Referendumul pentru căsătorie este mai ales unul pentru LIBERTATE

„Cu ce te împiedică pe tine, care te consideri om normal, legătura legală între doi bărbaţi sau două femei?”

Cuvintele nu sunt ale mele. Îi aparţin maestrului Victor Rebengiuc şi sunt preluate dintr-un interviu acordat postului de televiziune Digi 24. Sunt convins că întrebarea lui se învârteşte prin minţile multor oameni. „Ce-ai cu cuplurile de acelaşi sex? Fiecare cu viaţa şi năbădăile lui!”.

Problema este că progresiştii multilateral dezvoltaţi nu s-au oprit niciodată doar la căsătoriile gay. În toate statele prin care au trecut ca o furtună nebună au avut mereu şi un plan ascuns, un plan prin care au vizat impunerea cu forţa a propriei ideologii. Şi cum o ideologie tâmpă se poticneşte în două libertăţi fundamentale ale omului, libertatea de conştiinţă şi libertatea de exprimare, oriunde au putut le-au atacat.

Mai întâi au legalizat căsătoriile gay, apoi adopţiile de copii pentru cupluri de acelaşi sex, iar în final au dezlănţuit teroarea faţă de oricine îndrăznea să se pronunţe împotriva lor.

Pârghia legală de care s-au folosit a fost „discriminarea” şi ceea ce ei numesc „hate speech”, adică „discursul urii”. Stigmatul discursului urii se lipeşte doar adversarilor. Progresiştii sunt scutiţi, ei pot urî pe oricine întrucât o fac pentru o cauză luminoasă. Vă amintiţi? Aşa făceau şi tovarăşii lor, pe vremuri, cu ura de clasă. Istoria se repetă chiar şi pentru cei care nu o uită. Şi, pentru că sunt jurnalist, haideţi să trecem în revistă câteva fapte, că de comentarii pro şi contra cred că sunteţi sătui. Vă decideţi apoi dumneavoastră ce trebuie să votaţi duminică la referendum.

Cum să dai afară din facultate un student pentru că îşi asumă public credinţa

Când Felix Ngole a scris în 2016 pe pagina lui de facebook că „Biblia şi Dumnezeu identifică homosexualitatea drept un păcat”, nu cred că îşi imagina că această scurtă sentinţă va duce la exmatricularea sa din facultate. Evident, cred că nici dumneavoastră nu vă imaginaţi că aşa ceva se poate întâmpla în UE. În fond, trăim într-o uniune unde dreptul la liberă exprimare şi la libertatea de conştiinţă sunt respectate cu scrupulozitate, nu? Ei bine, nu!

Potrivit The Guardian, Felix Ngole, din Barnsley, South Yorkshire, care pe atunci urma un master în asistenţă socială la Universitatea din Sheffield, s-a trezit dat afară din facultate pentru postarea amintită. Comitetul „Fitness to practice” al universităţii, care îi analizase cazul, a fost prezidat de profesoara Jacqueline Marsh, o cunoscută promotoare a drepturilor persoanelor LGBT. Evident, comitetul a concluzionat că Felix Ngole a discriminat prin respectiva postare cuplurile de acelaşi sex. El specificase pe facebook că „o căsătorie între persoane de acelaşi sex este un păcat, fie că îţi place asta sau nu. Este cuvântul lui Dumnezeu, iar sentimentele omului nu pot schimba cuvântul Lui”. Aşadar, îşi apărase, decent din punctul meu de vedere, propria credinţă religioasă, care credinţă, nota bene, este universală în spaţiul creştin. Cu excepţia unor ramuri ale bisericilor luterană şi anglicană, nicio altă confesiune nu permite căsătoria persoanelor de acelaşi sex. Deci catolicii, ortodocşii, copţii, armenii, majoritatea protestanţilor şi anglicanilor şi toate cultele neoprotestante i-ar fi dat dreptate. Ceea ce Felix Ngole a şi susţinut anul trecut în faţa instanţei londoneze, unde a declarat că nu a făcut altceva decât să exprime un punct de vedere tradiţional creştin. În van… Judecătoarea Rowena Collins Rice i-a dat dreptate facultăţii, menţinând exmatricularea, pe motiv că „Discursul public religios trebuie privit în context reglementat din perspectiva cititorilor din spațiul public. Asistenții sociali au o putere considerabilă asupra vieții utilizatorilor vulnerabili ai acestor servicii și încrederea este un bun profesional prețios.”

