Nu există „matematică albă”, există doar matematică

Din poziția mea de profesor de matematică la Princeton am asistat la declinul universităților și instituțiilor culturale după ce acestea au îmbrățișat ideologia politică în detrimentul meritocrației. Până de curând – mai exact până vara trecută – credeam naiv că disciplinele STEM (Știință, Tehnologie, Inginerie și Matematică, n.m.) vor fi scutite de această preluare ideologică.

M-am înșelat. Încercările de „deconstruire” a matematicii, negarea obiectivității sale, acuzarea de prejudecăți rasiale și îmbibarea ei cu ideologie politică au devenit din ce în ce mai frecvente.

Acest fenomen face parte din ceea ce a fost supranumit „marea trezire”. Așa cum au explicat alții mai elocvent decât mine, această ideologie a incubat în mediul academic unde a îndoctrinat o mulțime de minți strălucitoare. Apoi a migrat în instituțiile noastre culturale, religioase și politice. Acum afectează unele dintre cele mai importante companii din SUA.

Spre deosebire de totalitarismul tradițional practicat de fostele țări comuniste precum România în care am crescut, această versiune este mai fină. Își impune ideologia nu prin încarcerarea disidenților sau eliminarea lor fizică ci prin izolare socială, punerea la zidul infamiei, învinovățirea prin asociere și limitarea dreptului la exprimare liberă.

Iar când vine vorba de educație, cred că ideologia trezirii este chiar mai dăunătoare decât comunismul de modă veche.

Comunismul avea un puternic sentiment al realității obiective ancorat în credința că oamenii sunt capabili să descopere adevăruri universale. De fapt, a afirmat cu tărie adevărul absolut al materialismului dialectic așa cum a fost dezvăluit de fondatorii săi Marx, Engels și Lenin. Ideologia comunistă a pus în prim-plan știința și matematica, chiar dacă adesea a denaturat-o pe prima din motive doctrinare.

Matematica a fost în mare parte imună la presiunea ideologică și astfel a prosperat în majoritatea țărilor comuniste. A fi bun la matematică era o sursă de mare prestigiu social pentru copiii de la școală. Și a fost un factor de egalizare: cei din familiile dezavantajate socioeconomic au avut șansa de a concura pe picior de egalitate cu cei din familiile privilegiate.

Ca mulți alți copii din întreaga lume, am fost atras de matematică datorită frumuseții sale formale, eleganței și preciziei argumentelor și satisfacției simțite când găseam răspunsul corect la o problemă dificilă. De asemenea, matematica mi-a oferit o evadare din lumea sufocantă de zi cu zi creată de propaganda de partid.

Ideologia trezirii, pe de altă parte, tratează atât știința cât și matematica ca fiind construcții sociale și condamnă modul în care acestea sunt folosite în cercetare și predare, fiind considerate a fi manifestări ale supremației albe, euro-centrismului și post-colonialismului.

Luați, de exemplu, recentul program educațional numit „o cale către o instruire matematică echitabilă„. Programul este susținut financiar de către Fundația Bill și Melinda Gates; numără printre partenerii săi Lawrence Hall of Science de la UC Berkeley, proiectul California Math, Asociația Administratorilor de Școli din California și Inspectoratul Școlar al Județului Los Angeles, printre altele; și a fost trimis recent profesorilor din Oregon de către Departamentul de Educație al Statului.

Programul susține că „cultura supremației albe apare în clasă atunci când accentul este pus pe obținerea răspunsului corect” sau când elevii sunt obligați să arate cum au rezolvat o anumită problemă în timp ce stipulează că însăși „conceptul matematicii ca fiind pur obiectivă este fără echivoc fals”. Scopul principal al programului este „distrugerea rasismului prezent în predarea matematicii” cu scopul expres politic de a „efectua virajul sociopolitic în toate aspectele educației, inclusiv matematica„.

În trecut aș fi spus că astfel de afirmații ar trebui ignorate ca fiind prea radicale și absurde pentru a merita o discuție. Dar tendințele recente din toată țara (SUA, n.m.) sugerează că nu mai avem acel lux.

Așadar, permiteți-mi să spun următoarele lucruri: Nimic din istoria și practica actuală a matematicii nu justifică ideea că este în vreun fel diferită în funcție de rasă sau etnicitate.

Din motive istorice discutăm adesea despre contribuțiile la domeniul matematicii de la egipteni, babilonieni, greci, chinezi, indieni și arabi și ne referim la acestea ca entități distincte. Toți au contribuit printr-un dialog cultural unic la crearea unui edificiu cu adevărat magnific accesibil astăzi fiecărui om de pe planetă. Deși aducem un omagiu marilor personaje istorice care au contribuit la dezvoltarea matematicii, subiectul poate fi predat – și deseori este – fără referire la aceștia. În acest sens, este unic universal.

Școlile din întreaga lume predau același corp de bază al matematicii. Ele diferă doar prin metodologia și intensitatea cu care îi instruiesc pe elevi.

Tocmai această universalitate a matematicii – împreună cu capacitatea extraordinară a universităților americane de a recompensa munca grea și talentul – mi-au permis mie și altor tineri oameni de știință și matematicieni să venim în această țară și să reușim dincolo de cele mai îndrăznețe vise ale noastre.

Ideea că obținerea „răspunsului corect” este acum considerată de către unii autointitulați progresiști a fi o formă de părtinire sau rasism este ofensatoare și extraordinar de periculoasă. Întregul studiu al matematicii se bazează pe definiții și declarații de fapt clar formulate. Dacă nu ar fi așa, podurile s-ar prăbuși, avioanele ar cădea din cer și tranzacțiile bancare ar fi imposibile.

Capacitatea matematicii de a oferi răspunsuri corecte la probleme bine formulate nu este ceva specific doar unei culturi; este chiar esența matematicii. A pretinde altfel înseamnă a argumenta că cumva matematica predată în locuri precum Iran, China, India sau Nigeria nu este cu adevărat a lor, ci împrumutată din „cultura supremației albe”. Este greu de imaginat o afirmație mai ignorantă și mai jignitoare.

În cele din urmă și cel mai important, abordarea în acest mod a matematicii este deosebit de otrăvitoare pentru cei pe care pretinde că vrea să-i ajute. Să începem cu presupunerea rezonabilă că talentul matematic este distribuit în mod egal la naștere copiilor din toate mediile socio-economice, independent de etnie, sex și rasă. Cei născuți în familii sărace, fără studii, au dezavantaje educaționale clare față de ceilalți. Dar matematica poate acționa ca un egalizator puternic. Prin setul său de reguli bine definite, imparțiale din punct de vedere cultural, fără echivoc, matematica oferă copiilor inteligenți potențialul de a fi, cel puțin în acest sens, pe picior de egalitate cu toți ceilalți. Se pot remarca prin simpla rezolvare a problemelor de matematică.

Nu există matematică „albă”, există doar matematică. Nu există niciun motiv să presupunem, așa cum fac activiștii, că copiii minoritari nu sunt capabili să înțeleagă și să învețe matematică. Și nu poate exista nicio justificare pentru ca, în numele „echității” sau mai știu eu ce, să lipsim elevii de educația riguroasă de care au nevoie pentru a reuși. Adevărații antirasiști se vor face auziți și se vor opune acestei prostii.

Sergiu Klainerman*

*Profesor de matematică la Princeton specializat în teoria matematică a găurilor negre. A fost bursier MacArthur și bursier Guggenheim și este membru al Academiei Naționale de Științe a SUA.

Traducere și adaptare: Dragoș Doran