La 30 mai 1945 începea, în București, procesul ziariștilor „criminali de război și vinovați de dezastrul țării”, așa cum a fost el intitulat de autoritățile comuniste. Printre cei 12 acuzați se aflau poeții Radu Gyr și Nichifor Crainic, jurnaliștii Pamfil Șeicaru, Stelian Popescu, Ilie Rădulescu și mulți alții. Aceștia erau acuzați că susţinuseră propaganda regimului Ion Antonescu, instigând la ură rasială, la declanşarea războiului în răsărit și contribuind la dezvoltarea fascismului în România.
În realitate, acest proces se înscria în amplul program de lichidare a elitelor intelectuale și a adversarilor comunismului, inițiat de ocupația sovietică prin puterea politică instaurată de aceasta.
Procesul a fost judecat de așa numitul Tribunal al Poporului, în realitate o formă hibridă de justiție, ilegitimă, înființată de ocupantul sovietic cu încălcarea celor mai elementare principii ale Dreptului, cu scopul evident de eliminare a opozanților politici.
Acuzatorii publici au fost Constantin Vicol, Alexandra Sidorovici (soţia lui Silviu Brucan), Ion D. Ioan şi Avram Bunaciu. Desfășurat după modelul proceselor politice sovietice, procesul ziariștilor a fost însoțit de demonstrații ale „oamenilor muncii” din Bucureşti, care cereau condamnarea la moarte a acuzaților. S-au remarcat cu acest prilej, prin lașitate și oportunism, scriitorii N. D. Cocea, Eugen Jebeleanu și Cezar Petrescu, care, alături de alți reprezentanți ai Sindicatului Ziariştilor Profesionişti, anunțau că au “luat act cu satisfacţie de trimiterea în judecata Tribunalului Poporului a primului lot de ziarişti trădători ai intereselor populare şi de stat”.
Procesul s-a încheiat la 4 iunie 1945, cu sentințe cumplite: Pamfil Şeicaru şi Grigore Manoilescu, fugiţi din ţară, au primit pedeapsa cu moartea, Nichifor Crainic (dispărut la acel moment) şi Stelian Popescu au fost condamnaţi la muncă silnică pe viaţă, iar ceilalţi au primit condamnări între 12 şi 20 de ani.
Poetul Radu Gyr a fost condamnat la 12 ani de detenţie politică. După o detenție dură la închisoarea Aiud, a revenit acasă în 1956, în urma unui decret de grațiere, fiind din nou arestat în 1958 și condamnat la moarte pentru poezia-manifest „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane”, considerată de autorităţi un mijloc de instigare la luptă împotriva regimului comunist. După comutarea pedepsei în 25 de ani de închisoare, Radu Gyr a executat 6 ani de detenţie, până la eliberarea generală a deținuților politici din 1964, ca urmare a presiunilor Occidentului asupra României comuniste.
Operele acestor oameni au fost interzise în România până în 1989, după 1990 înregistrându-se o deschidere, creațiile lor fiind din nou tipărite și apreciate.
După 2015, prin Legea 217, redactată de conducerea Institutului Național pentru Studiul Holocaustului în România “Elie Wiesel”, susținută de toată clasa politică românească, în urma presiunilor exercitate din SUA și Israel, lege care practic reabilitează aberantele sentințe ale tribunalelor poporului din anii 1945-1946, memoria lor a început să fie din nou prigonită.
În urmă cu o lună, a avut loc un nou scandal, prin intervenția intempestivă a Institutului Elie Wiesel în activitatea Teatrului Național din Iași, care a anulat un program de poezie din temnițele comuniste, printre autori figurând și Radu Gyr și Nichifor Crainic.
