A te declara anti-PSD nu inseamna ca esti de dreapta. Comunismul nu se rezuma la stalinism
Incep prin a felicita initiativa celor de la Papaya Advertising de a celebra 30 de ani de la revolutie prin materialul publicitar avandu-l ca protagonist pe Mihai Șora. Dincolo de emotiile pozitive pe care au mizat si esuat, acesti publicitari au oferit fara sa vrea prilejul de a readuce in atentia publica cateva adevaruri vitale si neschimbate.
Primul adevar ar fi ca minciuna, respectiv falsificarea adevarului prezent si istoric, ramane ocupatia de baza a Stangii. Al doilea, ca Stanga investeste sau, in fine, risipeste neobosit bani, talent si competente, uneori remarcabile, pentru a minti si specula emotii colective in detrimentul ratiunii, realitatii si societatii. Al treilea, fara sa fie ultimul, este ca minciunile Stangii, oricat de rafinate si seducatoare, nu functioneaza oriunde, oricand si cu oricine, ci doar cu naivii, amnezicii si ignorantii. Reactia publica rapida, mai precis a publicului informat, onest si legitim indignat, nu a impostorilor tip Antena3, ramane dovada. Si niciun mesaj „dur” [asa titreaza principalul cotidian romanesc de stanga, Adevarul] din partea publicitarilor autori nu schimba realitatea.
Realitatea fiind ca, oricat ar striga Robert Tiderle, seful agentiei in cauza, „nesimtitilor”; oricat ar incerca sa-i intimideze sau asocieze pe criticii indreptatit indignati cu PSD, Gadea sau Badea; si oricat ar pretinde ca el, agentia lui sau productiile video propagandistice n-ar fi de stanga, tot ce va reusi sa faca este sa-si probeze in continuare ignoranta crasa – asta in cel mai fericit caz. (Mesajul lui Robert Tiderle publicat de Adevarul pe link, la final)
A te pozitiona impotriva PSD, stimati filozofi si publicitari, nu echivaleaza cu a fi anticomunist sau de dreapta. Exista la ora actuala o multime de orientari si identitati politice de Stanga, inclusiv in interiorul partidelor de dreapta. De la Stanga clasica, socialista sau comunista, pana la Noua Stanga asa zis progresista, liberala, democrata, social-democrata, marsaluitoare sau chiar crestin-conservatoare, denominarile sunt nenumarate si inselatoare. Numai esenta ramane aceeasi: antidemocratica, anticrestina, anticapitalista si impotriva libertatii individuale fundamentale. Etatism, minciuni si iluzii frumos impachetate in drumul spre instalarea noilor forme de guvernare totalitara. Dar ca sa intelegi, trebuie sa ai cunostinte solide despre toate.
Greselile tineretii si scuzele sau asumarile batranetii. Neagu Djuvara versus Mihai Șora
„Eu consider comunismul si doctrina marxista ca au fost asa de daunatoare nu numai tarii noastre, dar globului intreg. Adica asa vrea Dumnezeu din cand in cand ….Marxismul a fost o erezie a civilizatiei occidentale, ca sa vorbim in termeni bisericesti.” ii declara Neagu Djuvara lui Cristian Patrasconiu pentru cartea de interviuri „Repere intelectuale ale dreptei romanesti” (2010)
„Discutasem îndelung cu prietenii mei din studenție despre procesele staliniste din anii ’30, știam exact care le fuseseră dedesubturile, dar pe vreme de război s-a înfiripat (sau, cel puțin, așa mi se părea) un fel de democratizare reală, s-au deschis bisericile etc. Totul s-a dovedit, în cele din urmă, a nu fi fost decât o manevră prin care Stalin voia să-și câștige o platformă populară; în presa aliată lucrurile erau însă prezentate ca o democratizare reală, ca o îndulcire a regimului. Un proces ireversibil, credeam eu. Nu m-am lămurit decât atunci când am ajuns aici. Și cred că, dacă rămâneam în Franța, s-ar fi putut să încremenesc și eu, ca toată intelectualitatea franceză, în postura unui intelectual de stânga – ba chiar comunizant.” – ii declara Mihai Sora lui Leonid Dragomir pentru cartea „Mihai Sora. O filozofie a bucuriei si sperantei” (2009).
Neagu Djuvara, istoric (licentiat in istorie si drept, cu doctorat in drept la Paris) si Mihai Șora, filozof (licentiat in filozofie la Bucuresti, cu doctorat la Grenoble) sunt doi intelectuali romani de referinta internationala nu doar nationala, amandoi nascuti in 1916.
Neagu Djuvara a decedat la varsta de 101 ani. Mihai Șora a implinit 102 anul trecut.
Neagu Djuvara n-a fost niciodata comunist, nici macar in tineretea pariziana, cand socialismul si comunismul de tip occidental inca puteau exercita, sa zicem, o seductie romantica. Dimpotriva, anticomunismul lui autentic l-a facut sa simpatizeze o vreme cu legionarii. O vreme, pana cand au inceput crimele, si, oricat de tanar era, a inteles grozavia, dupa cum a inteles si ca miscarea legionara nu era de dreapta. S-a dezis de simpatiile legionare inca de atunci, explicand de ce la batranete, asumandu-si public si regretand ratacirea pasagera.
Neagu Djuvara n-a fost anticomunist si liberal doar din gura. Domnul Djuvara, adevarat domn, a luptat pe front impotriva stalinistilor. A colaborat din exil cu serviciile secrete americane si franceze impotriva regimului comunist instalat in Romania postbelica. Dupa 1989 s-a intors in tara si a continuat sa vorbeasca si scrie despre adevaruri istorice importante, atat de necesare orientarii corecte in realitate. Le-a povestit cu succes si pe intelesul tinerilor (vezi O scurta istorie a romanilor povestita celor tineri). A ramas singurul intelectual roman de referinta care s-a exprimat ferm si constant nu doar impotriva totalitarismului comunist si colaborarii cu comunistii noi sau vechi, ci si impotriva totalitarismului islamic si a islamizarii Romaniei sau Europei.
Domnul Djuvara n-a fost membru de onoare al Academiei Romane, n-a fost declarat „Omul anului” si nu-mi aduc aminte sa fi fost celebrat de tinerii publicitari frumosi si liberi. Dar si-a pastrat pana la moarte curajul opiniei, umorul si calitatea de domn (in sensul de gentleman) alaturi de cea de intelectual onest si consistent cu sine si cu publicul.
Filozoful Mihai Șora, pe de alta parte, nu stiu sa se fi dezis ferm, clar si argumentat de marxism, adica de Stanga, asa cum ii sade bine unui filozof batran care declara el insusi ca i-ar fi „inteles dedesubturile”. In schimb am notat cum a devenit in ultimii ani nu doar membru de onoare al Academiei Romane sau „Omul anului 2016”, ci si entuziast aliat si rasfatat al miscarilor „tineresti” de Noua Stanga, numai declarativ „anticomunista”, „progresista” sau „liberala”. Asa si este celebrat si promovat de „tineri” in retelele de socializare sau, mai nou, in materiale video publicitare, iata:
Despre Mihai Șora, daca nu aveti rabdare sa cititi carti sau interviuri autobiografice, gasiti cu link, pe toti peretii virtuali, datele incluzand atasamentele lui stangiste, de la calitatea de membru al Partidului Comunist Francez pana la noua miscare #rezist sau USR. N-are rost sa insist.
Despre Papaya Advertising este suficient sa va reamintesc ca anul trecut pe vremea asta punea umarul la boicotarea referendumului pentru garantarea constitutionala a casatoriei monogame, heterosexuale si crestine, printr-o alta cascadorie video nerusinata, in care sugera ca acela este „referendumul PSD” si al lui Tariceanu, si ca crestinii vor bate cu biciul si arde pe rug mame si copii daca referendumul va fi validat si constitutia modificata in consecinta:
Nu oricine e indreptatit sa dea lectii despre libertate
„Aveam 30 de ani cand ne-au condamnat pe toti la frica”, spune protagonistul Șora in recentul material publicitar.
Pe care toti? Pe domnul Sora nu l-a condamnat nimeni niciodata la nicio zi de puscarie sau tortura bestiala ca cea pe care au avut-o de suferit prea multi colegi de generatie anticomunisti – pe aceia ii poti intelege daca au cedat si colaborat. De ce sa-l fi condamnat la frica? In fond omul era comunist cu carnet de partid frantuzesc fara sa-l fi obligat sau terorizat nimeni. Si desi era filozof cu doctorat – deci nu tocmai ignorant in ale curentelor de gandire pollitica – si avea 32 de ani nu 18, s-a intors de buna voie in Romania terorii comuniste totalitare … ca sa fie angajat direct la ministerul condus de una din cele mai sinistre reprezentante ale terorii comuniste, Ana Pauker.
„Aveam 30 de ani cand mi-am pierdut ce aveam mai aproape de suflet: libertatea”.
Totusi, domnul Șora nu si-a pierdut libertatea de a avea un loc de munca in care sa faca ce-i placea – sa citeasca si editeze carti. Nu si-a pierdut libertatea de a decide sa nu mai scrie. Convenabil, ar spune rautaciosii, in timp ce altii erau aspru persecutati, torturati si ucisi ca sa colaboreze cu comunistii sau, dimpotriva, pentru ca se incapatanau sa lase, pentru posteritate, marturii anticomuniste scrise. De exemplu, Nicolae Steinhard, unul dintre marii ganditori romani anticomunisti, clasic liberali si crestini, care a facut-o in ciuda fricii, suferintelor si terorii indurate in puscariile aceluiasi regim.
Mihai Șora, de fapt, nu si-a pierdut libertatea de scrie si publica peste 20 de ani (Sarea pamantului, 1968), fiind chiar premiat 10 ani mai tarziu de Uniunea Scriitorilor comunisti. Nu si-a pierdut nici libertatea de a deveni membru in primul guvern comunist (nu postcomunist) de dupa decembrie 1989. Nu si-a pierdut, iata, nici libertatea de a-si continua visele tineretii comunist-revolutionare intr-o varianta indulcita si inselatoare, alaturi de mai tinerii ignoranti care-l idolatrizeaza. Pentru ca trebuie sa fii foarte ignorant in ce priveste Stanga sau libertate ca sa-l alegi ca simbol si purtator de mesaj tocmai pe batranul filozof care se declara anticomunist fara sa fie, si care nici dupa 102 ani de viata nu-si asuma acest deficit de constiinta.
Nu, domnul Șora nu este un simbol al luptei pentru Libertate, nu poate prosti decat pe cine vrea sa fie prostit, si nicio insulta, amenintare sau asociere mizerabila cu PSD sau Antena3 nu poate intimida pe cel care ii critica, in cunostinta de cauza, pozitionarile si simpatiile politice.
Comunistii i-au citit pe Marx si Lenin, anticomunistii i-au inteles
Aveam 12-13 ani cand stiam, fara sa fiu geniu, ceea ce domnul Șora, doctor in filozofie, a ratat. Stiam fara sa-i fi citit inca pe Lenin sau Marx. Ii citisera parintii, bunicii si fratele meu mai mare, Alexandru. Eu doar ii traiam. De exemplu, apropo de libertate, media si entertainment, stiam urmatoarele:
https://ihincu.wordpress.com/2012/10/28/logical-song-cantecul-logicii-brutale-a-lumii/
Aveam putin peste 20 de ani cand mi-au murit prieteni anticomunisti in revoltele anticeausiste din decembrie ’89, de la Bucuresti, si am inteles pe loc de ce. Sau cand domnul Șora nu intelegea si NU isi dadea demisia (asa cum pretinde acum) din guvernul iliescian care a pus bata minereasca pe anticomunisti pasnici din Piata Universitatii.
Am trecut de 50 de ani si inca mai astept ca cei care au beneficiat de clementa sau de varii oportunitati si onoruri de pe urma guvernarilor, miscarilor sau institutiilor de stanga veche sau noua, nationale sau internationale, sa se caiasca sau macar sa taca.
Nimeni nu-i fara de pacat, stiu, si multi gresesc fundamental la tinerete. Dar avem destule exemple de comunisti apostati, unii mari intelectuali, care la maturitate au inteles si s-au cait nu doar prin vorbe, ci prin fapte si scrieri importante. Revel, Besancon, Horowitz sunt doar cateva nume celebre care-mi vin in minte acum, la repezeala. Asta e, unii se repara, altii raman stricati. Unii vad mai tarziu lumina, altii n-o vad niciodata, desi Dumnezeu le ingaduie o viata indeungata.
Nu, n-am nicio asteptare de la cei care suprapopuleaza si domina industria media si publicitara romaneasca; acolo stricaciunea spirituala, ignoranta, superficialitatea, vanitatea, hedonismul si sfertodoctismul sunt la ele acasa, de aceea e si Stanga. Insa am asteptari de la cei care au depasit varsta erorilor fundamentale si pe a ignorantei scuzabile. Putina decenta ar fi un inceput remarcabil.
Nu mi se pare decent, pentru ca nu este, ca dl Sora sa-si aproprieze frica sau suferinta inimaginabila a colegilor anticomunisti de generatie sau a urmasilor lor, dand lectii oneroase despre libertate. Dar mi se pare util sa folosim acest moment nefast ca sa-nvatam lectiile ratate dar importante ale libertatii si ale istoriei Stangii universale, neobositul ei inamic. Una din ele ar fi cea oferita de Ronald Reagan, al 40-lea presedinte american, cel care, intrebat fiind cum face diferenta intre un comunist si un anticomunist, a raspuns:
Comunistul e cel care i-a citit pe Marx si Lenin. Anticomunistul e cel care i-a inteles.
(‘How do you tell a Communist? Well, it’s someone who reads Marx and Lenin. And how do you tell an anti-Communist? It’s someone who understands Marx and Lenin.’ – Arlington, Virginia, 25 Septembrie 1987)
Asadar, invatati, stimati publicitari, ca aveti de unde si de la cine, si nu va mirati cand sunteti discreditati de propria ignoranta. De la anti-PSDism la anticomunism, sau de la Stanga noastra cea de toate zilele pana la Dreapta, e o cale la fel de lunga ca de la minciunile pe care v-ati obisnuit sa le vindeti la adevarurile fundamentale.
http://libertytree.ca/quotes/Ronald.Reagan.Quote.717A
https://web.archive.org/web/20050214182150/http://www.plai-cu-boi.ro/protect/11/djuvara.html
Bine punctat.
De zeci de ani , tot ne incredem in partidele de stanga sau de dreapta , vin ai nostri pleaca ai nostrii, noi ramanem tot ca prostii , spune o vorba populara , istoria acestor partide a demonstrat ca totii au urmarit propriul interes de grup, banul , manipuland in functie de momentul interesul electoral prin promisiuni , doctrine, ideii pentru fiecare grup social, pensii pentru unii , ajutoare sociale pentru altii , functii publice la puratator , depinde de cui te adresezi, dar nici unul nu a avut bunul simt vreodata sa spuna , ba eu va fur si pe mine sa ma votati poate va dau si voua , dar manipularea ideeatica este muza secolului mai ales ca este la indemana tuturor acum, prin televiziune , internet , etc, ca de obicei nenea Iancu , prin personajul sau cetateanul turmentat sau poporul turmentat se intreaba , ba eu cu cine votez ? . cu stima