În seara alegerilor, într-o declarație de presă, m-am referit la intrarea AUR în Parlament ca la începutul unei revoluții conservatoare. În mod evident pentru cei care au citit cîte ceva despre doctrine politice și istoria ideilor, m-am referit la revoluție în sens etimologic – care înseamnă întoarcere la un punct de referință, revenirea la un punct de origine. Și la ce ar putea vrea să se întoarcă azi conservatorii? La normalitate, la valorile perene, la principiile tari, fondatoare și călăuzitoare. E revoluție? Da. E conservatoare? Da.
De altfel, conceptul nu-mi aparține, este vehiculat destul prin literatura de factură conservatoare. Ba și în cîte un articol de gazetă de azi; bunăoară în cazul Poloniei.
Dar mica mea referință culturală a provocat emoții. Colegul George Simion a fost chestionat la Hotnews că ce va să însemne asta. Iar un om care îmi părea unul dintre creștinii cu care se poate vorbi din Parlament, liberalul Daniel Gheorghe, s-a trezit aiurînd precum olteanul în fața girafei: așa ceva nu există! Cică numai inculții cu diplomă sînt capabili de o asemenea formulare. Ce să zic? Sînt o seamă de filosofi europeni de soi care ar intra la categoria asta, începînd cu un Carl Schmitt, de pildă. Mai grav este că, după ce i-am explicat ce și cum, a schimbat subiectul și a trecut la acuzații la adresa AUR. Exact ca toți politrucii care ne populează scena politică și ne poluează viața de zi cu zi, care n-ar fi în stare neam să-și recunoască vreo greșeală. Uite așa îți mai pierzi cîte o iluzie.
- Libertate, unitate, credibilitate* - 9 august 2024
- Noi și ”Înalta Poartă” - 8 aprilie 2024
- SUA – UE – România, sub spectrul acelorași amenințări - 26 februarie 2024