Când au intrat în politică, venind direct din „societatea civilă” printr-o dubioasă ascendență unită de firul roșu călăuzitor al fostei Securități, oameni ca Năsui, Cioloș și Vlad Voiculescu au fost prezentați drept îngeri pogorâți pe Pământ, anume întrupați pentru a salva biata țărișoară din ghearele PSD. Și mulți români cu suflet curat chiar au avut încredere în ei, mulți români au fost convinși că asemenea „oameni noi” vor putea scoate România din fundătura unde o duseseră 30 de ani de rotativă guvernamentală PSD-PDL-PNL. Dar, cum înțelept spunea Abraham Lincoln, „dacă vrei să cunoști caracterul unui om, dă-i puterea pe mână.” Abia ajunși la putere, în cârdășie cu mulțimea de penali din PNL, fărăpenalii din USRPLUS au făcut, în nici patru luni de guvernare, dovada incompetenței lor. Nu doar că au păstrat în aparatul guvernamental secretari de stat, consilieri și alți frecători de mentă unși cu ani în urmă de PSD, ci și-au promovat și ei înșiși pupilii, amicii, nepoatele și netoatele, cu un tupeu cum nici măcar hulitul Dragnea n-a dovedit.
Și nimeni nu e mai simbolic pentru „omul nou”, pentru „pluseristul de omenie”, decât Vlad Voiculescu. Cu origini certe și recunoscute de puiuț de securist, dar studii incerte, Vlad o fi fost el bun ca oengist, dar ca ministru și-a dovedit, în cea mai bună ilustrare a principiului lui Peter, limita competenței. De trei luni de zile, ministrul Sănătății trăiește în bula lui minunată de pe Facebook, cu adulatoare și adulatori care ar fi în stare să te eviscereze și să-ți presare sare pe jejun și ileon dacă zici nasoale de „guru”. De trei luni de zile, Vlăduț Voiculescu n-a mișcat un deget ca să vadă adevărata stare a sistemului medical românesc. Cocoțat în turnul său de fildeș, înconjurat de 18 consilieri care-i spun probabil non-stop că e minunat, neasemuit și irepetabil, domnul ministru se transformă pe zi ce trece în sinistru. Sub el, bolnavii ard prin spitale sau, dacă au noroc, sunt doar mutați cu targa și vârâți prin portbagaje în toiul nopții. Sub el, orice se întâmplă rău în ministerul peste care teoretic ar trebui să taie și să spânzure, e pus pe seama altora. Pentru că intangibilul Vlăduț nu e niciodată de vină. El e un fel de beizadea de stirpe divină pentru care trebuie să plătească întotdeauna alții – ba un consilier, ba un funcționar, ba un secretar de stat – așa cum în vechime, când vreun prinț râzgâiat făcea vreo boroboață, alți copii erau bătuți cu vergile în locul lui.
Dacă ar mai avea măcar un dram de onoare și de voință proprie – și nu i-ar mai șopti consilierele de imagine și când să poarte mască, și când să respire și, cine știe, poate și când trebuie să meargă la pipi – domnul Vlad Voiculescu ar trebui să demisioneze mâine. Ar trebui să lase orgoliul de corporatist și trufia de elitist obișnuit să privească de sus gloata și să recunoască, spăsit, că a greșit. Că a acceptat o pălărie prea mare pentru el. Că nu are nici puterea, nici curajul de a schimba, așa cum a promis când a păcălit mii de români cinstiți să îl voteze la locale, sistemul din temelii. Pentru că este el însuși o rotiță din acest sistem. Iar sistemul securist și ticălos nu va fi distrus niciodată de unul de-al său, căci – ca să mă mențin în sfera pildelor evanghelice, care-i plac atât de mult lui Vlăduț – „orice împărăţie care se dezbină în sine se pustieşte, orice cetate sau casă care se dezbină în sine nu va dăinui.” Nu „oameni noi” ca Vlad Voiculescu vor putea distruge acest sistem, ci oameni curați și simpli, care nu se tem de sistemul mafiot și de odraslele lui, ci doar de cer, să nu cadă pe ei. Și când românii vor înțelege asta și nu vor mai permite să fie înșelați de himere de social media, poate că România va mai avea o șansă să se vindece și să nu se mai lase externată cu de-a sila, în miez de noapte, de tot soiul de incompetenți iubitori de „Like”-uri.
