La intrarea în parcul Cișmigiu se află una dintre cele mai frumoase case din București, un imobil cu o istorie de peste 100 de ani, dar de nelocuit și în stare avansată de degradare, în prezent.
Casa Micescu, căci despre ea este vorba, a fost construită în 1911, confiscată de stat în 1945 și retrocedată unor moștenitori care nu au bani să o readucă la lumină.
Povestea acestei case este relatată, prin vocea istoricului Costin Zamfir, pentru site-ul B365.ro.
„Casa crește odată cu Micescu în anii ’30 care a fost perioada sa politică de glorie. Micescu rescrie Codul Penal și scrie Constituția pentru Carol al II-lea. Arhitectul van Saanen Algi transformă clădirea în ceea ce vedem astăzi. Îi proiectează foișorul, coloanele, terasele, intrarea, este practic o mare transformare. Înainte, casa nu avea această aura somptuoasă. Istrate Micescu era un personaj sompuos și avea nevoie de o casă ca el. Povestea spune că aștepta ca cei peste o sută de invitați să se strângă în holul mare, iar el cobora pe scara aceea extraordinară și ținea discursuri politice. Avea serate în care venea toată lumea bună a Bucureștiului, era conectat cu toate personalitățile zilei”, spune Costin Zamfir.
Potrivit acestuia, Biblioteca juristului Micescu era una dintre cele mai mari și mai importante biblioteci personale din București; conținea peste 30.000 de volume, legate elegant în piele.
„Biblioteca a fost proiectată în stil neoromânesc, iar capitelurile coloanelor de marmură sunt decorate cu simbolul Justiției, Balanța, și cu chipul zeiței Themis. Soba centrală este de inspirație transilvăneană. Pentru capul capitelurilor a fost model chiar soția lui Istrate Micescu. Biblioteca a fost realizată de Daniel Renard din lemn de tei fiert între anii 1931-1932, iar acum mucegăiește”, explică istoricul.
Istrate Micescu a murit în închisoarea de la Aiud la vârsta de 70 de ani
„Vine 23 august 1944, istoria României se schimbă dramatic, iar în 1945 Istrate Micescu este exclus din Barou și arestat pentru „acțiuni de rezistență împotriva regimului de democrație populară”. Condamnat în ziua 1 iulie 1948, primește sentința de 20 de ani de temniță grea. Strălucitul jurist se adresează instanței: „Mulțumesc generozității Curții Supreme pentru că îmi dorește o viață atât de lungă, din care eu voi face probabil doi ani, iar restul vor fi făcuți de voi”. Născut în ziua de 22 mai 1881, moare în ziua de 22 mai 1951 la Aiud. Avea 70 de ani”, relatează Costin Zamfir.
Casa a fost confiscată în ’45 și ajunge la Biblioteca Pedagogică, unde rămâne până în anul 2014, când este retrocedată urmașilor.
„Urmașa juristului Micescu are nevoie de milioane ca să o readucă la lumină, Ce om normal din România are niște milioane de euro de băgat într-o casă?”, spune Costin Zamfir.
Potrivit acestuia, pentru a putea beneficia de fonduri pentru consolidare/restaurare, casa ar trebui să fie clasată ca monument istoric și integrată într-un circuit cultural.
Interviul integral este disponibil aici.
- Zilele Culturii și Spiritualității la Mănăstirea „Sfânta Ana” Rohia. Părintele Nicolae Steinhardt, comemorat la 102 ani de la naștere - 29 iulie 2024
- „Carnea cultivată” în laborator, tot mai aproape de autorizare pentru comercializare în UE - 28 iulie 2024
- Părintele mărturisitor Constantin Voicescu, pomenit, duminică, la Mănăstirea Cernica - 27 iulie 2024