Vaccinare obligatorie? Traian Ungureanu: Ne va fi vreodată rușine? Va plăti vreodată cineva?

de

Vaccinul anti-covid este prima soluție științifică de la care politicienii nu cer rezultate, ci perseverență, scrie Traian Ungureanu într-un editorial pentru Antimaterie.ro, în care realizează o excepțională radiografiei a acestor vremuri trăite sub amenințarea dictaturii medicale.

„Trebuie să ne vaccinăm? Trebuie! Toți? Toți și de mai multe ori! De ce? Pentru că, altfel, murim, înainte sau după ce îi omorîm pe ceilalți. Și dacă lucrurile nu stau așa? Lucrurile stau așa pentru că așa spune știința. Dar tot știința a recomandat și practicat, în vremuri nu prea îndepărtate, eugenia (eliminarea oamenilor născuți cu defecte prea mari) și lobotomia. Dar asta a fost. Acum, știința se poate bizui pe emisari imbatabili și comentatori de-a dreptul perfecți. Prin urmare, nu are rost. Orice ezitare și orice împotrivire sînt nu numai imposibile și interzise ci absurde. Numai un nevaccinat poate crede că pămîntul e plat.

Nu există recurs, nu există excepții, accidente și necunoscute. Nimic n-a fost vreodată mai clar: știința dispune și guvernul execută. Frica, șantajul și reptilismul birocratic sînt impresii trecătoare sau minciuni. Zorii pîndesc după orizont. Cîndva, după ce ultimul nevaccinat va fi depistat în munți, inoculat în direct la tv și, omenit cu o medalie comemorativă, totul se va încheia cu un triumf, cu un iureș extatic din care știința va ieși biruitoare, de mînă cu paznicii noștri politici.

E atît de simplu. Vaccinul va reuși deși sau tocmai pentru că nu reușește. Realizarea cifrelor de plan spune că lucrurile merg bine, ca mia de tone la hectar care garanta, sub comuniști, că trăim în belșug și că lipsa pîinii din magazine e o iluzie optică ostilă.

Există sau nu observații și argumente care dau omului de rînd, altfel invizibil în masa îndrumată spre vaccin, să aibă cea mai mică îndoială? Desigur, nu. De pildă:

  • e adevărat că state cu o rată mare de vaccinare au o rată de mortalitate la fel de mare sau mai mare decît statele cu o rată mică de vaccinare? E adevărat dar tocmai asta demonstrează că lucrurile nu stau așa, de vreme ce deciziile oficiale spun că nu stau așa.
  • e adevărat că, acum, după o campanie masivă de vaccinare, rata mortalității e mai mare decît la începutul campaniei de vaccinare? Este dar asta nu demonstrează decît că lucrurile nu stau așa, pentru că oficial nu stau așa. E de observat că dacă vaccinarea ar fi adus succesul promis, oamenii nu s-ar mai fi sustras ci s-ar fi vaccinat spontan, fără presiunile și șantajul statului. Dar asta nu arată altceva decît că oamenii sînt predispuși la superstiție și trebuie aduși pe calea cea bună.
  • e adevărat că Islanda a interzis administrarea vaccinului Moderna, date fiind efectele secundare constatate frecvent (inflamații cardiace)? Este și, de aici, rezultă că nu este, pentru că vreunul din comentatorii de seară la show-uri tv s-ar putea indigna.

Să recapitulăm, totuși, istoria Sanctității Sale Vaccinul, așa cum a fost ea inițiată și continuată de cei ce ne-au făcut cunoștiință cu el.

La început vaccinul era miracol absolut. Epidemia urma să fie eradicată așa cum cad buruienile sub coasă,

Apoi, imaginea și potența vaccinului au fost revizuite și umanizate întrucîtva: vaccinul nu e atotputernic dar e un ajutor util, un păzitor harnic dar nu inepuizabil. În acest punct, au fost introduși în fabulă nevaccinații. Sovieticii le spuneau ”sabotori”. Americanii i-au botezat ”deplorables”. Și unii și alții au același cusur inadmisibil: pun bețe în roate unei orînduiri perfecte, legitimată de știință, animată de grija față de om  și înaripată de aspirația spre binele general. În ciuda eforturilor admirabile ale regimului, nevaccinații strică tot și risipesc munca oamenilor de știință, generozitatea guvernelor și, în cele din urmă, chiar eficiența imediată a vaccinului.

La bază, stă o judecată simplă și aspră: vaccinul apără de boală vaccinații dar nevaccinații pun în pericol vaccinații. Absurd? Da, dar asta nu înseamnă decît că există un argument care justifică ineficiența vaccinului. Restul, adică logica elementară, nu mai contează.

În sfîrșit, odată decretată rezistența eroică a vaccinului sub asaltul nevaccinaților, a intervenit obligația. Mai precis, obligația generată de criminalitatea nevaccinaților. Vaccinul trebuie administrat în orice condiții și prin orice mijloace, pentru a salva vaccinații prin împuținarea nevaccinaților. Vaccinul e soluția de nerefuzat și trebuie administrat cu forța galeșă a capcanei administrative. De remarcat personificarea vaccinului care își caută singur dreptatea și scoate astfel din cauză intervenția directă și premeditată a guvernelor care nu fac altceva decît să se țină pios și umanitar de urma vaccinului.(…)

Mai mult, vaccinul are încă un avantaj: el e prima soluție științifică de la care politicienii nu cer rezultate, ci perseverență. Cu cît mai mulți inoculați cu atît mai puțină nevoie de rezultate palpabile. Indiferent de cifre, vaccinul e perfect, indubitabil și necontestabil. Papal. Restul e secundar sau nu există. Și de ce ne-am mai încurca ducînd grija libertății, a dreptului la gîndire și bun simț? De ce, cînd totul e servit, garantat și agreat de știință și de slujitorii ei onești, politicienii? Ura e justificată: nevaccinații nu au ce căuta cu noi și printre noi, oamenii liberi și certificați de știință. Ura e bună pentru că vindecă de obscurantism și taie partea nesănătoasă din trupul națiunii. Ura e busola științei și temelia statului de drept la o singură soluție.

Ajutați de unicitatea magnifică a vaccinului, putem înțelege mai bine lumea în care trăim și, de asmenea, ne putem reconcilia cu trecutul. Ura ne face mai buni pe toți și ne unește cu cei ce au urît înaintea noastră.

Cîndva ni se spunea și urla, cu scuipat, în față: ” N-ați mîncat salam cu soia!” Cîtă dreptate aveau acei oameni care spuneau acum 30 de ani exact ce gîndim noi astăzi. Cît de exact se suprapun sloganurile. ” Nu v-ați vaccinat !” sună la fel de încărcat de ură civică și umanitară. Iar ”De ce vreți să ne omorîți?” coboară încununat de bun simț din vechiul ”Avem nevoie de liniște!”. Carantina de noapte, între 20:00 și 05:00, asigură și liniștea și separația de nevaccinați. Ne va fi vreodată rușine? Va plăti vreodată cineva pentru sodomizarea metodică a libertății? Nu și nici nu trebuie. Mîndria e sentimentul cuvenit iar recunoștința e datoria publică față de cei ce ne au în pază sub arest științific. Să nu ne facem griji: Europa e cu noi iar Australia și mai și. Peste tot acolo unde poliția aplică știința se cheamă că forma cea mai avansată a civilizației e o realitate palpabilă, nu o aspirație îndepărtată.

După ce vom fi toți vaccinați, după ce ura și frica vor uni, în sfîrșit, societatea, vom fi liberi. Vom fi imuni și vom fi liberi! Și chiar dacă nu va fi așa, vaccinul va fi socotit o mare victorie pentru care trebuie să fim recunoscători celor ce ne conduc și ne aduc mai aproape de știință. Dealtfel, în acest punct, e de găsit efectul prim al campaniei de vaccinare și al propagandei interminabile care a însoțit-o. Funcția acestui asalt coordonat și ermetic e puterea. Mai precis, declanșarea unui mecanism de distribuție a puterii în toate rețeaua oficială și suprasocială care leagă instituții, organizații și forțe politice. Cooptarea rețelei la efortul de regularizare în masă generează loialitate și unanimitate în toată birocrația civilă, mediile academice, structurile civile și de presă.

Paradoxal, asta duce la întărirea monolitului de stat și, totodată, la slăbirea lui. Căci, odată asamblat și validat, sistemul are un singur mod de lucru: paralizia. Adică opera statică și repetitivă a mii de titrați și experți plasați în zeci de mii de comitete și comisii care emit și reproduc unul și același act de reglementare, în ediții revăzute și îmbunătățite. Încercuirea e perfectă. Sistemul e static și paralizat dar societatea dispare, înghițită de un enorm buzunar-rezervație, și tot ce rămîne pe scenă e o monarhie de drept științific.

Atîta inteligență, erudiție, expertiză, artă gazetărească și facere de bine nu s-au mai pomenit unite și la dispoziția noastră de la facerea lumii încoace. Așa arăta, probabil, primul organ de presă al Paradisului. E bine, deci, să taci și să îi asculți pe cei ce știu și îți aduc lumina – ție, pitic nevrednic și guraliv. Nu te lași convins? Nici o problemă. Totul se rezolvă într-o clipă și un clip cu nevaccinați care se căiesc pe patul de moarte. Despre vaccinații suferinzi, muribunzi, reinfectați, dereglați fizic: niciodată și nimic! Și e normal. Am stabilit, doar, că vaccinul e unic și că omenirea va fi vaccinată sau nu va mai fi.

Iată! Am ajuns la demonstrația finală. Mîntuirea e la îndemînă. Cine poate să o ignore sau să o refuze? Numai un păcătos, numai unealta dubitativă a Diavolului, omul care vrea să gîndească unde au gîndit mai bine alții. Refuznicul care dezertează de la perfecțiunea universală.

Să nu dăm cu piciorul darului pe care conducătorii noștri insistă să ni-l inoculeze oriunde și oricum. Să ne unim și să rămînem așa: un bloc uman plastificat și omogen, tăcut și supus, mulțumit de consumul de frică și mare vînător de păcătoși. Dreptcredincios, științific și pe deplin liber. Dacă are green-pass-ul la îndemînă”, scrie Traian Ungureanu.

Articolul integral este disponibil aici.

Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost