşie, care se constituie într-un cancer social, ce-ar fi de făcut? Un neam cu instincte sănătoase are reacţii adecvate la momentele de cumpănă. Sîntem un astfel de neam?
Să fiu bine înţeles: nu pledez pentru violenţă, dar este vital pentru statul român să-i oprim pe aceşti bolnavi care ne conduc. Ironic, acest impas îl avem la Centenarul Marii Uniri – pentru care s-au jertfit cîteva generaţii şi pe care noi o nesocotim cu egoismul şi nepăsarea noastră.
Dacă am avea bunul simţ să (re)vizităm la răstimpuri istoria, am găsi acolo destule resurse şi inspiraţie pentru a ne trăi vieţile demni şi responsabili. Foarte puţini o facem. Şi, de aceea, orice soartă vom avea, o vom merita.
Pe 29 Iulie a.c., de la ora 17.00, în Piaţa Constituţiei din Bucureşti va avea loc o mare demonstraţie pentru apărarea limbii române. Fraţii din Transilvania vin în Capitală pentru a da un impuls spre redeşteptare conştiinţei naţionale. Sper că îi vom susţine, măcar pentru că pe noi înşine ne vom sprijini. E un bun prilej de a arăta că spiritul Marii Uniri supravieţuieşte dincolo de luciul searbăd al ecranelor tv şi de batjocura Parlamentului şi a Guvernului.
- Libertate, unitate, credibilitate* - 9 august 2024
- Noi și ”Înalta Poartă” - 8 aprilie 2024
- SUA – UE – România, sub spectrul acelorași amenințări - 26 februarie 2024