Din Bucureștii de altădată …Târgul Moșilor

Bâlciul Moșilor se ținea pe locul halelor centrale, loc rezervat în restul anului pentru vânzarea lemnelor și a fânului. Acest teren imens, de aproape o sută de mii de metri pătrați, era încadrat între grădina lui „Eliade”, numită așa, fiindcă acolo era casa scriitorului Ion Heliade Rădulescu și începutul șoselei Pantelimon. Erau apoi fabrica „Țiriac” (Chiriac și Voina), moara Popovici. Înspre Colentina, erau câteva cârciumi cu imense curți, unde până la războiul din 1916-1918, mai poposeau vechile tramcare, care altădată erau singurele „autobuze” ale capitalei.

Venea apoi Șoseaua Colentina. Spre bariera Moșilor era noul Hotel Solacolu, cu vestita-i stație de birje, trăsurile de lux ale cartierului. Cu cincizeci de bani se putea merge o bună bucată de drum, iar cu un leu, un leu cincizeci, până la pădurea Pantelimon, la Cernica sau Pasărea.

La bariera Moșilor, era punctul terminus al Căii Moșilor sau Podul Târgului de Afară de altădată și al liniei de tramvai nr. 1 cu cai, ce aducea orășenii porniți de la piața Sf. Gheorghe.

În cealaltă parte era Șoseau Mihai Bravu, cu prăvăliile căciularilor, cizmarilor, stămbarilor. Vânzarea mergea de minune nu numai în timpul „Moșilor” dar și marțea și vinerea când era zi de Obor. Între Mihai Bravu și Șoseaua Pantelimon (strada Chiristigiilor) erau chiristigiile.

Zgomotul, bâlciul și forfota mulțimii erau o caracteristică plăcută, încât circula o zicală: „Ce te îmbulzești ca la Moși?”. Locul distracțiilor era situat în centrul bâlciului, iar marginile erau ocupate cu mărfuri de tot felul și în cantități mari.

Sursa foto: Biblioteca Digitală Dacoromanica/ Facebook

Printre distracțiile care se găseau în bâlci: „bărcile” și „pocnitorile” unde tinerii își încercau puterea dând cu barosul de lemn, erau apoi berăriile cu program muzical și artiști comici. De-ale mâncării, erau vestitele gogoși, turta dulce, brânzoaice, diferite împletituri de simigerie, floricelele, vata de zahăr, mizilicul (semințe de dovleac și de floarea soarelui). Erau și chioșcuri unde se servea bere de la „Bragadiru” sau „Luther”, crenwurști de la „Pațac” sau „Potsudec”. Pentru potolirea setei, vizitatorul avea la dispoziție bragă și limonadă de la putină, trasă cu ajutorul unei sticle lungi, găurită.

Înspre biserica Sf. Dumitru era raionul cu oale și străchini, în șiruri și grămezi impresionante, linguri de lemn, ghivece de flori, borcane pentru murături, ulcioare mici și mari, frumos zmălțuite.

Este sigur că la început „Moșii” n-au fost decât sărbătoarea de pomenire a morților, cu parastasul său tradițional și împărțirea pomenilor ce se făceau cu acest prilej. Tot acest ritual a avut loc în afara orașului, pe terenul pe care tradiția îl indica ca loc al bătăliei din 1632. Când Târgul de Afară, împins de oraș s-a suprapus locului respectiv, „Moșii” au devenit „Târgul Moșilor”, fiind statornicit pe locul cunoscut, de Grigore Ghica (1822-1828).

Dovada nenumăratelor mutări a Târgului de Afară, numit apoi Târgul Moșilor, este numele străzilor Olari, Călușei, Vaselor și altele care amintesc de unele îndeletniciri comerciale și meșteșugărești în legătură cu târgul.

Târgul Moșilor a continuat să reprezinte un punct de atracție și în anii ce au urmat. Carol I îl vizitează pentru prima dată la 13 iunie 1867. În 1889, terenul bâlciului a trecut prin cumpărare în stăpânirea primăriei Capitalei.

În 1903, I. Procopie Dumitrescu, primarul Capitalei, a transformat o parte din acest târg în expoziție a tuturor produselor industriei mari și mici și mai ales a celei casnice din Capitală, pentru ca marele public să cunoască ce se producea în București, dar și progresele din domeniul industriei.

În 1924, Târgul Moșilor a fost transformat în expoziție anuală. Societatea „Luna Park” din Viena a adus o serie de distracții dintre care amintim următoarele: „Montagne russe”, „Gâdilici”, „Troleibus”, „Zidul Morții”. Alte distracții din interiorul bâlciului erau „Lanțurile” și „Roata Norocului”.

Scoaterea din tradiție a făcut ca treptat Târgul Moșilor să dispară.

Mai târziu, prin 1935, în locul acestui bâlci, a fost mutată piața „Bibescu Vodă”, piața cea mare a orașului care se găsea la poalele Dealului Patriarhiei. (sursa informațiilor: George Potra, Din Bucureştii de altădată, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1981, www.digibuc.ro).

Sursa: Biblioteca Digitală Dacoromanica/ Facebook