Diagramele de mai jos sunt bazate pe datele puse la dispoziţie pe pagina https://www.worldometers.info/coronavirus/
Ele compară evoluţia în timp a epidemiei în România, Italia şi Germania. Datele privind România încep din data de 15 martie, iar în cazul celorlalte ţări am ales data de start a setului de date astfel încât numărul de infecţii curente să fie în toate cele trei cazuri aproximativ acelaşi, pentru o mai bună comparaţie. Astfel, dacă privim cifrele absolute, ele sunt aproape egale cu ale României dacă în cazul Italiei începem cu 23 februarie, iar în al Germaniei cu 1 martie. Populaţiile celor trei ţări sunt însă sensibil diferite. Dacă facem comparaţia numărului de cazuri raportat la 1 milion de locuitori, în cazul Italiei trebuie început cu 26 februarie, iar la Germania cu 5 martie. Data finală este în toate cele trei cazuri 22 martie.
Prima concluzie desprinsă din aceste diagrame este aceea că România stă excelent în comparaţie cu celelalte două ţări. Să pun ghilimele, scriind „excelent”? Nu pot să mă pronunţ încă. Să plecăm deci de la premisa că aceste date nu sunt măsluite şi că ele corespund realităţii.
Primul motiv pentru aceasta, vizibil în ambele diagrame, este faptul că rata de creştere a numărului de infecţii (curbele roşii) este mult mai mică în România decât în celelalte cazuri. Să se datoreze acest fapt măsurilor severe luate într-un stadiu mult mai timpuriu al epidemiei? Sau mai degrabă numărului mai mic de teste efectuate? Nu pot să răspund la această întrebare.
Ce se mai poate constata: în România şi în Italia cei infectaţi sunt declaraţi „vindecaţi” mult mai repede ca în Germania (curbele verzi). Să rezide explicaţia în faptul că sistemele de sănătate din aceste ţări sunt mai performante şi medicii mai competenţi, sau pur şi simplu faptul că nemţii sunt de felul lor mai pedanţi şi ţin un bolnav mai mult timp sub observaţie, până îl declară vindecat?
O altă ciudăţenie care sare în ochi este numărul mare de decese înregistrat în Italia în comparaţie cu celelalte ţări (curbele negre). Explicaţia este aceea că acolo se testează fiecare persoană decedată, chiar dacă nu era luată în evidenţă că ar fi fost infectată cu virusul Corona. Probabil era vorba de o infecţie uşoară, nesemnalată medicilor, cauza decesului fiind mai degrabă alta. Şi totuşi, aceşti morţi din Italia figurează în statistici la capitolul coronavirus.
Mai departe, se constată că în Germania se moare mult mai „greu”, mai târziu, iar în Romania mai deloc (3 cazuri pe toată ţara până în 22 martie înseamnă 0,17 la 1 milion de locuitori).
Concluzia? Dacă e să ne luăm după aceste date, România stă excelent la toate capitolele în comparaţie cu Italia sau Germania: viteza de răspândire a epidemiei e mai mică, rata vindecărilor mai mare şi nu se moare aproape deloc, puţinele excepţii fiind bolnavi de alte afecţiuni grave, în faze terminale.
Aveam cu toţii nevoie de o infuzie de optimism, nu-i aşa? Sau mai degrabă ar trebui să punem în discuţie cifrele oficiale, care poate sunt bazate pe un număr insuficient de teste, sau chiar neconforme cu realitatea, pe care o cunosc doar autorităţile?
În acest moment cred că e prea devreme pentru a ne putea pronunţa.
- Paralele: ateul şi rugăciunea - 18 octombrie 2020
- Semne ale vremurilor sau actualitatea dialogurilor lui Soloviov - 19 septembrie 2020
- Dinamica creşterii numărului de cazuri COVID-19 – analiză şi explicaţii - 16 iulie 2020