Despre rolul și activitățile Centrului pentru Studii Europene al Colegiului Mathias Corvinus din Budapesta, despre fulminanta victorie recentă a lui Viktor Orbán, despre războiul cultural și cancerul stângist care sufocă și denaturează societățile, dar și despre alte subiecte de interes, într-un lămuritor și incisiv dialog cu Rodrigo Ballester, directorul Centrului.
Dragoș Moldoveanu: Domnule Rodrigo Ballester, în primul rând, vă mulțumesc foarte mult pentru că ați acceptat să răspundeți la întrebările noastre.
Rodrigo Ballester: Este plăcerea mea, mulțumesc pentru interviu!
D.M.: Sunteți șeful Centrului pentru Studii Europene de la Colegiul Mathias Corvinus (MCC) din Budapesta. Anterior, ați lucrat ca funcționar în instituțiile europene. Aveți o vastă experiență în afaceri europene. Cât de diferit este astăzi Bruxelles-ul față de perioada când ați lucrat acolo?
R.B.: Am părăsit Bruxelles-ul în urmă cu mai puțin doi ani, deci de puțin timp. Însă, în total, am petrecut șaptesprezece ani la Bruxelles, dintre care treisprezece ani la Comisia Europeană.
În linii mari constat două diferențe. Prima este o birocratizare crescândă a sarcinilor pe care le îndeplinește un funcționar public. Din ce în ce mai puțin e vorba despre a furniza idei sau soluții și din ce în ce mai mult despre a implementa proceduri interne. Ceea ce este păcat, mai ales pentru faptul că majoritatea tinerilor angajați sunt străluciți, bine-pregătiți și motivați și, totuși, birocrația îi transformă rapid în niște muncitori alienați. Acest fenomen apare în fiecare organizație mare, privată sau publică, nu doar în Comisia Europeană. Dar, totuși, această „risipă de creiere” rămâne o problemă.
A doua diferență este ideologizarea din ce în ce mai mare a Uniunii Europene. Mă refer, în mod evident, la corectitudinea politică și la cultura anulării, care preiau controlul încet, dar constant. Woke-ismul este o boală intelectuală a elitelor liberale occidentale, iar cercurile UE nu fac excepție. Este, mai ales, cazul Parlamentului European care arată din ce în ce mai puțin ca o adunare autentică în care să fie reprezentată diversitatea politică a Europei. Sunt îngrijorat, totodată, de lipsa imparțialității unor departamente ale Comisiei – departamente care ar trebui să rămână neutre, nu să forțeze anumite ideologii.
D.M.: Vă rog să ne spuneți în câteva cuvinte, pentru publicul român, care sunt principalele activități ale Centrului pentru Studii Europene, pe care îl conduceți.
R.B.: Centrul nostru este preocupat de Uniunea Europeană, politicile promovate de aceasta, chestiunile juridice și politice. Perspectiva noastră este „euro-realistă”; susținem UE, însă criticăm federalismul și erodarea continuă a suveranității naționale. Organizăm evenimente, predăm cursuri studenților, edităm și tipărim publicații. O perspectivă central și est-europeană, una care este încă necunoscută sau minimalizată în cercurile europene. Nu este doar un singur fel pentru a fi european.
D.M.: Pentru conservatori și pentru toți cei care se opun globalismului galopant, Colegiul Mathias Corvinus este o instituție importantă de educație – la nivel european. Ce reprezintă MCC pentru maghiari, dar și pentru europeni?
R.B.: Colegiul Mathias Corvinus este o instituție unică ce oferă educație complementară pentru aproximativ 5000 de elevi și studenți, începând de la 12 ani și până la post-doctoranzi, în peste 20 de centre în Ungaria. Suntem fățiș conservatori, dar, înainte de toate, suntem o instituție liberă de cultura anulării, un spațiu în care sunt bineveniți intelectuali cu abordări distincte, unde sunt încurajate ideile diferite și în care studenții învață virtutea patriotismului și a gândirii critice. Suntem în totală opoziție cu sub-cultura woke care colonizează educația în Occident. Recent, erudiți americani precum Peter Boghossian, Joshua Katz sau Heather McDonald au fost oaspeții noștri. Ei nu sunt conservatori, dar sunt onești ca intelectuali și au fost puși la index în Statele Unite pentru că și-au exprimat opiniile. Princeton l-a concediat recent pe Joshua Katz, unul dintre cei mai buni lingviști clasici din întreaga lume!
Prin urmare, MCC înseamnă, mai presus de orice, că există o alternativă împotriva hegemoniei progresiste în educație și, cel mai important, împotriva acestei ideologii absolut toxice a woke-ismului care a colonizat cele mai bune universități. Mai înseamnă și că elevii și studenții sunt însetați pentru a învăța așa cum trebuie, pentru a-i citi pe clasici, pentru a vorbi despre frumos, bine și adevăr, de a simți patriotic și de a afla că fiecare dintre noi este parte a unei comunități mai mari.
D.M.: După 12 ani în care a fost la putere, în luna aprilie, prim-ministrul Viktor Orbán a învins la mare distanță o uriașă coaliție. A fost o victorie de mare însemnătate pentru mișcarea patriotic-conservatoare de pretutindeni. Cu siguranță Bruxelles-ul nu a fost prea încântat de rezultatul acestor alegeri…
R.D.: Într-adevăr această victorie răsunătoare a fost un duș rece pentru „elite”, începând cu cele care au intervenit în mod deschis în campania electorală. De aceea, la numai două zile după vot, Comisia Europeană (sub presiunea uriașă a Parlamentului European) a lansat pentru prima dată o procedură de infringement invocând așa-zisul mecanism de condiționalitate. Incredibil: Orbán câștigă și, în loc să-l felicite, Bruxelles-ul îi amenință pe maghiari pentru a-i pedepsi că nu au votat „corect”. Profund îngrijorător!
D.M.: Măsurile sociale și economice și reformele susținute de partidul FIDESZ și Viktor Orbán sunt un adevărat model pentru toți cei care își iubesc țara, identitatea și cultura.
R.D.: Precum și pentru cei care iubesc un management economic solid! În primul rând, Viktor Orbán este un manager strălucit. În urmă cu doisprezece ani, Ungaria era în pragul falimentului, iar astăzi este pe un făgaș foarte bun, asemenea majorității țărilor din Europa Centrală și de Est. Nivelul de trai al cetățenilor maghiari s-a îmbunătățit profund în ultimul deceniu, acesta fiind principalul motiv pentru care nu vor să își schimbe căpitanul. Asta se întâmplă când un lider își înțelege cu adevărat națiunea și pune interesele acesteia pe primul loc. Orbán nu conduce pentru elitele urbane sau minoritățile vocale, ci guvernează pentru larga majoritate a cetățenilor săi. Simplu ca bună ziua.
Orbán gândește pe termen lung și are o înțelegere profundă a politicii și a intereselor țării sale. El înțelege perfect că majoritatea cetățenilor nu se află „oriunde” și că aceștia sunt atașați în mod natural de identitatea proprie. Rețete simple și un autentic bun-simț care pare să fi fost uitat în Europa Occidentală.
D.M.: Pe contul dumneavoastră de Twitter vă declarați „euro-pragmatic”. Ce înseamnă să fii astfel?
R.D.: Înseamnă că nu sunt nici federalist, nici eurofob. Cred în pertinența și valoarea adăugată a Uniunii Europene, iar acestea trebuie păstrate. Însă mă tem că direcția actuală este rețeta pentru eșec. Federalismul tacit, lipsa de respect pentru diversitatea politică și culturală, omogenizarea de sus în jos, dogmatismul politic și un deficit democratic în creștere ar putea înstrăina Uniunea Europeană de cele două surse de legitimitate: statele-membre și cetățenii acestora.
O altă Uniune este posibilă, haideți să o facem realitate. Mai ales acum, când europenii trebuie să se confrunte cu provocări reale care necesită unitate și pragmatism. Este timpul să vorbim despre apărare și energie, nu despre federalism sau teoria genului în școli. Este timpul să ne gândim la interesele comune, mult mai mult decât la „valorile comune”. Și să respectăm prerogativele și competențele naționale. Pe baza consensului, putem construi o UE puternică; din cauza diviziunilor interne provocate de ideologie, UE se va scufunda. Uniunea Europeană nu este un cult religios sau o sectă, este o organizație politică ce poate și trebuie să fie criticată. Asta numesc eu să fii euro-pragmatic.
D.M.: În urmă cu trei luni, ați ținut un discurs în cadrul unei importante conferințe a conservatorilor organizate la Bruxelles – „Redefinind valorile europene: asta nu este treaba UE”. Astăzi, stângiștii mărșăluiesc pe toate fronturile pentru a redefini – de fapt, pentru a denatura – valorile pe care s-a construit civilizația noastră. Avem un război greu de purtat cu mașinăria de propagandă a globaliștilor.
R.D.: Categoric. Și împotriva acestui cancer cultural numit cultura anulării, woke-ism, corectitudine politică, politică identitară. Această ideologie toxică este un mozaic de contradicții, o grămadă de absurdități izvorâtă din mediocritate intelectuală: patriotismul este rău, mai puțin în țările din Lumea a Treia; femeile sunt oprimate în Occident, însă nu când poartă burka; bărbații le oprimă pe femei mai puțin atunci când pretind că sunt femei; copiii trebuie protejați de alte opinii, dar nu de cele legate de pubertate; masculinitatea este toxică, cu excepția cazului în care bărbații concurează în sporturile feminine; egalitatea de gen este obligatorie, dar femeile sunt numite „menstruatoare”; diversitatea se aplică la orice, mai puțin la idei etc. Nu este doar fanatism, este prostie pură! Și, totuși, există un numitor comun al acestor aberații: ura față de cultura occidentală, disprețul de sine, oikofobia (citându-l pe Roger Scruton) și tentativa explicită de a distruge comunitățile, fie acestea familii sau națiuni.
Aceasta este amploarea luptei culturale. A fi conservator nu este despre scăderea taxelor, ci despre prezervarea trecutului și a identității noastre, precum și despre apărarea bunului-simț și a libertății de expresie. Aceasta este miza!
D.M.: Unii sunt de părere că, în acest uriaș război cultural, cele două forțe sunt inegale – conservatorii sunt inferiori din punct de vedere numeric și tactic. Împărtășiți această opinie?
R.D.: Evident. În Occident, stânga liberală este hegemonică în mass-media, în educație, în cultură și industria divertismentului, pe rețelele de socializare și, mai nou, în companiile multinaționale. Marele capital este astăzi aliat al neo-marxismului… De ani de zile, conservatorilor le-a păsat doar de economie, neglijând principiile, în timp ce stânga progresistă și elitistă („stânga brahmanică”, potrivit unui guru al său, Thomas Piketty) a colonizat în tăcere toți vectorii de influență din societățile noastre. Sunt conservatorii depășiți numeric? Categoric. Sunt și inferiori din punct de vedere tactic? Trebuie recupereze câteva decenii, asta este cert.
Dar este acesta un motiv pentru a fi fatalist și defetist? Cu siguranță nu. Deoarece noi susținem bunul-simț și pentru că ne confruntăm cu un uriaș cu picioare de lut, o structură mediocră intelectual care nu rezistă celei mai elementare logici și confruntări intelectuale. Primul pas este să-i înfruntăm și să străpungem acest balon de intimidare intelectuală pe care l-au construit. Mai mult, acest cult a devenit atât de hegemonic și de sufocant, creând terenul propice pentru o contra-cultură, mai ales în rândul celor tineri. Și, în sfârșit, pentru că actuala hegemonie woke este o amenințare directă la adresa democrațiilor noastre, este o pulsație totalitară. Nu avem o altă opțiune decât să luptăm. Și să o învingem.
D.M.: Domnule Ballester, vă doresc putere în lupta pe care o purtați, pentru cauza cea dreaptă și pentru aceste valori eterne și fundamentale, valori pe care le îmbrățișăm și noi. Vă mulțumesc încă o dată pentru acest interviu!
R.D.: Multe mulțumiri la rândul meu, a fost plăcerea mea!
