Ce se în tîmplă azi la IICCMER (Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc) e un exemplu de eutanasie sub pretext de însănătoşire cu ajutorul unui nou medic. Noul medic se numeşte Alexandra Toader, iar institutul este omorît sub meticuloasa supraveghere a ochiului ei. Că numele de Alexandra Toader nu spune nimic nimănui e firesc, notorietatea ei atingînd pragul infim al vidului cultural: o mediocritate patentă de care nu poţi lega nici un merit de ordin istoric. Ceva mai placid în materie de prestanţă publică nu poţi găsi decît în rîndul anonimilor pocăiţi, cei care şi-au făcut o ambiţie din a nu se remarca prin nimic. Că o fiinţă atît de ştearsă ca Alexandra Toader a putut fi numită în fruntea unei instituţii cu rol crucial (cercetarea crimelor săvârşite de comunişti) ţine de mizeria contraselecţiei după criterii de obedienţă politică. Firesc ar fi fost ca o figură emblematică să ocupe această funcţie, şi nu o persoană a cărei reputaţie nu depăşeşte tivul gol al condiţiei anonime.
Plecarea cercetătorilor
Doamna Alexandra Toader, o apropiată fidelă a consilierului prezidenţial Andrei Muraru, a fost numită la intervenţia lui Klaus Iohannis, al cărui telefon dat premierului Orban a grăbit deznodămîntul. În locul lui Radu Preda s-a ivit o făptură necunoscută, a cărei principală trăsătură e insignifianța, de aici și importanța sarcinii ce i-a revenit: să blocheze institutul prin înlăturarea cercetătorilor care ani la rînd au dat un blazon select instituției. Cu stăruinţă, înfumurare şi suficienţă, ea şi-a îndeplinit menirea, căci, de la numirea doamnei Toader, patru nume cu reputaţie consacrată au părăsit instituţia: Clara Mareş, Alin Mureşan, Marius Oprea şi Gheorghe Petrov. Primii doi şi-au dat demisia, sătui de şicanele birocratice la care erau supuşi, lui Marius Oprea i s-a desfăcut contractul de muncă prin invocarea unor chichițe administrative, iar Gheorghe Petrov, pus în fața unor condiții absurde de muncă, și-a dat la rîndul lui demisia. În felul acesta, institutul a pierdut patru protagonişti de certă valoare în privinţa cercetării crimelor comuniste. Intenția draconică a acestor concedieri mascate a fost atît de izbitoare încît Asociația Foștilor Deținuți Politici din România (AFDPR), prin președintele Octav Bjoza, i-a trimis pe 30 iulie doamnei cu taior un comunicat de protest. Știindu-se cu spatele asigurat, Alexandra Toader și-a continuat senină misia pe care i-o încredințase Andrei Muraru.
Obtuzitate agresivă
Sub unghi valoric, din cei cinci directori pe care i-a avut IICCMER de-a lungul timpului, doamna Toader e departe cea mai oropsită sub unghi intelectual: vorbeşte prost, face uz de un vocabular precar şi arată acea suspiciune arţăgoasă tipică fiinţelor mărginite. Un farafastîc bizar în privinţa vestimentaţiei este că doamna director arată o preferinţă aparte pentru taioare drepte , cu tăietura vetustă a anilor 1950, de unde şi porecla cu care s-a pricopsit în rîndul angajaţilor: doamna cu taior, sau cu o vorbă mai aspră: cucoana cu taior à la Ana Pauker. Chiar dacă expresia e maliţioasă sub unghi moral, sub unghiul obtuzităţii agresive pe care doamna Toader o arată subalternilor, porecla e cît se poate de potrivită.
Cercetătorii de la IICCMER şi-au dat seama din primele zile cu ce poamă au de-a face: arogantă şi bănuitoare, a început să-i chinuiască cu rapoarte de activitate, note justificative şi condici de prezenţă. Să le ceri unor istorici ca, în loc să se ocupe de temele de cercetare, să încropească la infinit notiţe lămuritoare despre ce au de gînd să facă e o reţetă meschină în vederea descurajării. La un moment nu mai suporţi obrăznicia cucoanei şi îţi iei lumea în cap, părăsind institutul. În momentul de faţă institutul nu mai are decît 13 cercetători, dar cum Liliana Corobca e următoarea ţintă a ţîfnelor bănuitoare ale cucoanei cu taior à la Ana Pauker, pot spune că numărul apostolilor coincide cu cel al echipei de istorici de la IICCMER. E uşor de prevăzut că mulţi vor pleca în următoarele luni, fiind înlocuiţi cu inşi aleşi după două criterii: servilism şi minte mărginită.