Adică, aşa cum a punctat Andrea Williams, avocata lui Felix Ngole, „Curtea a hotărât că, deşi domnul Ngole este îndreptăţit să îşi susţină viziunea sa biblică asupra sexualităţii, el nu este îndreptăţit să şi-o exprime.” Vă sună cunoscut? Mie da. Şi pe vremea multslăvitului nostru conducător Ceaușrescu puteai să ai o „viziune biblică”, doar că nu puteai să ţi-o exprimi. Libertatea era privată, public era doar Partidul (comunist). Unicul, drept, luminos şi binefăcător. Trăiască unica viziune acceptată public – progresismul virtuos!

Când preoţii vor fi obligaţi să oficieze cununii pentru homosexuali

Nu, nu la noi. Se întâmplă în Suedia unde biserica evanghelică luterană, confesiunea majoritată a statului nordic, a decis să urmeze autorităţile civile şi să oficieze şi ea cununii pentru cuplurile de acelaşi sex. De altminteri, episcopul de Stockholm, doamna Gerd Eva Cecilia Brunne, este lesbiană declarată şi cununată oficial cu o altă doamnă. Dar, cu tot liberalismul, Biserica Suediei a decis să lase la latitudinea fiecărui pastor decizia de a cununa sau nu un cuplu de acelaşi sex. Dacă tu, ca pastor luteran, crezi că o astfel de ceremonie este împotriva evangheliei poţi să spui pas.

Deocamdată, cel puţin, pentru că prim-ministrul Suediei, Stefan Löfven, se gândeşte că statul trebuie să facă un pas înainte şi să le impună preoţilor să oficieze căsătoriile gay.

„Noi, social democraţii, lucrăm pentru a ne asigura că toţii preoţii îi vor cununa pe toţi oamenii, inclusiv cuplurile de acelaşi sex”, a declarat el într-un interviu acordat ziarului Kyrkans Tidning, o publicaţie a Bisericii Suediei. Şi, ca să fie limpede, a făcut o comparaţie cu moaşele care asistă naşterile şi care sunt obligate prin lege să asiste şi avorturile. „Dacă eşti o moaşă, fie vei face şi avorturi, fie va trebui să îţi găseşti o altă meserie. Aceeaşi situaţie este şi în cazul preoţilor care nu vor să oficieze cununii pentru homosexuali.”

Clar? Fie vă aliniaţi toţi la comandamentele progresiste, fie vă căutaţi de lucru oriunde doriţi, dar nu în biserici! Acolo veţi face ce spunem noi! Păi şi libertatea de conştiinţă, care este o libertate fundamentală a omului? Ei bine, nu mai e. Sau, cel puţin, nu atât de „fundamentală” ca drepturile pe care le inventează pe bandă rulantă progresiştii. Şi pe care, dacă le încalci, te poţi trezi în închisoare.

Cum era să facă puşcărie un cardinal al Bisericii Catolice

Pe 13 mai 2016, cardinalul Antonio Cañizares, arhiepiscop de Valencia, a spus într-o predică: „Familia este urmărită azi în cultura noastră de un şir nesfârşit de dificultăţi majore, iar acest lucru nu e ascuns de nimeni. Avem o legislaţie contrară familiei, avem acţiunea forţelor politice şi sociale, la acestea se adaugă mişcări şi acţiuni ale imperiului gay, ale feminismului radical sau ale celei mai insidioase ideologii dintre toate ideologiile – teoria de gen”.

