Sfântul Irodion de la Lainici, „bătrânul stareț sihastru”

de

de George Crasnean

Despre un sihastru vom şti întotdeauna doar ceea ce vrea el să se ştie şi nu câte anume am vrea noi să aflăm despre dânsul. Pentru aceasta şi despre sfântul Irodion, nu îndestulătoare lucruri ştim din petrecerea lui prin astă lume vremelnică. Pricina pentru care alăturăm Luceafărului Lainiciului nevoitorul cuvânt de „sihastru”, am găsit’o într’o scrisoare adresată „Prea Sânţitului Athanasie” al Râmnicului şi Noului Severin, de către ieromonahul Damaschin Pandelescu – viitorul arhimandrit şi „superior” al schitului Lainici, cel pe care sfântul Irodion l’a ales să poarte de grija monahilor pe care el îi păstorise vreme de 41 de ani. Pentru dreapta lămurire şi frumuseţea graiului, bun lucru este a ceti întreaga epistolă a fostului monah aghiorit:

Prea Sânţiei Sale, P.Episcop al Eparhiei Râmnic Noul Severin, D.D. Athanasie, la anul Domnului 1903,

Prea Sânţite Stăpâne,

Cu adâncă smerenie şi cu cel mai profund respect supun la cunoştinţa Prea Sânţiei Voastre următoarele:

 

Din fragedă juneţe iubind podoaba Casei Domnului, m’am decis a îmbrăţişa cariera preoţească, urmând în Seminarul Central din Bucureşti 2-3 ani, (apoi) din diferite împrejurări, m’am retras în viaţa monahicească, mergând la Sfântul Munte, unde după o încercare de patru ani în toate ascultările monastireşti, am fost tuns în monahism, în mănăstirea română Prodromu, de fostul superior, ieromonahul Ghedeon. După aceea, vizitând Sfintele Locuri de la Ierusalim, m’am întors iarăşi la metania mea, lucrând cu ardoare în via Domnului şi făcând ascultare în toate fraţilor timp de doisprezece ani. După aceea, fiind trimis la schitul Icoana, la Bucureşti şi făcând ascultare trei ani, m’am întors la mănăstire, mulţumit sufleteşte că am putut îndeplini cu sfinţenie ascultările ce mi s’au încredinţat – totodată fiind unul dintre cei mai harnici şi îndemânatici monahi, obţinând din partea sfintei mănăstiri bun certificat, pe care, cu venirea mea în Lainici, l’am înaintat sfintei episcopii. Pe acel timp, bătrânul stareţ din Lainici, părintele Irodion, fiind cu adevărat sihastru – cu care nimeni nu putea vieţui din cauza prea marei stricteţi de viaţă monahală – şi fiind slab de bătrâneţe, (şi) dorind a vea un bun slujitor la biserică, a adus – cu cheltuiala sa – în mai multe rânduri, părinţi monahi din Cernica şi Căldăruşani, dar în scurt timp (aceştia) plecau, neputând suferi viaţa grea ce le’o impunea bătrânul stareţ. Văzând că nu poate găsi un bun ajutor la bătrâneţile sale, a făcut cerere Chinoviului Român Prodromu din Sfântul Munte Athos, spre a’i trimete un asemenea om.

Carevasăzică aşa măsură de nevoinţă aspră avea „bătrânul stareţ sihastru” că „nimenea nu putea vieţui cu dânsul” din pricina „prea marei stricteţi de viaţă monahală”! Cât de aspru va fi fost cu el însuşi cuviosul Irodion, încât un athonit – obişnuit cu nevoinţele – să grăiască astfel de cuvinte despre un stareţ de obşte?! Şi cât de mult s’a grijit de mântuirea celorlalţi fraţi, încât ani de zile a căutat pe cineva sporit duhovniceşte căruia să’i poată încredinţa stăreţia Lainiciului! A încercat să ţină pe lângă el monahi de la mai multe mănăstiri valahe, ca să’i deprindă cu grijile egumeniei şi păstorirea turmei dar, se vede treaba că măsurile duhovnicului sfântului Calinic erau prea înalte pentru călugăria lor – din care pricină aceştia „plecau, neputând suferi viaţa grea ce le’o impunea bătrânul stareţ”. Aşa stând lucrurile şi ştiind că viaţa monahală slăbise după secularizarea lui Cuza – căci „noul curent apusean, stăpânea statul cel nou” (după cum mărturisea Nicolae Iorga în Istoria Bisericii româneşti-1932, vol II, pag 238) – sfântul Irodion, înţelepţit de Dumnezeu fiind, a găsit cu cale să ceară aghioriţilor un monah din Grădina Maicii Domnului, care să’i fie urmaş în sihăstria din Defileul Jiului. Bătrânul stareţ îl cunoştea pe întemeietorul schitului Prodromu, părintele Nifon Ionescu şi pe alţi nevoitori aghioriţi, căci îndată după sfinţirea bisericii chinoviului (întâmplată la 1862, la doi ani de la târnosire), pe când se întorcea de la Locurile Sfinte, sfântul Lainiciului a poposit vreme de câteva luni şi pe la noul lăcaş românesc athonit. În vremea cererii lui, bătrânii Nifon şi Nectarie Proptopsaltul încă se mai osteneau pe lângă monastirea Prodromului, astfel că înţelegeau dorirea fratelui lor din ţară (mai ales că părintele Nifon Ionescu pusese deja alt stareţ în locul său). Scrisoarea adresată episcopului Râmnicului, Athanasie, de către sfântul Irodion lămureşte pe deplin aceste lucruri:

Prea Sânţite Stăpâne,

Fiind ajuns întru bătrâneţe înaintate în aşa mod încât foarte cu greu mai pot servi cele ale Preoţiei, spre a putea recomanda Prea Sânţiei Voastre o persoană demnă pentru postul de Preot ajutător la acest Sf. Schit, am căutat mai prin toate monastirile din Muntenia spre a găsi un asemenea om duhovnicesc şi negăsind am recurs la Părintele Stareţ al Schitului Român Prodromu din Sf. Munte care mi’a trimis pe monachul Damaschin Pandelescu – primit aici cu ordinul Prea Sânţiei Voastre no. 2280 din a.c.

Văzând viaţa şi aplicările acestui părinte către cinul monachal, cum şi că e bun cărturar şi tipicar în ale bisericei, respectuos îl recomand Prea Sânţiei Voastre, smerit rugându’Vă să binevoiţi Prea Sânţite Stăpâne a vă milostivi de a mi’l da de adjutor, învestindu’l cu sfântul dar al Preoţiei, spre a se putea menţine ca şi în trecut regula serviciului divin în acest Sf. Schit, mai cu seamă acum când, prin deschiderea şoselei naţionale Tg. Jiu – Petroşani, Schitul este visitat de trecători, binevoind ca de cele ce veţi decide în această privinţă să mi se dea ordin de urmare. 

Superior,

Irodion Protosinghelul

Iar rezoluţia PS Athanasie încuviinţa această cerere: Încuviinţând mijlocirea ce faceţi prin raportul no. 24-99 vă invităm să înaintaţi la S-ta Episcopie pe monahul Damaschin Pandelescu spre a fi supus ispitirei la slujba bisericească, după care se va aviza asupra hirotoniei sale.

Aşa a ajuns să purceadă monahul prodromit Damaschin Pandelescu în Valahia, ca să fie supus „ispitirei bisericeşti” și să fie de adjutor unui sfânt „sihastru”: Irodion de la Lainici…

Sfinții Calinic și Irodion, în viziunea grafică a artistei Nane Crasnean.

Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost