Sinaxarul celor 318 Sfinți Părinți de la Nicaea (325)

de

În duminica VII după Paşti prăznuim întâiul soborul de la Nicaea, al celor trei sute şi optsprezece purtători de Dumnezeu părinţi

Pricina adunării lor a fost că Domnul nostru, Iisus Hristos, îmbrăcându`Se în trup, a plinit toată rânduiala cea pentru noi – precum nu se poate spune – şi iarăşi S`a înălţat la scaunul Tatălui. Trebuia dar ca Sfinţii să arate că, cu adevărat Fiul lui Dumnezeu S`a făcut om. Şi om desăvârşit S`a înălţat Dumnezeu şi a şezut dea-dreapta slavei întru cele înalte. Soborul acesta al Sfinţilor Părinţi aşa l`a propovăduit pe El şi L`a mărturisit că este deofiinţă cu Tatăl şi într`o cinste. Pentru acest cuvânt după slăvita Înălţare, s`a pus acest praznic de acum, arătând adunarea atâtor părinţi, pe acesta Dumnezeu adevărat înălţat în trup şi mărturisindu`L om desăvârşit.

Soborul acesta a fost pe vremea marelui împărat Constantin, în anul al douăzecilea al împărăţiei lui (325). Căci încetând prigonirile, acesta a stăpânit întâi în Roma. După aceea zidind şi cetatea cea cu totul mărită, numită cu numele său (Constantinopol), în anul de la facerea lumii cinci mii opt sute treizeci şi opt, a început a se gândi şi asupra învăţăturii lui Arie.

Acest Arie era din Libia şi a venit în Alexandria şi s`a hirotonit diacon de către Petru Mucenicul şi arhiepiscopul Alexandriei. Iar pentru că începuse a grăi hulă asupra Fiului lui Dumnezeu, zicând că este făptură şi că ar fi fost o vreme când să nu fi fost El; că ar fi departe de dumnezeiasca vrednicie şi că cu rea înţelegere S`ar numi Înţelepciunea şi Cuvântul lui Dumnezeu; asemănându`se lui Sabelie rău credinciosului, care credea Dumnezeirea într`o faţă şi într`un ipostas – care câteodată se numeşte Tată, câteodată Fiu şi altădată Duh Sfânt.

Acestea hulind Arie, marele Petru l`a oprit de preoţie, văzând pe Hristos ca un prunc pe sfântul jertfelnic îmbrăcat în haină ruptă, carele a şi zis, că Arie o a rupt. Iar Ahilla – care luase după Petru Patriarhia cetăţii Alexandriei – iarăşi a dezlegat pe Arie, pentru făgăduinţa lui şi încă l`a hirotonit şi preot şi l`a pus dascăl în Alexandria. Iar după ce s`a sfârşit Ahilla, s`a pus patriarh Alexandru care, aflând pe Arie asemenea lucruri încă şi mai rele hulind, l`a lepădat din Biserică, caterisindu`l în sobor. După Teodoric, el credea că Hristos ar avea fire schimbată. Şi întâi acesta a bârfit, că ar fi luat Domnul trup neînţelegător şi neînsufleţit. Acest Arie pe mulţi i`a adus la acea rea credinţă a sa şi a scris şi a tras pe mulţi la sine. Pe Eusebie al Nicomidiei, pe Paulin de la Tir, pe Eusebie al Cezareei şi pe alţii. Şi s`a cercat şi asupra lui Alexandru; dar Alexandru a trimis pretutindenea, în toată lumea descriind hulele şi învăţătura sa eretică şi pe mulţi i`a ridicat spre răzbunare.