După predică, mai multe ONG-uri active în protecţia drepturilor persoanelor LGBT l-au denunţat pe cardinal pentru discursul urii, care în justiţia spaniolă este sancţionat cu pedepse care pot ajunge până la trei ani de închisoare.

Fani Boronat, coordonatorul ONG-ului Lambda, care uneşte comunitatea LGBT din Valencia, a spus că aşteaptă ca înaltul prelat să ţină o nouă predică prin care să facă o declaraţie „puternică” în favoarea comunităţii LGBT, prin care să sprijine „diversitatea, egalitatea şi feminismul”.

Acestor atacuri la adresa cardinalului s-au raliat şi liderii politici locali – Valencia este condusă de o coaliţie între Podemos, IU-Valencia, un partid comunist, şi Compromís, o asociaţie a stângii. Guvernatorul Valenciei, Ximo Puig, l-a acuzat pe cardinalul Antonio Cañizares de „instigare la ură”.

Totuşi, judecătorii care au analizat plângerile contra cardinalului nu au dat curs acuzaţiilor şi l-au achitat pe înaltul prelat. E o victorie de etapă pentru creştinii catolici spanioli, pentru că Podemos a pregătit un proiect de lege care să sancţioneze aspru orice încercare de atac la adresa minorităţilor sexuale. Dacă acest proiect trece de parlament, atunci orice predică de genul celei ţinute de cardinalul Antonio Cañizares ar putea fi echivalată în ani de puşcărie şi amenzi usturătoare. Şi asta pentru că drepturile minorităţilor sexuale au ajuns să bată în instanţă libertatea de conştiinţă sau libertatea de exprimare. La fel ca în vremea dictaturii comuniste, când dreptul partidului era în toţi şi toate, iar libertatea umbla în zeghe.

„Putem să încetăm odată să mai vorbim despre toleranță? Trebuie să vorbim despre acceptare (a homosexualilor n.mea.)” – declara luna trecută Justin Trudeau, premierul Canadei, la începutul unei parade gay.

Când reporterii l-au întrebat ce ar trebui să însemne asta pentru milioanele de creştini care cred că homosexualitatea este un păcat, premierul nu a răspuns. Tăcerea sa înseamnă foarte mult.

În loc de concluzii

„Nu sunt de acord cu ceea ce spui, dar voi apăra pana la moarte dreptul tău de a o spune” – era, crede Evelyn Beatrice Hall, atitudinea lui Voltaire. Undeva, pe drum, progresiștii nu numai că au pierdut această atitudine, dar luptă împotriva ei din toate puterile. Ei inventează drepturi, ranforsându-le legal prin lobby, ocolind consultarea alegătorilor, iar apoi atacând violent pe oricine încearcă să vină cu o opinie contrară.

Toate aceste exemple (lista este extrem de lungă, dar m-am oprit aici din lipsa de spaţiu) sunt o dovadă în acest sens. Ele mă determină să merg pe 7 Octombrie a.c. la referendum şi să votez DA, în favoarea proiectului de lege care va revizui Constituţia României.

Nu o fac împotriva cuplurilor homosexuale, ci o fac contra progresiştilor, care trebuie să înţeleagă că o idee se impune prin justeţea argumentelor ei și prin vot democratic, nu cu pumnul şi bâta sau… cu secera şi ciocanul.

Românii trebuie să se poată exprima liber, fără frica unei cenzuri impuse tovărăşeşte, şi trebuie să poată avea libertate de conştiinţă, fără să li se dea o listă cu credinţe onorabile şi o alta cu credinţe penale. În fond, pentru asta au murit pe străzi în decembrie 1989 strigând: „Vom muri şi vom fi liberi!” Le suntem datori, măcar cu o conştiinţă civică trează.

Cristian Curte