Revolta poporului împotriva eco-tiraniei

de
Sursa foto: Facebook

Dacă poliția ar fi deschis focul asupra protestatarilor dintr-o națiune europeană, am fi auzit despre asta, nu? Dacă ar exista o revoltă în masă a oamenilor muncii într-o țară a Uniunii Europene, ieșind în stradă cu miile pentru a provoca perturbări ale drumurilor, aeroporturilor și parlamentului însuși, acest eveniment ar avea o mare acoperire în mass-media din Marea Britanie, nu-i așa?

Stânga radicală ar spune cu siguranță și ea ceva, având în vedere pretenția sa că sprijină oamenii obișnuiți împotriva Sistemului. Polițiștii trag în bărbați și femei care muncesc și a căror singură infracțiune este că au ieșit în stradă pentru a cere corectitudine si dreptate?! Cu siguranță, ar exista demonstrații de solidaritate în Regatul Unit.

Ei bine, toate acestea se întâmplă, chiar acum, într-o națiune care se află la doar o oră de zbor de Marea Britanie, iar acoperirea mediatică de aici este notabilă prin absența sa. În ceea ce privește stânga în Marea Britanie și în altă parte în Europa – nu e numai tăcere. Aceasta este povestea fermierilor olandezi revoltați.

Acești rebeli cu tractoarele lor s-au ridicat împotriva guvernului și a planurilor sale de a introduce măsuri stricte de mediu despre care ei spun că le vor submina grav capacitatea de a-și câștiga existența. Protestează de câțiva ani, dar furia lor s-a intensificat în ultimele săptămâni. Au blocat autostrăzile, au blocat drumurile spre aeroporturi, au dat foc baloților de fân și au descins la Haga. Lucrurile sunt atât de grave încât ieri, în provincia Friesland, poliția a deschis focul. Din fericire, nimeni nu a fost rănit.

Au existat unele reportaje în afara Olandei, desigur. Dar au trecut izbitor de silențios. Și nu este greu de înțeles de ce. Aceasta este o revoltă a poporului împotriva eco-tiraniei, împotriva hotărârii elitelor moderne de a reduce emisiile „nocive”, fără a ține cont de consecințele pe care o astfel de acțiune le va avea asupra oamenilor muncii și a oamenilor săraci. Pentru formatorii opiniei comune a elitelor, pentru care ecologismul echivalează cu o religie, a vedea niște oameni mărunți și șterși care se răzvrătesc împotriva diktaturilor verzi este prea mult de suportat. Așa că fie îi demonizează pe acești disidenți, cum se întâmplă în Olanda, fie îi ignoră, în speranța că vor dispărea, așa cum se întâmplă în afara Olandei.

Fermierii au un argument foarte bun. Preocuparea lor este că planurile guvernului de reducere a gazelor cu efect de seră va lovi, într-adevăr, foarte greu agricultura – și alte industrii. Obiectivele, introduse luna trecută, obligă Olanda să își reducă la jumătate utilizarea compușilor azotului până în 2030. Guvernul spune că emisiile de oxid de azot și amoniac, ambele provenind de la animale, vor trebui reduse drastic. Acest lucru va forța agricultorii să elimine un număr mare de animale, ceea ce le-ar putea afecta mijloacele de subzistență.

Pescarii sunt îngrijorați și ei. Începând de anul viitor, permisele de pescuit vor fi eliberate pe baza a cât de prieten cu mediul e năvodul pe care îl folosește pescarul și mulți sunt îngrijorați că vor ajunge să nu mai aibă permis și să devină incapabili să-și mai câștige existența. Au blocat porturile în semn de solidaritate cu fermierii. Industria construcțiilor ar putea avea, de asemenea, de suferit. Instanțele au blocat numeroase proiecte de infrastructură pe baza faptului că emisiile pe care le provoacă vor încălca noile norme ecologice.

Măsurile dure ale guvernului olandez rezumă cât de dezechilibrată și elitistă a devenit ideologia schimbărilor climatice. O oligarhie îndepărtată și care nu poate fi trasă la răspundere a fost cea care a contribuit la impunerea acestor obiective de distrugere a mijloacelor de subzistență în privința Olandei – și anume, Curtea Europeană de Justiție, care a decis în 2018 că Olanda ar trebui să ia măsuri mai ferme împotriva emisiilor de azot. Această hotărâre a fost confirmată de Înalta Curte olandeză.

La fel s-a stabilit de către eco-stăpâni și că reducerea emisiilor ar trebui să aibă prioritate față de dreptul oamenilor muncii de a-și asigura un trai mai bun. De ce se fac toate acestea? Pentru a proteja plantele, în ultimă instanță. După cum spune un raport, problema în Olanda este că „diversitatea plantelor a scăzut, pe măsură ce ierburile, arbuștii și arborii iubitori de azot se extind”. Spuneți-mi că sunt un monstru care neagă problemele climatice, dar eu cred că dreptul la muncă al oamenilor ar trebui să aibă prioritate față de drepturile plantelor.

Nu numai în Olanda se ridică oamenii împotriva eco-elitismului și a impactului său nociv asupra clasei muncitoare. Revolta gilets jaunes (Mișcarea Vestelor galbene din Franța din 2018 împotriva creșterii prețurilor la carburanți rezultată din creșterea taxei pe consumul intern de produse energetice), care a durat un an, a început ca o revoltă în masă împotriva ideii verzi a guvernului de a crește costul combustibilului.

Într-o replică genială dată lumii ”celorlalți”, a elitelor obsedate de eco, bannerele gilets jaunes spuneau că acolo unde tipii din establishment vorbesc despre „sfârșitul lumii”, restul dintre noi suntem preocupați de „sfârșitul lunii„.

Iar în Sri Lanka există acum dezordine pe scară largă, cu pene de curent, penurie de alimente și lipsă de combustibil, toate acestea fiind cauzate în parte de cultul Zero Poluare. Anul trecut, Sri Lanka a anunțat că va deveni prima țară 100% organică, o „Sri Lanka verde”. Experții au avertizat că nu va putea produce suficientă hrană și energie în aceste condiții ecologice, dar guvernul nu a ascultat. Iar acum oamenii suferă și ripostează.

Oamenii s-au săturat de isteria verde a elitelor globale. Lupta împotriva unui armaghedon fantezist precum schimbările climatice ar putea oferi claselor politice și mass-media sentimentul că au un scop, dar consecințele lui eco-politice delirante vor fi cumplite atât pentru oamenii care lucrează în Occident, cât și pentru oamenii săraci din sudul subdezvoltat. Ceea ce oamenii își doresc și au nevoie este dezvoltarea, munca, securitatea economică și un confort mai mare – niciuna dintre acestea nu va fi livrată de hotărârea disturbatoare de a reduce emisiile „rele” până la zero.

Post-lockdown vom „construi înapoi mai bine” (Build Back Better), au spus elitele, dar în realitate continuă să-și urmărească ideologia lor anti-creștere, anti-construcție, anti-umană de a proteja natura de ”oamenii care o jefuiesc” și de „otrăvurile” lor. Să sperăm că revolta globală împotriva tuturor acestor eco-dereglări va da naștere la o apărare mai fermă a industriei, a progresului și a importanței prioritizării nevoilor umanității asupra sentimentelor zeiței Gaia (personificarea Pământului în mitologia antichității grecești – n.n.).

Articol semnat de Brendan O’Neill, tradus de Reacționarii. ro.

Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost