Am prieteni, unii peste granite, altii in tara, unii romani, altii nu, care ma intreaba de ce nu spun nimic despre marele eveniment politic al demiterii guvernului PSD si posibila substituire de catre PNL. Cum de nu sunt entuziasmata, avand in vedere ca eu si familia mea (era sa zic de la 48 incoace, dar de fapt e de la 45 incoace si mai dinainte) tot anticomunisti, tot de dreapta, tot anti-PSD, care PSD de 30 de ani …. Si Vasilica si fetele lui LIviu m-au gazat …
Uite, spun acum ce le-am spus si lor, si gata.
Demiterea guvernului Vasilica nu e vreo schimbare propriu-zise. N-am niciun motiv de entuziasm, dupa cum n-am avut nici dupa caderea guvernului Viorel-al-nu-stiu-catelea in noiembrie 2015, dupa #colectiv. Pentru ca:
Parlamentul e acelasi. In 2015 era dominat tot de PSD si aripile lui de atunci. Acum e dominat de acelasi PSD si aripile noi alaturi de cele vechi – UDMR, ALDE, ProRomania – la care, dupa 2016, s-au adaugat caraghiosii sau psihopatii Noii Stangi.
Guvernul PSD-Dancila a fost eliminat cu votul unor aripi PSD si a unora la fel de gresiti pentru interesele mele de om liber, crestin si cu convingeri clasic liberale.
Oricine preia acum executivul e tot la mana acestui legislativ, tot cu astia trebuie sa negocieze guvernul si programul de guvernare, milimetru cu milimetru, pana la urmatoarele alegeri.
Prin urmare chiar n-am ce sa comentez, n-am ce mare lucru sa astept pana la urmatoarele alegeri, cand vor fi ele, la termen sau anticipate.
Faptul ca urmatorul premier ar putea sa nu fie la fel de agramat ca precedentul nu e de natura sa ma entuziasmeze.
Nu zic ca practicarea corecta a limbii si gramaticii limbii romane, plus un gram de inteligenta functionala in plus n-ar fi un pas inainte. Nu zic ca nu ma voi bucura daca, Dumnezeu stie cum – literalmente numai Dumnezeu stie – noul guvern investit de acelasi parlament dominat de PSD si aripile lui va reusi sa ia niste masuri rapide care sa franeze putin si temporar regresul economic, politic, cultural si institutional pe care astia l-au instalat pas cu pas din 2012 incoace.
Zic doar ca e prea putin si foarte tarziu ca sa am ce sa comentez.
Ce ne trebuie noua acum este o schimbare de paradigma politica, un viraj de 180 de grade la capitolul orientare politica. Chiar daca PNL ar intelege (ceea ce ma indoiesc) si dori acest viraj, asa cum ne trebuie pentru o redresare durabila, in actuala structura parlamentara nu are absolut nicio sansa de a o pune in practica.
Prin urmare, ce sa comentez si despre ce? Afara de vreun miracol sau de vreo gogomanie cosmica si nemaifacuta, nu vad ce-ar fi de comentat pana la alegerile viitoare. Ma refer la cele parlamentare, pentru ca alegerile prezidentiale ….
Hai sa spun si ce am de spus despre alegerile prezidentiale de anul asta, sa-mi iau de-o grija, respectiv un singur lucru: niciodata in ultimii 30 de ani n-am avut o lista de candidati prezidentiali formata exclusiv din impostori. Pentru ca, in felul lor, de la Iohannis la ultimul pe lista, toti sunt niste impostori care n-ar avea ce cauta in functia aia, si nici macar in cursa aia pentru Presedintia Romanieii.
Ca unii sunt mai caraghiosi decat altii sau unii mai ticalosi decat altii, e altceva. Dar asta nu schimba cu nimic faptul ca niciunul nu poate fi votat din convingerea ca ar putea reprezenta si conduce mai bine decat acum Romania. Sigur ca unul din ei va ajunge presedinte, si sigur ca-l voi vota pe cel care cred eu ca imi serveste cel mai bine interesele, din aceasta oferta tragi-comica, in aceasta conjunctura politica interna si internationala deloc fericita. Dar asta e de la sine inteles si nu merita comentat mai mult decat am facut-o deja.
