Săptămîna aceasta e săptămîna homosexualităţii în România, iar mai şi iunie sînt lunile homosexualităţii în lumea occidentală. Cine s-ar fi putut gîndi, doar cu o generaţie în urmă, că am putea ajunge şi la acest punct în istorie? Evenimentele care deja au loc în Bucureşti legate de săptămîna homosexualităţii vor culmina sîmbătă cu aşa–numita „paradăa diversităţii”, care, aşa cum explicăm mai jos, ar fi mai potrivitdenumită „parada confuziei sexuale”. Eticheta „parada diversităţii” e un eufemism de import occidental, care camuflează adevărul pe care nimeni pare că nu mai vrea să-l spună: cei care demonstrează pentru „diversitatea sexuală” demonstrează, de fapt, pentru confuzia sexuală. Confuzia sexuală nu e de celebrat şi nici nu merită ritualul public anual la care sîntem martori de mulţi ani în Bucureşti. Iar anul acesta şi în Timişoara. Şi tot anul acesta a avut loc prima paradă a confuziei sexuale la Cernăuţi, la care au participat aproximativ… zece persoane, sub supravegherea a mai bine de zece jandarmi. Cei din Cernăuţi spun că cei zece care au defilat nu ar fi fost localnici, ci veniţi de prin alte oraşe.
Dezorientare sexuală
Mai şi iunie e sezonul paradelor homosexuale în Europa, America şi alte zone ale lumii. Din nou, străzile marilor oraşe vor fi inundate de homosexuali şi de prietenii acestora, presa va fi de partea lor, propaganda homosexuală va fi la înălţime, mass-media vor exagera numărul participanţilor, ni se va spune că homosexualii sînt victime ale discriminării şi că discriminarea şi violență împotriva homosexualilor sînt acţiuni zilnice, perpetuate de restul lumii. Grupuri de oameni îmbrăcaţi în culori stridente vor scanda şi cere „căsătorii” între persoane de acelaşi sex, dreptul homosexualilor de a adopta copii, de a dona sînge, de a fi reprezentaţi în Parlament sau chiar în ierarhiile bisericeşti, de a li se recunoaşte „contribuţia” la mersul societății. Vor fi îmbrăcaţi mai mult sau mai puţin decent. Vor fi vulgari, mai mult sau mai puţin. Vor fi obsceni, mai mult sau mai puţin. Se vor săruta în stradă. Vor țipa. Prin toate acestea, vor căuta să transmită un mesaj al confidenței, veseliei şi fericirii. Dar unul care înşală, aşa cum de fapt face întreaga maşinărie propagandistică a homosexualilor.
România nu va face excepţie de la acest ritual anual. Pe 22 iunie e programat marşul homosexualităţii în Bucureşti şi media din România, ca de obicei, va promova marşul, va lamenta „discriminarea” împotriva homosexualilor, va arăta „faţa umană” a homosexualităţii, va promova agenda homosexualilor. Ne va acuza de homofobie, de ură faţă de homosexuali, de îngustime de minte. Toate acestea, adică şi parada, şi propaganda mediatică, pe banii Uniunii Europene, a unei Uniuni Europene pe moarte, care trăieşte, în prezent, de pe banii viitorilor ei copii şi nepoţi. Dacă va mai avea copii ori nepoţi. Căci avortul şi homosexualitatea nu produc. Doar distrug. În acest context al „celebrării” anormalităţii homosexuale, media din România va ignora cea mai tristă realitate a vieţii homosexualilor: sufletele lor goale.
E posibil ca anul acesta președintele Iohannis şi delegaţi din partea USR să participe la marşul homosexual, d-l Dan Barna deja declarînd recent că e pentru legalizarea căsătoriilor între homosexuali. Va fi o implicare tristă din partea lor, care va camufla şi mai mult vieţile triste şi dezorientate ale celor care țin să se identifice ca nefiind heterosexuali.
Luna aceasta, cotidienele lumii scriu pe larg despre marşurile homosexuale şi arată poze cu fete tinere, fericite, zîmbitoare, copii vopsiţi pe față în culorile curcubeului şi alte imagini care caută să denote confidență, fericire şi o viaţă împlinită. Printre aceste mesaje, ascunse cumva devederea publicului, sînt şi titluri de articole şi studii care discută realitatea vieţii cotidiene a homosexualilor: tristeţea, confuzia, depresia, înclinaţia spre suicid, alcoolismul şi alte manifestări de acest gen.
Sănătatea mintală a homosexualilor
O spunem de ani de zile şi o spunem din nou azi: nu există „orientare sexuală”, ci, dimpotrivă, se poate vorbi mai bine despre „dezorientare sexuală”, ba chiar despre „dezordine sexuală”.
Săptămîna trecută a fost publicat „cel mai mare studiu privind sănătatea mintală a tinerilor LGBTQ”. Studiul a inclus 25.896 de respondenţi ne-heterosexuali şi a fost făcut de Fundaţia Trevor Project din New York. Concluziile lui îngrijorează (studiul îl puteţi citi aici):
Conform studiului, 39% dintre tinerii homosexuali s-au gîndit în mod serios să se sinucidă în anul precedent studiului; 71% dintre ei au fost trişti ori deznădăjduiţi cel puţin două săptămîni în anul precedent; 66% dintre ei au declarat că prietenii lor le-au sugerat să-şi schimbe comportamentul homosexual; 71% dintre ei se simt discriminaţi; 76% dintre ei declară că atmosfera politică din America îi deprimă; şi 87% dintre ei au avut nevoie de consiliere cu cineva care le „înţelege”problemele.
Curios, de asemenea, e că tinerii participanți la sondajul care a stat la baza studiului au raportat, în total, peste „100 de orientări sexuale diferite” şi „peste 100 de identităţi sexuale diferite”! Atenţie: nu mai e vorba de doar două orientări sexuale ori două identăți de gen, ci de peste 100!!!
Boli transmisibile
Pe 6 iunie, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a publicat un studiu conform căruia în fiecare zi se produc peste un milion de infecţii cu boli venerice la nivel global (detalii aici). Acest număr include însă infecţii cu doar patru (4) tipuri de boli venerice: clamidia, sifilis, tricomania şi gonoreea. Anual se produc peste 376 de milioane de noi infecţii cu aceste boli venerice. Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătății, 4% din întreaga populaţie a lumii e infectată cu una dintreaceste boli venerice. Majoritatea acestor boli se transmit prin relaţii intime neheterosexuale. De asemenea, tratamentul medical al acestor boli devine tot mai dificil, aceste infecţii devenind tot mai rezistente la antibiotice şi necesitînd descoperirea altor medicamente care să le trateze.
Avantajele familiei şi relaţiilor sexuale naturale
Tot luna aceasta, The Institute for Family Studies din Charlottesville, Virginia, a publicat un studiu privind impactul religiei asupra satisfacţiei personale, inclusiv satisfacţia sexuală (detalii aici).
Concluziile sînt cele ce erau de aşteptat: religia are un impact pozitiv. Concluzia principală a studiului este că men and women who share an active religious life enjoy higher levels of relationship quality and sexual satisfaction compared to their peers în secular or less / mixed religious relationships. They also have more children and are more likely to marry („bărbaţii şi femeile care au o viaţă religioasă activă se bucură de o calitate mai ridicată a relaţiilor dintre ei şi o calitate mai ridicată a satisfacţiei sexuale în comparaţie cu cei din lumea seculară ori în relaţii religioase mixte. Ei au şi mai mulţi copii şi sînt mai predispuşi să se căsătorească”).
Vaticanul respinge ideologia de gen
Pe 10 iunie, Vaticanul a publicat un material important care respinge ideologia de gen. Este un semnal bun pentru societatea confuză din punct de vedere sexual în care trăim. Documentul e intitulat, sugestiv, Male and Female He Created Them: Towards a path of dialogue on the question of gender theory în education („Bărbat şi femeie i-a creat El: spre un dialog privind ideologia de gen în educaţie” – detalii aici).
Cîteva concluzii
E cert că fiinţele umane nu se nasc într-o stare de confuzie sexuală. Dacă ele s-ar naşte cu o „orientare sexuală” diferită de cea naturală, procentul acestor persoane ar fi, mai mult sau mai puţin, acelaşi de-a lungul întregii istorii a omenirii. Faptul că procentul persoanelor care ajung să se identifice ca fiind ne-heterosexuale diferă pe categorii de vîrstă, sex, nivel de educaţie, rasă şi venit denotă, mai mult decît oricealtceva, că această identitate e una artificială – o modă, un stil de viaţă, o simptomă a unei dezorientări sexuale ori chiar a unei confuzii sexuale. Cum altfel se explică faptul că, de exemplu, în statul Massachuestts, în 20 de ani, între 1998 şi 2018, procentul tinerilor identificați ca fiind ne-heterosexuali a crescut de 7 (şapte) ori, de la 2,5 la 16%? Ori că, dacă în anii ‘90 doar 0,6 pînă la 0,8% din respondenţi întreţineau relaţii sexuale doar cu persoane de acelaşi sex, în 2018 4,5% se identifică drept ne-heterosexuale? Este imposibil ca, la nivelul raţiunii, să admitem că procentul persoanelor care s-ar naşte ne-heterosexuale ar creşte vertiginos de la 2,5% în 1998 la 16% în 2018, ori de la 0,6% la 4,5% în doar o generaţie de oameni! Concluzia nu poate fi alta decît că identificarea ne-heterosexuală e o modă, un capriciu, o frivolitate tranzitorie, care scade ori chiar dispare cu vîrsta.
Educaţia sexuală e cel mai important factor care generează confuzie sexuală la copii şi adolescenţi. Mass–media le cîntă în strună celor care suferă de confuzie sexuală. Vedetele cinematografice îi încurajează petineri să se identifice ca fiind ne-heterosexuali. Confuzia sexuală începe devreme în viaţa fiinţei umane şi continuă pînă la moarte. Începe încă înainte de grădiniţă, cînd minorii încep să se uite la desene animate, apoi se extinde în grădiniţă, unde e promovată de educatoare, de învăţători în şcolile elementare, de profesori în licee şi în universităţi, iar în societate de mass–media, de legiuitori, politicieni, tribunale, judecători, Hollywood şi chiar de unele denominațiuni religioase.
Nu e deci de mirare că incidența identităţii ne-heterosexuale e mai ridicată la adolescenţi şi tineri şi că scade cu vîrsta. E contagioasă. Pornografia îşi are şi ea rolul ei nefast în crearea de confuzie sexuală la copii, tineri şi adulţi. Nu putem trece cu vederea nici instituționalizareacăsătoriilor homosexuale, care nu îşi au nici un rost şi cauzează confuzie şi dezordine în minţile copiilor. În plus, pentru tineri, şi mai ales pentru adolescenţi, e cool să fii „anormal”, să fii gay, să îţi schimbi sexul biologic şi, în general, să fii „diferit” de ceilalţi. Dar poate cei mai vinovaţi şi cel mai decisiv factor sîntem noi, generaţia adultă şi părinţii care am trecut – şi încă trecem – cu vederea deteriorarea moravurilor şi a instituţiilor care garantează fiecărui individ echilibrul şi sănătatea sexuală: familia şi căsătoria naturală.
- Cioloș, Cîțu și Iohannis încearcă să pună România sub steagul curcubeului - 1 iulie 2021
- Un blestem care aspiră la realitate: COMUNISMUL FEMINIST - 17 octombrie 2019
- Parada confuziei sexuale - 20 iunie 2019
Deviațiile și perversiunile sexuale nu sunt ”drepturi ale omului”! Anusul nu e organ sexual.