Loialitate servilă
Ca orice fiinţă mediocră, Alexandra Toader nu suportă în preajma ei oameni mai inteligenţi decît ea, de unde mizeriile la care i-a supus pe Clara Mareş, Alin Mureşan şi Marius Oprea. Mai mult, ca orice fiinţă nesigură pe ea, cucoana cu taior nu ia niciodată hotărîri de una singură, ci cere sfaturi (a se înţelege directive) de la Andrei Muraru, consilierul ale cărui sfori o mînuiesc cu predilecţie. Un alt duhovnic al doamnei cu taior este Cosmin Răducu Marinescu, fost cadru militar, care a ajuns, iarăşi pe seama unor sforării discrete, responsabil cu achiziţiile pentru institut. Detaliile acestea reprezintă secretul lui Polichinelle, fiecare angajat al instituţiei ştiind despre loialitatea servilă pe care doamna cu taior o arată lui Andrei Muraru şi Răducu Marinescu. Cu alte cuvinte, un institut de studii istorice este condus de la Cotroceni, ceea ce e totuna cu a spune că istoria e trecută prin filtru ideologic.
Starea de spirit din IICCMER
Cum cercetătorilor din institut le este notorie ţîfna mediocră a acestei femeiuşti cu ifose de conducător, stau şi mă întreb: cum a putut preşedintele Iohannis să intervină pentru o ignorantă fudulă care i-a silit pe angajaţi să semneze un contract de confidenţialitate menit a le înghite gura în privinţa a ceea ce se întîmplă în instituţie, în aşa fel încît să nu transpară nici o informaţie în afara ei? Mai mult, cum a putut sprijini o ignorantă a cărei gură a spus cu nonşalanţă, într-o emisiune TV, că arhiva CNSAS de la Popeşti-Leordeni are 25 de kilometri pătraţi, cînd orice elev ştie că e vorba de 25 de km liniari? Unde e criteriul competenţei în cazul acestei mironosiţe despre care toţi au o părere execrabilă? Preşedintele Iohannis chiar nu ştie ce stare de spirit domnește în rîndul angajaţilor de la IICCMER?
Incapabilă să se impună prin politeţe sau prin înălţimea a spiritului, Alexandra Toader se impune prin obrăznicie compactă, rezultatul fiind că antipatia subalternilor faţă de ea mocneşte ca o picătură de sulf într-o eprubetă supraîncălzită. În clipa de faţă, IICCMER este un hambar inert, stăpînit de o dispoziţie macabră, un hambar din care vor pleca pe rînd toţi cei care nu ştiu să plece spinarea în faţa unei obrăznicături mediocre, aşa cum este doamna cu taior. Hardughia se clatină, iar de vină sînt cei care au i-au pus proptele doamnei cu taior: Andrei Muraru şi Klaus Iohannis.
Întoarcerea în neant
Să nu disperăm: mai devreme sau mai tîrziu doamna cu taior se va întorce în neantul din care a venit, cufundîndu-se în anonimatul în care, dacă nu ar fi fost proasta inspiraţie a lui Andrei Muraru, s-ar fi complăcut şi astăzi. Drama este că lacunele din interiorul instituţiei sînt atît de mari (resurse umane, contabilitate, jurişti, cercetători) încît IICCMER e o corabie în derivă al cărei naufragiu nu mai poate fi oprit. Chiar dacă Alexandra Toader va fi îndepărtată, plecarea celor mai buni cercetători nu va mai putea fi suplinită. Dar cum intenția Cotroceniului este să treacă institutul pe linie moartă, nici o persoană nu e mai nimerită pentru această misiune decît doamna cu taior. Să-i urăm succes și să-i dorim ca, în ziua în care se va înapoia în culcușul anonimatului, să aibă măcar un dram de remușcare pentru dezastrul pe care l-a provocat.
- Ioan Ianolide, sau cum își măsoară un creștin libertatea lăuntrică - 5 februarie 2021
- Cum te fură puterea? - 5 februarie 2021
- Abuzul masoreților marxiști - 30 ianuarie 2021