29 iunie. Sfinții Apostoli Petru și Pavel

de
Sursa foto: Ziarul Lumina

Biserica Ortodoxă sărbătorește la 29 iunie pe unii dintre cei mai mari și mai cunoscuți dintre sfinți, Sfinții Apostoli Petru și Pavel.

Sfinții Petru și Pavel sunt prăznuiţi de Biserică în aceeaşi zi pentru că sfârşitul lor martiric a fost la Roma în ziua de 29 iunie, în anul 67, în timpul persecuţiei împăratului roman Nero. Sfântul Petru a fost răstignit pe cruce, cerând să nu fie răstignit precum Domnul nostru Iisus Hristos, ci cu capul în jos, iar Sfântului Pavel, cetăţean roman, i-a fost tăiat capul, notează Ziarul Lumina.

Pentru lumea creştină, Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel sunt extrem de importanţi din perspectiva exemplului personal în lucrarea de propovăduire a Evangheliei lui Hristos. Opera lor de evanghelizare este stilizată liturgic de cântările serbării lor prin cuvinte de laudă ce ne spun că ei, „înconjurând toată lăţimea pământului, ca un plug au semănat credinţa şi tuturor au sădit cunoştinţa de Dumnezeu, arătându-le Cuvântul Treimii”.

Prin propovăduirea lor lumea a descoperit lucrarea Prea­­sfintei Treimi pentru mântuirea nea­mului omenesc şi a primit Cuvântul revelat din paginile Sfintei Evanghelii.

Dacă parcurgem textul Sinaxarului vedem că ne prezintă sintetic vieţile celor doi Apostoli, scrie sursa citată. Astfel, despre Sfântul Apostol Petru aflăm că era fratele lui Andrei „cel întâi-chemat” şi erau din oraşul Betsaida Galileei. Tatăl lor era Iona din seminţia lui Simeon. În timpul când Sfântul Ioan Botezătorul era închis în temniţă, Hristos Domnul a mers la lacul Ghenizaret, unde se aflau Petru şi fratele său, Andrei, pe care i-a chemat să-L urmeze. Din acest moment Petru este martor la toată activitatea misionară a Domnului nostru Iisus Hristos. După Învierea Mântuitorului, Petru a propovăduit Evanghelia în Iudeea, Antiohia, Pont, Galatia, Capadocia, Asia şi în Bitinia, ajungând până la Roma. Aici va suferi moarte martirică din porunca lui Nero.

Sfântul Apostol Pavel făcea parte din seminţia lui Veniamin şi era fariseu, fiind ucenic al marelui învăţat Gamaliel. Cunoştea foarte bine Legea lui Moise şi textele prorocilor. Era de loc din Tars şi la început a fost un prigonitor al Bisericii lui Hristos. Pe drumul Damascului are loc convertirea sa în urma arătării minunate a Mântuitorului nostru Iisus Hristos care l-a trimis la Anania, „un vechi ucenic de-al Domnului care locuia în Damasc; şi acela, învăţându-l, l-a botezat. Şi fiindcă s-a făcut vas alegerii, a plecat, ca şi cum ar fi zburat cu aripile, de a propovăduit la toată lumea; şi ajungând la Roma, şi învăţând pe mulţi, şi-a săvârşit viaţa acolo, tăindu-i-se capul din porunca împăratului Nero, pentru mărturisirea lui Hristos, în urma lui Petru, moaştele lor însă au fost aşezate la un loc”.

Această prezentare succintă a vieţilor trebuie să fie un imbold pentru creştinul ortodox de a deschide paginile Scripturii Noului Testament pentru a citi despre faptele lor minunate, dar mai ales pentru a se hrăni din cuvintele lor pline de harul Duhului Sfânt din epistolele pe care le-au redactat.

Noi acum îi cinstim pe corifeii Apostolilor alături de imnograful inspirat rostind cuvintele de laudă ale troparului prăznuirii lor: „Cei ce sunteți între Apostoli mai întâi pe scaun șezători, și lumii învățători, Stăpânului tuturor rugați-vă pace lumii să dăruiască și sufletelor noastre mare milă”, notează sursa citată.

Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost