Prin absorbirea din anturaj a unor prerogative exterioare: un privilegiu venit din afară ajunge să fie perceput drept esență lăuntrică. O seamă de înlesniri, în privința cărora la început nu aveai nici un merit, îți intră în piele pînă la a le resimți drept atribute intime, al căror răsfăț ți se cuvine dintotdeauna. În jargon scolastic, hatîrurile care ți se fac „per accidens” devin triumfuri „per se”. Și atunci o iei razna, amorul de sine dîndu-ți iluzia că ești unic, irepetabil și neapărat indispensabil. Cînd de fapt ești lesne de înlocuit.
Pașii sînt simpli: mai întîi te îmbată politețea anturajului, apoi te flatează imboldul celor din jur de a-ți veni mereu în întîmpinare, pentru ca în fine să guști savoarea impresiei că ești purtat la propriu, dus în mod concret, precum patricienii romani deplasîndu-se cu lectica. Atîta doar că acum lictorul e înlocuit cu șoferul. Lectica se numește acum limuzină de protocol. Drept care ești purtat de la mașină la birou, de la birou în alt birou, din lift în alt lift, de pe un coridor în alt coridor, de la un consilier la un sef de cabinet, de la o secretară la un lider de grup, de la un dosar cu legi la altul. Și tot așa. Iar tu îți închipui că e meritul tău.
În plus, coeficientul de frecare cu realitatea se micșorează în chip fermecător, simți cum aluneci pe lîngă lucruri, cum plutești pe lîngă semeni, în virtutea unei puteri subînțelese. Ușile ți se deschid, zîmbetele te învăluie, frunțile te ascultă cu aer concentrat. Toți îți sar în ajutor, cu o amabilitate dezarmantă. Devii centrul unei atenții unanime, iar stropul de euforie nătîngă strecurîndu-ți-se sub piele îți dă fiori de amețeală. E ca un vertij plăcut împingîndu-te spre levitație psihică. Aproape că începi să faci gol în jurul tău, grație unui cîmp vrăjit ce te înconjoară ca un brîu de protecție. Cînd cîmpul vrăjit ți s-a urcat la cap, ai încurcat-o.
În punctul acesta, singurul remediu e să-ți amintești drastic cine erai înainte de a aluneca printre semeni. Dacă nu o faci, ești pierdut. Vei intra în transă, într-o mulțumire de sine de ordin morbid, vei tremura de bucuria smintită a celui plesnind de importanță. După cîteva săptămîni, metamorfoza va fi așa de profundă, încît vei uita că a fost o vreme cînd te tîrai printre semeni. Vei fi încredințat că așa te-ai născut, cu hlamida puterii pe umeri, cu sceptrul autorității cusut sub piele. Din acest moment, mutilarea va fi ireversibilă, și vei face orice ca să-i păstrezi intactă vraja. Vei fi schilod, dar te vei crede invulnerabil.
Așa te fură puterea.
- Ioan Ianolide, sau cum își măsoară un creștin libertatea lăuntrică - 5 februarie 2021
- Cum te fură puterea? - 5 februarie 2021
- Abuzul masoreților marxiști - 30 ianuarie 2021
Pervetirea are un proces fenomenologic lung prin continuitatea ei : copilarie , insuflata de parinti ca esti unic mai ales in familia cu continuitatea ” unicitatii ” , familia in genere in care parintii sau parintele a avut un rol de conducere in conducere politica , miltara , si alte institutii de stat , dupa aceea in adolescenta prin ideea insuflata tot de familie si anturaj ” poti face tot ceea ce vrei noi te protejam prin relatii si bani, ei sunt ei noi suntem noi , legea nu se aplica la noi ” , dupa aceea prin pozitie sociala datorita promovarii in structuri politice , miltare , etc, cu acelasi interes de grup familial sau de grup organizat politic , dupa aceea incepe necazul cu ” el ” noul lider politic , etc, care are ‘ traditie , grup organizat alaturi in sustinerea lui , si tot ceea ce reprezinta coruptia morala sau infractionala a interusului de grup organizat , Restul sunt numai povesti mediatice , cu asa zise ” donatii , fundatii sociale , etc ” Interesul de grup organizat pe principiul ” tribal ” al puteri privind manipularea ” cetateanului turmentat ‘ in scopul propriu , CARAGIALE a facut prima si poate ceea mai valoroasa analiza prin ” bascalia ‘ sa a acestei traditii seculare romanesti . Asa a fost si asa va fii in Romania , de o suta si ceva de ani si cred ca asa va ramane inca , pana ce acest ‘ cetatean turmentat ” nu se va trezii din betia lui si va folosii singura sa arma , votul , arma pentru care au murit copii in 89 , arma care folosita corect , pe principiul faptei si nu a vorbii va schmba poate ceva la acest popor care are in responsabiltatea sa nu traiul sau de astazi sau de ieri , ci ” educatia copiilor , copiilor nostri ” , parafazandul- pe Stefan cel Mare , cu Moldova lui.cu respect