Şi aşa Biserica fiind tulburată şi mulţi voind să primească cele creştineşti, iar alţii îndărătnicindu`se pentru întrebările învăţăturii, marele Constantin a adunat părinţii de pretutindenea, din toată lumea, cu căruţe şi cu carete în Nicaea şi a venit şi însuşi acolo. Şi după ce au şezut toţi Părinţii, a şezut şi el, nu pe scaunul împărătesc, ci pe un scaun mai jos. Şi grăindu`se cele ce au fost asupra lui Arie, l`au dat pe acela anatemei şi pe toţi cei înţeleşi cu dânsul. Şi pe Cuvântul lui Dumnezeu au mărturisit Sfinţii Părinţi, că este deofiinţă şi într`o cinste şi împreună fără de început cu Tatăl. Şi au alcătuit aceştia şi sfântul Simbol al Credinţei până la articolul: Şi întru Duhul Sfânt, Domnul (care după aceea l`a plinit Soborul al doilea-381).

A întărit încă Soborul întâi şi praznicul Paştilor, când şi cum se cade nouă a`l face; nu odată cu iudeii, precum era obiceiul mai înainte. A aşezat şi douăzeci de canoane pentru îndreptarea Bisericii. Şi Sfântul Simbol acesta al Credinţei mai pe urmă de toate, marele Constantin l`a întărit cu slove roşii.

Cei mai aleşi dintre toţi cei trei sute şi optsprezece părinţi au fost aceştia: Silvestru, papa Romei; Mitrofan al Constantinopolului; Alexandru de la Alexandria cu marele Athanasie (care era atunci arhidiacon); şi Eustatie Antiochianul şi Macarie Ierusalimiteanul; Osie, episcopul de la Cordoba; Pafnutie Mărturisitorul şi izvorâtorul de mir Nicolae şi Spiridon al Trimitundei – care convingând acolo pe un filozof l`a botezat, arătându`i lui Treimea, făcând minune cu cărămida.

Iar în vremea soborului, adormind întru Dumnezeu doi părinţi arhierei, marele Constantin a pus în coşciugurile lor, aşezământul de lege al Sfântului Sobor şi tare au pecetluit, dar l`au aflat şi de dânşii pecetluit şi iscălit cu cuvinte dumnezeieşti negrăite. Săvârşindu`se Soborul şi încă săvârşindu`se şi Cetatea de zid, a chemat marele Constantin pe acei sfinţi bărbaţi, care şi înconjurând toată cetatea şi rugându`se pentru dânsa din-destul, o a aşezat să fie cetate împărătească şi o a închinat Maicii Cuvântului lui Dumnezeu, după porunca împăratului. Şi aşa sfinţii, fiecare, s`au întors la casa sa.

Iar după ce a adormit întru Dumnezeu, Marele Constantin, luând Constantie fiul său, sceptrul împărăţiei, atunci Arie a venit la împăratul, făgăduind, că va lăsa toate şi se va uni cu Biserica lui Dumnezeu. Şi scriind hulele sale, le`a spânzurat la grumaz, ca şi cum s`ar supune Soborului lovind cu mâna acolo unde erau acelea, zicea: Acestora mă plec. Şi aşa împăratul a poruncit patriarhului Constantinopolului să primească pe Arie în Sobor.

Şi era atunci după Mitrofan, Alexandru, care ştiind năravul cel rău al omului aceluia, nu`l credea şi se ruga lui Dumnezeu să`i arate lui de se va uni Arie cu Biserica, după voia lui. Şi de vreme ce venise şi ceasul întru care să slujească el Liturghie, mai fierbinte s`a făcut întru rugăciune Alexandru. Iar Arie venind la Biserică, aproape de turnul târgului rupându`i`se maţele, a intrat într`o ieşitoare de ale târgului şi acolo a crăpat şi şi`a lepădat toate măruntaiele pe şezut, pătimind crăparea Iudei, pentru asemenea vindere a Cuvântului. Şi de vreme ce a rupt pe Fiul lui Dumnezeu din Fiinţa Tatălui şi el însuşi s`a rupt şi l`a aflat mort; şi aşa Biserica lui Dumnezeu s`a izbăvit de pieirea ce îi venea de la acela.

Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost