Protestele fermierilor olandezi împotriva deciziei guvernului de a elimina 30% din ferme și de a reduce efectivele de animale s-au intensificat în ultima perioadă, fiind înregistrate primele focuri de arme.
Oamenii sunt revoltați de planul guvernului, care vrea să elimine o treime din animale, pe motiv că produc gaze. Fermierii protestează de la mijlocul lunii iunie și nimic nu pare să-i oprească. Nici măcar faptul că poliția a deschis deja focul asupra lor.
S-a întâmplat marți seara, la un protest al fermierilor din Heernenveen. Poliția a menționat că incidentul va face obiectul unei anchete interne, ceea ce reprezintă procedura standard atunci când un polițist face uz de armă.
La începutul acestei săptămâni, fermierii olandezi au blocat centrele de distribuție pentru supermarketuri în mai multe orașe.
Situația din Olanda amintește de colectivizarea impusă cu forța în România în anii `50.
Pe 2 martie 1949, prin decretul 84 a început uciderea proprietăţii private ţărăneşti. Prin acest document erau expropriate toate proprietăţile mai mari de 50 de hectate. În următoarele 24 de ore de la promulgare, forţele de ordine, pe alocuri şi armata au confiscat brutal animalele, clădirile şi utilajele. Au fost înghiţite inclusiv ferme modernizate şi care erau capabile de producţie superioară. Nu a rămas nimic în picioare din marea proprietate agricolă, notează Adevărul.ro.
Clădirile şi grajdurile au fost transformate în GAC-uri şi GAS-uri după model sovietic. „Chiaburii” au fost pur şi simplu deportaţi cu domicilii forţate şi relocaţi. Cei care se opuneau înfundau puşcăriile comuniste sau pur şi simplu dispăreau, scrie sursa citată.
Până în 1962, toate proprietăţile ţărăneşti private au trecut în proprietatea statului. Nu au scăpat nici ţăranii săraci. În Plenara Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român din 23-25 aprilie 1962, Gheorghe Ghiorghiu Dej anunţa satisfăcut că 96% din terenul arabil era deja în proprietatea statului. Ţăranii nu mai aveau decât casa în care locuiau şi atât. Trebuiau să muncească la colectiv, adică tot pe pământurile lor, dar care acum erau oficial ale statului. Din punctul de vedere al specialiştilor, a fost o colectivizare stalinistă, brutală şi care a dus numai în Dobrogea şi Banat la deportarea a peste 40.000 de ţărani care s-au opus sistemului în Bărăgan.
- Zilele Culturii și Spiritualității la Mănăstirea „Sfânta Ana” Rohia. Părintele Nicolae Steinhardt, comemorat la 102 ani de la naștere - 29 iulie 2024
- „Carnea cultivată” în laborator, tot mai aproape de autorizare pentru comercializare în UE - 28 iulie 2024
- Părintele mărturisitor Constantin Voicescu, pomenit, duminică, la Mănăstirea Cernica - 27 iulie 2024
Colectivizarea ” fortata ” a asigurat atunci prin exportul de produse agricole o parte a platii datoriei externe , unii din structura de stat americana, dupa anii 90 , SPUNEAU IN DISCUTII LIBERE CA EI AU FACUT-O CU PISTOLUL ACUM O SUTA DE ANI SI O AU SI ACUM SUB FORMA ” MARILOR FERME ” IAR NOI AM STRICAT-O INTR-O ZI .Posibil sa fie vorbe , nu concluzii ” savante economice ” fata de propganda politica de acum si de atunci , dar rezultatul , trist economic este unul ” probat ” adica de la exportatori produse alimentare , in acei anii intre 40-35 % PIB , am ajuns in ” democratia capitalista ” importatori de produse alimentare intre 55-40 % PIB. Dar ipocriti cum suntem , politic si de sorginta vedem numai ce ” da bine la public si are trend de moment.” Cu respect pentru cooperatori tarani romanii cu pensii de pana la 1000 lei , dupa 40 de ani de munca in ” COOPERATIVE „