Medicii afirmă că la o vârstă fragedă copiii nu au discernământ, iar minorii până la vârsta de 14 ani nu intră sub incidența legii, lipsindu-le capacitatea deplină de conștientizare a faptelor. Viața de zi cu zi ne demonstrează că această capacitate poate lipsi cu desăvârșire și la unii adulți.
Copiii spun lucruri trăsnite. Dacă un copil de doi ani spune că e un cățel, nu-l culci în cușcă, sau dacă zice că e o pasăre, nu-l lași să zboare de pe mașină.
Aparent, discernământul a dat faliment în cazul celebrei actrițe Charlize Theron. Aceasta a făcut un gest nobil și a înfiat un băiat, doar că în jurul vârstei de trei ani, micuțul a afirmat o singură dată: „eu nu sunt un băiat”. De ajuns ca actrița să considere cuvintele copilului ca pe o experiență revelatoare, să ajungă la concluzia că de fapt ea adoptase o fată și să-l crească din momentul acela ca pe una.
O decizie care în mod normal ar necesita intervenția Protecției Copilului și recomandarea unui control psihiatric, este livrat de presă ca un veritabil model alternativ de „parenting”. Aproape întreaga media din România a relatat reportajul fără un minim filtru critic. Astfel de cazuri celebre (Charlize Theron, Pink, Angelina Jolie) au început să fie mediatizate și prezentate ca ceva normal.
Stiința se bazează pe dovezi experimentale, nu pe aberații doctrinare. ADN-ul uman arată doar două posibilități cromozomiale: masculin (XY) sau feminin (XX). De la descoperitorii ADNului, James Watson și Francis Crick, până la persoane relevante în domeniul geneticii contemporane ca Gil McVean, profesor de genetică statistică la Oxford, sau Evan S. Balaban, directorul departamentului de neuroștiință din cadrul organizației guvernamentale americane National Science Foundation, neagă existența unei gene care ar putea explica biologic orientarea sexuală iar ideologia de gen rămăne, după însăși denumirea sa, … ideologie pură.
APA (American Psychiatric Association), cea mai mare organizație psihiatrică din America, enumeră confuzia de gen în rândul tulburărilor mentale. De asemenea, ACPEDS, o asociație pediatrică de prestigiu din America, a transmis comunicări constante în ultima decadă, școlilor care au îmbrățișat ideologia de gen avertizându-le asupra riscurilor la care sunt expuși copiii.
Astfel, lipsiți de sprijinul științei și utilizând clișee cum ar fi majoritatea oamenilor de știință, adăugând părerea personală a unor medici anonimi și apelând la toleranță, ideologia se folosește de viteza de transmitere a informației și nu este sesizată de gândirea critică. Fiind pasivi și neputând sesiza o anomalie, o să ajungem să acceptăm o tulburare mentală ca model de „parenting”.
Proasta targului la patrat!