În apărarea limbii române și a culturii române

de

În contextul discuțiilor generate de noul proiect al legii educației, aș dori să îmi exprim câteva gânduri privitoare la intenția de marginalizare a limbii și literaturii române, prin desființarea probei dedicate din cadrul bacalaureatului.

De mulți ani profesorii sesizează probleme din ce în ce mai mari legate de ortografierea si corectitudinea exprimării, dar și de dorința de cooperare, în sensul remedierii acestor deficiențe, din partea elevilor.

Cauzele sunt, de asemenea, bine știute și mult discutate de către întreaga societate:

  • interferența tot mai agresivă a mediului online în viața copiilor, având ca efect dezvoltarea dependenței de interacțiunea cu ecranul, pierderea capacității de concentrare si a răbdării necesare studiului;
  • refuzul lecturii din cauza puterii de fascinație exercitate de către „bombardamentul mediatic” (imagine), având ca efect oprirea procesului de dezvoltare a imaginației si crearea unor tipare de gândire și de cunoaștere superficiale, ancorate strict în planul pragmatic al existenței;
  • lipsa timpului suficient și a motivațiilor pentru exersarea redactării, dar și a discursului oral elocvent, din cauza programelor și a subiectelor de examen (de la an la an mai standardizate) care au devenit normă și reper metodologic pentru profesori și pentru părinți…

…. și acestea sunt câteva dintre cauzele invocate de profesori, tot mai acut în ultimii ani, cu un ton mai apăsat în contextul constatărilor efectelor învățământului online.

Ca răspuns la problemele sesizate de mediul profesoral, „mai-marii zilei” propun o lege prin care să elimine cerințele de pregătire pentru dobândirea competențelor de utilizare corectă și armonioasă a limbii române, dar și de cunoaștere a culturii și civilizației proprii, fapt care conferă identitate națională și care asigură continuitatea unui neam… Ce comentarii am mai putea face? Simpla expunere a problemelor specifice disciplinei se constituie în argumentare și în mari semne de întrebare – la care generatorii și giranții acestui proiect ar trebui să răspundă…

Ar fi interesant, de altfel, de aflat ce termene de comparație au avut autorii acestui proiect de lege atunci când au efectuat cercetarea preliminară (obligatorie!). Ce alte țări au mai eliminat proba distinctă de limbă și literatura națională și care au mai experimentat acest stil de examen de maturitate, de tip grilă (cu ce efecte pe termen lung și mediu)?

Să nu uităm, de asemenea, discuția publică ce s-a dezvoltat în ultima vreme în jurul sesizatei probleme a analfabetismului funcțional! Este îngrijorătoare incapacitatea unui număr covârșitor de absolvenți de liceu de a înțelege textele pe care le citesc și de a formula enunțuri coerente simple pe marginea acestora. Psiholingvistica și disciplinele neurologice ale medicinei pot oferi explicații științifice pentru apariția acestui fenomen, cu siguranță. Capacitățile cognitive și comprehensive ale copiilor se dezvoltă prin lectură și prin exersarea (cantitativă și calitativă) a înțelegerii sensurilor cuvintelor și a relațiilor semantice stabilite în context. Sunt neurochirurgi renumiți care au recomandat lectura ca mijloc de menținere a stării de sănătate a creierului și de prevenție a demenței senile.

Sigur, s-ar putea afirma faptul că nu este obligatoriu ca aceste lecturi și exersări ale înțelegerii și ale exprimării verbale să se facă în limba română…. Acestei obiecții i se opun atât observațiile (de bun-simț) de ordin psihologic și social, cât experiența acumulată în istorie. Psihologic, universul cognitiv al omului se extinde, pe măsură ce crește, de la planul casnic, familial, la cel social și la cel cultural și spiritual. O formare armonioasă, fără scindări și delimitări interioare, a omului se realizează prin folosirea și respectarea unui cadru ontologic stabil, alcătuit din valori imuabile și a unor repere, a unor sisteme de decodare a informației care să ducă la o coerență interioară, dar și la crearea unui „ethos”, al acelui „mental colectiv” care asigură comuniunea dintre oameni. Sentimentul apartenenței este intrinsec atingerii nivelului maxim de valorificare a capacităților cognitive. Alienarea, înstrăinarea omului atrage o involuție spirituală și intelectuală a persoanei umane. Așa se explică eforturile făcute, de-a lungul istoriei, de a traduce cărțile fundamentale în limba maternă a comunității (a Bibliei și  cărților de cult în limba română, în mod particular).

Sunt câteva observații și argumente, desigur. Ar fi nevoie de mult mai mult timp și spațiu pentru realizarea uni studiu pe această temă – studiu pe care, de altfel, ar fi trebuit să îl facă cei care au în mâini destinele unui neam în acest moment!

Așadar încercarea de a marginaliza limba și literatura română în contextul educațional de astăzi poate duce la efecte catastrofale atât la nivelul societății, cât și la nivel individual.

Ne comportăm astăzi, la nivel societal, ca și cum am apărut din neant – fără o civilizație și o cultură în istorie, din care ne putem îmbogăți spiritual și din care putem învăța; de parcă românii din Ardeal, care și-au păstrat limba și credința în condiții de prigoană extremă timp de 1000 de ani, nu ar fi avut motivații profunde pentru această rezistență preluată prin testament moral de la o generație la alta; de parcă toate demersurile cronicarilor, ale lingviștilor, ale scriitorilor noștri de „a configura” limba română ca pe „un fagure de miere” în contextul culturii europene au fost prostești și inutile…

Poate că este vremea noastră să împlinim acest testament moral al „creșterii limbii românești”!

MELANIA- MARIA POPA,

profesor de limba și literatura română.

Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost

Un comentariu la „În apărarea limbii române și a culturii române”

  1. Pingback: În apărarea limbii române și a culturii române – MAGAZIN CRITIC

Comentariile sunt închise.