Grupul francez Piriou a cumpărat un șantier naval în România, cu o poziție strategică. Povestea șantierului lansat în prezența lui Alexandru Ioan Cuza, în urmă cu aproape 160 de ani

de
Sursa foto: shipyardtg.ro

Șantierul Naval ATG din Giurgiu, cu circa 300 de angajați  și o concesiune și în portul Agigea Sud-Constanța, la Marea Neagră, a fost cumpărat de grupul francez Piriou, anunță Profit.ro.

Potrivit sursei citate, șantierul naval din Giurgiu este amplasat pe un teren de 15 hectare, cu patru hale de asamblare și o capacitate de andocare-lansare nave de 3.000 de tone.

Șantierul Naval are și o capacitate de prelucrare table și profile din oțel de până la 600/700 tone pe lună, aproximativ 10.000 tone pe an și o capacitate de prelucrare table și profile de aluminiu de 1.500 de tone pe an.

Șantierul Giurgiu are o poziție strategică, având acces direct la Fluviul Dunărea, la Marea Neagră, prin Canalul Dunăre – Marea Neagră, și la Marea Nordului / Rotterdam, prin canalul Rin-Main-Dunăre.

Istoricul șantierului naval din Giurgiu

Înainte de deschiderea oficială, pe șantier a fost lansată, în 1862, prima navă de război a Principatelor Române, sub numele de „România”, în prezența lui Alexandru Ioan Cuza, Ministru de Război. Nava a fost cumpărată din Viena de Nicolae Ciocan în anul 1857 și transformată în navă militară.

Ceremonia oficială de inaugurare a vasului „Stefan cel Mare” a avut loc de asemenea, în Giurgiu la 19 februarie 1869, ca și botezul navei „Fulgeru”, la 15 iunie 1874, ceremonie la care a participat regele Carol I. În conformitate cu înregistrările oficiale păstrate în memoria colectivă a foștilor muncitori de la Șantierul Naval Giurgiu, primul atelier a fost construit în anul 1897.

În prima monografie a orașului Giurgiu a fost menționat că Șantierul Naval „a fost făcut” în 1910, pentru„reparații de nave”. Se știe însă că, începând cu anul 1910, activitatea de reparații a șantierului a început să se extindă.  Dacă la început șantierul naval a fost considerat un mic atelier pentru puținele nave existente pe Dunăre, în anul 1973, șantierul cunoaște prima etapă de dezvoltare și modernizare a echipamentelor și clădirilor existente.

După anul 1989, șantierul intră însă într-un declin economic sever. Odată cu înfințarea Zonei Libere Giurgiu, în 1996, Șantierul Naval a fost împărțit și vândut diverșiilor investitori interesați, care însă au folosit halele ca depozite pentru diferite materiale și produse.

Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost