Trecerea într-un nou an este însoţită, în ţara noastră, de anumite ceremoniale care cuprind obiceiuri, tradiţii ori datini din vechime, cu precădere în zonele rurale.
Dintre tradiţiile de Anul Nou nu lipsesc cetele de colindători care, după ce fac urări de sănătate, belşug şi bucurie, primesc de la gazdele colindate colaci, vin, sau bani, notează Agerpres.
Pluguşorul
Pluguşorul este un străvechi obicei agrar, care s-a transformat, în timp, într-o urare de recolte bogate în anul care abia începe, însoţită de strigături, pocnete de bici şi sunete de clopoţei. Plugul adevărat, tras de boi, a fost înlocuit, de-a lungul timpului, cu un plug în miniatură sau cu buhaiul care imită mugetul boilor.
Colindătorii – purtând la gât traiste încărcate cu boabe de grâu, secară, orz sau ovăz – intră în case, aruncă boabe cu mâna imitând semănatul pe ogor şi urează gazdelor sănătate şi roade bogate. Ei sunt răsplătiţi cu mere, colaci sau bani.
Ursul
În ajunul Anului Nou, pe înserat, tinerii „mascaţi” pornesc în cete prin satele din nordul Moldovei, purtând costume ale unor personaje – ursul, capra, căiuţii, cerbii etc – şi merg din poartă în poartă, până în zorii zilei.
„Ursul” este un personaj întruchipat de un flăcău care poartă pe cap şi pe umeri blana unui urs, împodobită în dreptul urechilor cu ciucuri roşii. „Ursul” este însoţit de muzicanţi în timp ce mormăie şi merge cu paşi legănaţi şi sacadaţi, în bătăile tobelor, izbind puternic pământul cu tălpile.
Sorcova
Copiii se bucură când merg cu Sorcova, ei purtând o crenguţă înmugurită de copac sau o sorcovă confecţionată dintr-un băţ în jurul căruia sunt împletite flori de hârtie colorată. Numele „sorcovă” vine de la cuvântul bulgar ”surov” (verde fraged), care aminteşte de ramura înmugurită, ruptă dintr-un arbore.
Sorcova este înclinată de mai multe ori în direcţia unei anumite persoane, gestul fiind însoţit de versurile: „Sorcova, vesela/Să trăiţi, să-mbătrâniţi/Ca un măr, ca un păr/ Ca un fir de trandafir/Tare ca piatra, iute ca săgeata/Tare ca fierul, iute ca oţelul/ La anu’ şi la mulţi ani!”.
Sfinții din calendar
Calendarul popular precizează că Sfinţii sunt mai tineri sau mai bătrâni, reprezentând metamorfozele Anului – Sfântul Vasile (Sânvăsâi), celebrat în prima zi a Anului (1 ianuarie), este un tânăr chefliu care stă călare pe butoi, iubeşte şi petrece; Sfântul Gheorghe (Sângiorzul – 23 aprilie) este un tânăr călare pe cal; Sfântul Ilie (Sântilie – 20 iulie) şi Sfântul Dumitru (Sâmedru – 26 octombrie) sunt bărbaţi maturi. Ei sunt urmaţi de sfinţii moşi: Sfântul Andrei (Moş Andrei – 30 noiembrie), Sfântul Nicolae (Moş Nicolae – 6 decembrie), Moş Ajun (24 decembrie) şi Moş Crăciun (25 decembrie), conform volumului ”Cartea de Crăciun” (Sorin Lavric, Editura Humanitas, 1997).
Alte obiceiuri de Anul Nou
În ultima zi din an, dar şi în prima zi a Anului Nou, este bine să nu facem cheltuieli şi să nu aruncăm nimic din casă – nici măcar gunoiul, deoarece odată cu el, aruncăm afară din casă şi norocul. Totodată, oamenii nu trebuie să aibă nicio datorie când începe noul an. În caz contrar, ei vor rămâne datori întreg anul.
Conform tradiţiei populare, la miezul nopţii dintre ani uşa casei trebuie să fie deschisă, pentru a-i face loc anului vechi să iasă şi Anului Nou să intre. Bătrânii spun că la trecerea dintre ani este bine ca fiecare persoana să poarte o haină nouă şi ceva roşu, dar şi să aibă în buzunar nişte bani.
La mulți ani!
- Iniţiatorul constituirii Bisericii Ortodoxe Române din Ucraina, Eugen Pătraş, interdicţie de a intra pe teritoriul ucrainean - 23 noiembrie 2024
- Europarlamentarul Claudiu Târziu, la Iași: Vă chem să mergeți la vot și să alegeți oameni care țin cu România! - 22 noiembrie 2024
- Ministerul de Externe, după decizia de arestare a lui Netanyahu: Nu se poate pune semnul egal între Israel şi organizaţii teroriste precum Hamas şi Hezbollah - 22 noiembrie 2024