Securitatea, înființată în România în 1948, a fost condusă la început doar de agenți sovietici, fiind un aparat represiv, loial regimului proaspăt instalat la Bucuresti, a explicat jurnalistul Rafael Udriște, realizatorul emisiunii „Omul și timpul”, difuzată la TVR.
Imediat după terminarea celui de al Doilea Război Mondial, România era deja inclusa în sfera de influență a Uniunii Sovietice. Timp de aproape doi ani, între 1945 și 1947, în România au functionat în paralel structurile vechi democratice și noile forme de organizare impuse de URSS, a explicat Rafael Udriște.
„În numele luptei de clasă, s-a declanșat o vânătoare a celor care nu se supuneau noii ideologii. Cei care nu acceptau noile directive ajungeau ori în fața plutonului de executie, ori în închisori și lagăre de muncă forțată. Ca această nouă societate obedientă Moscovei să fie un model de succes a trebuit ca relațiile internaționale ale României să se afle sub directa influență a Marelui vecin de la Răsărit, Armata Roșie de ocupație să subordoneze Armata Română și, nu în ultimul rând, elita românescă tradițională trebuia înlocuită cu o alta, formată la Moscova, care avea un scop lesne de înțeles: acela de a fixa România fară drept de apel, în zona de interes a URSS-ului.
Ei bine, ca toate aceste obiective diplomatice, politice, economice, militare și sociale să se poata realiza, era nevoie de un aparat represiv coerent și loial regimului proaspăt instalat la Bucuresti. Și uite așa, teroarea începea să cuprinda zgomotos întreaga tara. În august 1948 aparea Directia Generala a Securitatii Poporului sau pe intelesul tuturor: Securitatea. Rolul acestei noi structuri era, conform decretului de infiintare, acela de „a apăra cuceririle democratice si de a asigura securitatea Republicii Populare Romane împotriva dușmanilor interni și externi.” Practic, aceasta structura represiva, condusă la început doar de agenți sovietici, era piatra de temelie a unui stat polițienesc, care nu era dispus să accepte nicio formă de rezistență”, a explicat jurnalistul Rafael Udriște, realizatorul emisiunii „Omul și timpul”.
Prezent în cadrul emisiunii, istoricul Marius Oprea a explicat că Securitatea din România era o instituție clonată după structura sovietică NKVD.
„Securitatea a apărut prin Decretul 221, de fapt ea funcționa de ceva vreme, încă din 6 martie 1945, când Teohari Georgescu a preluat Ministerul de Interne și a început epurarea fostei Siguranțe, înlocuirea comisarilor Siguranței cu oamenii partidului și, practic, comunizarea întregului aparat al Ministerului de Interne.
Comisia aliată de control sovietică dictase reducerea numărului polițiștilor la doar 5.000 în toată țara, pentru ca- după 6 martie ’45- să spună că numărul angajaților poate ajunge din nou la 10.000. Cei 5.000 veniți nu erau dintre cei dați afară, erau elemente muncitorești verificate”, a precizat Marius Oprea.
Întrebat cine a condus la început Securitatea, istoricul Marius Oprea a răspuns: „vechile cadre de nădejde, nu ale comuniștilor români, pentru că sovieticii nu aveau încă deplină încredere în ei, ci ale KGB-ului, ale fostului NKVD.”
Mă refer la Pintilie Gheorghe, pe numele lui adevărat Pantelei Botnarenko, un vechi agent sovietic. Fusese recrutat în 1925, la numai 23 de ani, în 1927 a fost trimis în misiune în România. Pintilie Gheorghe fusese în relații foarte apropiate în temniță cu Gheorghe Gheorghiu Dej. (…) Securitatea se autodefinise drept tăișul sabiei în lupta de clasă. Ea era avangarda clasei muncitoare în această luptă de clasă dusă de proletariat, conform dogmei comuniste.
Pintilie Gheorghe era urmat tot de un agent sovietic, dar cu o mai mică experiență, Boris Grunberg, alias Alexandru Nicolschi, născut în 1912 la Chișinău și recrutat de NKVD în 1940 prin intermediul lui Vasile Luca (Laszlo Luka), un ilegalist român de origine secuiască. Fusese recrutat la Cernăuți, trimis cu misiune în România, arestat la câteva ore după trecerea frontierei, pentru că l-au găsit grănicerii dormind beat într-o căpiță de fân, a ajuns și el la Aiud.
După eliberare, a fost numit în aparatul de Siguranță, de către Teohari Georgescu, drept comandat al unui nou dispozitiv în cadrul Siguranței, format din 221 de comisari, care se grupau în corpul detectivilor. Această elită muncitorească din interiorul Siguranței avea să constituie și nucleul Securității peste câțiva ani. Practic, ei se ocupau direct cu arestările, alimentau arestul Ministerului de Interne cu sute de arestări efectuate zilnic. Arestările, pentru a inocula materia primă cu care a lucrat Securitatea, anume frica, se făceau numai noaptea”, a explicat Marius Oprea.
În ceea ce privește numărul persoanelor care au avut de suferit în primii ani de la înființarea Securității în România, Marius Oprea a spus că este vorba despre 617. 874 de oameni.
Emisiunea este disponibilă aici.
- Zilele Culturii și Spiritualității la Mănăstirea „Sfânta Ana” Rohia. Părintele Nicolae Steinhardt, comemorat la 102 ani de la naștere - 29 iulie 2024
- „Carnea cultivată” în laborator, tot mai aproape de autorizare pentru comercializare în UE - 28 iulie 2024
- Părintele mărturisitor Constantin Voicescu, pomenit, duminică, la Mănăstirea Cernica - 27 iulie 2024
Bre , domnule , vorba lui conu Fanica , din Caragiale , mata ai citit ceva , din arhiva asta nationala a Securitatii ca insitutie domnule , a Sigurantei Nationale a tarii , de pe vremea lui Alexandru Ioan Cuza , bre , domnule , tovarase , fa domnule o diferenta , intre institutie si vremurile care trec , comuniste , neomarxiste , si de orice alta natura politica , nu confunda domnule institutia cu politicul temporar care reprezinta o tara . Totusi sa citim putin , inainte de a arunca cu ” laturi ” pe o institutie care functioneaza in serviciul statului roman , de vreo 100 SI CEVA DE ANI , FARA A AVEA O CULPA PRIVIND CE CLASA POLITICA CONDUCE STATUL ROMAN. cu respect