Senatorul Claudiu Târziu (AUR), pentru publicația Nazione Futura (Italia): O alianță CONSERVATOARE la nivel european este esențială și necesită acțiune imediată

de

Alianța pentru Unirea Românilor susține ferm o Europă puternică, cu națiuni suverane, care colaborează strâns și se opun deschis unui „super-stat” federal european, a declarat, pentru publicația italiană Nazione Futura, copreședintele AUR, senatorul Claudiu Târziu.

Acum este momentul propice pentru a pune bazele unui mare grup politic conservator, a subliniat liderul AUR, într-un interviu realizat de Francesco Giubilei pentru Nazione Futura.

Redăm integral interviul în limba română:

Francesco Giubilei: În ultima perioadă, A.U.R. a crescut considerabil în preferințele românilor. Care este cauza acestei creșteri?

Claudiu Târziu: Alianța pentru Unirea Românilor s-a născut într-un segment larg al societății noastre, care a fost ignorat de partidele „vechi”. În România, majoritatea partidelor care au apărut în ultimele două decenii au fost doar organizații artificiale: fie au fost facțiuni desprinse din partidele mari (social-democrați sau liberali), fie au fost creații de laborator. În ultimele decenii, politica românească a fost un joc aspru, jucat de o anumită elită. În legislatura precedentă au existat șase partide în Parlament și niciunul dintre ele nu reprezenta cu adevărat segmentul conservator din populația României.

Noi, cei care am fondat și dezvoltat AUR, nu am mai făcut politică de partid înainte de 2019 (anul în care a fost fondat partidul). Convingerea noastră a fost că organizațiile care există pe scena politică nu ne reprezintă.

Noi suntem singurul partid care nu plătim pentru a apărea în mass-media. Noi comunicăm direct cu suporterii și simpatizanții noștri prin intermediul rețelelor de socializare și al canalelor proprii de comunicare. Din ce în ce mai mulți români au încredere în noi și ne împărtășesc viziunile și ideile.

F.G.: Care sunt principalele bătălii politice ale partidului dumneavoastră?

C.T.: În prezent, principalul front de luptă este cel împotriva încălcării flagrante a drepturilor și libertăților individuale. Deși suntem un partid cu o orientare conservatoare, precum Lege și Justiție (Polonia) sau Frații (Italia), contextul pandemic din ultimii doi ani ne-a obligat să adoptăm o poziție puternică în materie de libertăți și drepturi cetățenești. AUR este singurul partid din România care apără autonomia și dreptul de a decide liber cu privire la tratamentul medical ce trebuie urmat cu privire la propria persoană. Considerăm că situația medicală nu justifică încălcarea Constituției. Am reușit până acum să împiedicăm impunerea „certificatului covid” la locul de muncă, din punctul nostru de vedere o cale de a-i forța pe oameni să se vaccineze împotriva liberei lor alegeri.

Am reușit anul trecut să inițiem o moțiune de cenzură care a dus, în cele din urmă, la căderea guvernului anterior. Modul în care a gestionat criza pandemică a fost un dezastru.

În prezent facem demersuri pentru demiterea președintelui Klaus Iohannis, o persoană care s-a dovedit total nepotrivită pentru funcția pe care o ocupă și care a acționat adesea contrar spiritului Constituției. Mai mult, deși președintele ar trebui să fie un factor de echilibru în societatea românească, el a acționat în mod fățiș de partea unui anumit grup politic, Partidul Național Liberal, chiar impunându-și propriul favorit ca lider al partidului.

 F.G.: La nivel european, care partide politice considerați că sunt cel mai apropiate de pozițiile susținute de A.U.R.?

C.T.: Din punct de vedere doctrinar, ne considerăm foarte apropiați de partidele din Grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni, în mod predilect de partide precum: PiS (Polonia), VOX (Spania) și Fratelli (Italia). Suntem în discuții avansate cu principalii reprezentanți ai acestui mare grup, la care dorim să ne afiliem. Orientarea noastră politică este național conservatorism, iar, în materie de autonomie a individului sau în domeniul taxării, respectăm principiile liberalismului clasic.

F.G.: În Italia trăiesc mai mult de un milion de români, iar italienii și românii împart aceleași rădăcini latine. Ce măsuri considerați că ar fi adecvate pentru a crește colaborarea dintre Italia și România?

C.T.: Sunt și mulți italieni care trăiesc în România sau care au investit la noi în țară. Faptul că mulți români și-au căutat un loc de muncă în Italia și au devenit parte componentă a economiei și a societății italiene se datorează în mare parte tocmai compatibilității culturale de care ați amintit.

Apreciez mult faptul că Italia are un segment foarte consistent de întreprinderi mici și mijlocii. Aceste întreprinderi, adesea familiale, constituie coloana vertebrală a economiei italiene, căci ele angajează cea mai mare parte a forței de muncă. Este un model pe care aș vrea să-l văd și la nivelul României. Cred că organizațiile patronale și camerele de comerț din țările noastre pot colabora mai bine. Se poate acționa pe mai multe căi pentru a crește nivelul colaborării economice și culturale, și, pentru a ajunge acolo, cred că o colaborare politică mai strânsă este imperios necesară.

În ultimii ani, politica externă a României a fost puternic orientată către Berlin și Bruxelles. Opinia mea este trebuie să depășim această fază și să ne lărgim perspectivele, să ne apropiem mai mult de acele țări cu care suntem compatibili cultural, cu care împărtășim o perspectivă similară a „interesului național”.

F.G.: Care este poziția dumneavoastră în privința politicilor Uniunii Europene? Susțineți o Europă a națiunilor și popoarelor independente sau a Statelor Unite ale Europei?

C.T.: AUR susține ferm o Europă nouă și puternică, cu națiuni suverane, care colaborează strâns și se opun deschis unui „super-stat” federal european. Cred că țările din estul Uniunii Europene sunt mai compatibile cu cele din sudul Europei și, împreună, ar putea contrabalansa influența dominantă a tandemului franco-german. Aceasta este perspectiva în care văd colaborarea dintre statele noastre. Dacă nu ne place direcția în care Germania, Franța și adepții federalismului împing UE, avem datoria să venim cu o alternativă – un model diferit de cooperare la nivel european.

F.G.: Considerați că este posibilă crearea unei mari alianțe între conservatorii din Europa, nu atât din punct de vedere politic, cât și din punct de vedere cultural? Dacă da, care ar trebui să fie pașii pentru a deveni realitate?

C.T.: Cred cu tărie că această alianță conservatoare la nivel european este esențială și necesită acțiune imediată. Nu ne vom putea apăra la maximum interesele naționale, dacă nu vom colabora și la nivel regional sau continental. Ceea ce avem de făcut în perioada următoare este să facem ca această mare alianță să fie posibilă.

Valorile creștine, bogata moștenire spirituală a creștinismului, reprezintă unul din fundamentele acestei alianțe. De aceste temeiuri fundamentale avem nevoie cu atât mai mult, mai ales în contextul actual când multe guverne din Europa, dar și instituții europene, par să adopte un soi de totalitarism soft, progresist și globalist. Păstrarea și promovarea identităților naționale sunt chestiuni care ne preocupă pe toți conservatorii. În aceeași măsură – temele politicilor pro-viață sau anti-imigrație ilegală. Există numeroase puncte comune și pe acestea ar trebui să ne concentrăm – cel puțin, în prima fază. Între partidele conservatoare din Europa există diferențe în privința Rusiei, de exemplu, dar acest subiect nu trebuie să ne împiedice să colaborăm pe alte teme care țin de politica internă sau viitorul UE.

Acum este momentul propice pentru a pune bazele unui mare grup politic conservator. Dacă vom reuși, am convingerea că viitoarea legislatură a Parlamentului European, care va începe în 2024, ne va găsi pregătiți și capabili să dăm viitorul președinte al Comisiei Europene, să dăm o altă direcție UE, mai aproape de nevoile oamenilor și de adevăratele interese ale statelor membre.

F.G.: Sunteți un creștin ortodox, în timp ce conservatorismul italian este de origine catolică, însă între catolici și ortodocși există numeroase puncte în comun. Care ar trebui să fie bătăliile care să unească lumea creștină?

C.T.: Din nefericire, noi, creștinii, suntem separați în atât de multe confesiuni, dar Dumnezeu este unul. Acum este timpul să ducem o luptă vitală împotriva unui adversar comun, care nu se uită la diferențele dintre noi. Secularismul, corectitudinea politică și relativismul moral sunt plăgi ale vremurilor noastre, indiferent de tradiția din care provenim.

Modul în care sunt tratați românii ortodocși în Italia merită să fie amintit. Numeroase biserici catolice abandonate au fost date de autorități spre utilizare comunităților de români ortodocși. În multe locuri, se oficiază slujbe religioase atât pentru localnicii catolici, cât și pentru românii ortodocși. Mulțumesc tuturor celor care au făcut posibil acest lucru! Cum bine spunea un preot din România, zidurile care ne despart nu ajung până la cer.

Avem același inamic spiritual. Nu este nicio îndoială!

 F.G.: Până în urmă cu aproximativ 30 de ani, România a fost condusă de o dictatură comunistă. Care este poziția dumneavoastră în privința comunismului? Considerați că o variantă a totalitarismului se poate întoarce în alte feluri?

C.T.: Comunismul a fost un imens experiment social. Zeci de milioane, 100 de milioane de oameni, după unele estimări, au murit în toată lumea din cauza totalitarismului comunist. O mare parte a intelectualității europene de stânga a girat acest sistem diabolic. După căderea comunismului în Europa de Est și în URSS am crezut că o asemenea monstruozitate nu va mai putea avea loc vreodată.

Totuși, opinia mea – și nu numai a mea – este că asistăm la un soi de punere în scenă a unui comunism 2.1 care nu mai face apel la clasa muncitoare și structura teoretică a marxismului clasic, ci la alte sintagme și formule stereotipe. Astăzi stânga vorbește de „diversitate”, „egalitate”, „incluziune” sau combaterea „discursului urii” – idei foarte generoase și greu de respins, nu?

În spatele acestor cuvinte seducătoare există o agendă politică prin care se urmărește impunerea unui unic mod de a gândi și de a acționa. O anti-religie „corectă politic” (câtă ipocrizie!). Oricine are alte idei sau îndrăznește să pună în discuție obiectivele și mijloacele stângii așa-numite „progresiste” și woke este marginalizat și diabolizat. Asistăm astăzi la ascensiunea unui totalitarism nou și insidios. Pericolul este real și este aici. Pandemia de SARS-CoV-2 a oferit o justificare suplimentară elitelor politice occidentale, pentru a controla și combate orice opinie dizidentă sau diferită.

Noi, cei din estul Europei, care am experimentat pe propria piele ce înseamnă comunismul, suntem poate mai „vaccinați” împotriva acestui totalitarism soft, însă nu suntem imuni. Cel puțin, nu total imuni. Văd cum în rândul tinerilor din România comunismul începe să fie din nou seducător. Desigur, nu vechiul comunism, ci cel nou: corectitudinea politică cu toată urâțenia sa și minciunile continue. Libertatea nu este ceva ce am câștigat odată pentru totdeauna, ci este pusă în discuție și amenințată în cadrul fiecărei generații.

Traducere DRAGOȘ MOLDOVEANU

Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost