Ficțiunea politică după care oamenii sunt responsabili de majoritatea sau pentru toate schimbările climatice și ideea că știința și-a spus cuvântul definitiv în această privință a primit o lovitură ieșită din comun odată cu publicarea „Declarației mondiale în privința climei”, semnat de peste 1100 de oameni de știință și experți, scrie Chris Morrison într-un articol tradus și publicat de Contramundum.
Nu există nicio urgență climatică, conform autorilor, în rândul cărora se numără laureatul Nobel pentru fizică, profesorul norvegian Ivar Giaver. Potrivit acestei declarații, știința climatică a degenerat într-o discuție bazată pe credințe, și nu pe o știință sănătoasă, autocritică.
Este remarcabil mărimea acestei rezistențe în fața științei climatice oficiale având în vedere cât de greu este să obții finanțare în universități pentru cercetări care se distanțează de ortodoxia politică. (O listă completă a semnatarilor o găsiți aici.) Un alt semnatar important al declarației, profesorul Richard Lindzen, a numit „absurdă” povestea oficială privind schimbările climatice, dar a admis că trilioanele de dolari investite în facultăți dependente de granturi și în mass-media care au o singură agendă fac ca această poveste să nu pară absurdă.
Un punct critic important al declarației este rezervat modelelor climatice. A crede într-un model climatic înseamnă a crede în presupozițiile celor care au făcut modelul. Modelele climatice sunt centrale în discuția despre climă de astăzi, iar pentru oamenii de știință aceasta e o problemă. „Trebuie să ne eliberăm de credința naivă în modele climatice imature. Pe viitor, cercetările climatice trebuie să pună mult mai mult accentul pe știința empirică.”
De la ieșirea din „Mica Epocă Glaciară”, în jurul anului 1850, lumea s-a încălzit mult mai puțin decât a prezis IPCC pe baza influențelor umane modelate. „Distanța dintre lumea reală și lumea modelelor ne arată că suntem departe de a înțelege schimbările climatice”, susține declarația.
Acest document are o importanță enormă, deși va fi ignorat de media mainstream. Nu este prima oară când oameni de știință reputați au cerut mai mult realism în știința climatică. În Italia, profesorul emerit Antonino Zichichi, descoperitorul anti-materiei nucleare, a afirmat recent alături de 48 de oameni de știință locali că responsabilitatea umană în ceea ce privește schimbările climatice este „nejustificat de exagerată, iar predicțiile catastrofice nu sunt realiste”. În opinia lor, „variațiile naturale explică o parte substanțială din încălzirea globală înregistrată din 1850 până acum”.
În opinia semnatarilor Declarației, clima pământului variază de la începutul lumii, cu perioade calde și reci. „Nu e nicio surpriză că trecem printr-o perioadă de încălzire”. Pe de altă parte, modelele climatice au multe probleme și „nu sunt nici pe departe niște instrumente plauzibile cu care să formulezi politici globale”. Ele îngroașă dincolo de orice proporții efectul gazelor de seră, cum ar fi dioxidul de carbon, dar ignoră orice efect benefic. „Dioxidul de carbon nu e un poluant. E fundamental pentru viața pe pământ. Fotosinteza e o binecuvântare. Mai mult dioxid de carbon este benefic pentru natură, pentru înverzirea pământului; dioxidul de carbon suplimentar din aer a dus la creșterea globală a biomasei plantelor. E benefic de asemenea pentru agricultură, crescând productivitatea la nivel mondial.”
Mai mult, oamenii de știință afirmă că dovezile statistice nu indică faptul că încălzirea globală intensifică uraganele, inundațiile, secetele și alte dezastre naturale sau că le face mai frecvente. „Nu există nicio urgență climatică. Ne opunem categoric țintelor Zero Emisii de carbon până în 2050, distrugătoare și nerealiste”. Scopul politicii globale ar trebui să fie „prosperitatea pentru toți”, prin furnizarea de energie solidă și ieftină tot timpul. „Într-o societate prosperă, bărbații și femeile sunt bine educați, ratele natalității sunt scăzute, iar oamenilor le pasă de mediu”, conchide declarația.
Acest document e doar ultimul semn că fantezia „științei care și-a spus cuvântul” în privința climei începe să se destrame rapid. Anul trecut, Steven Koonin, subsecretar pentru știință în administrația Obama, a publicat o carte cu titlul „Nu și-a spus cuvântul” în care preciza că „știința nu poate face proiecții utile pentru a ne spune cum se va schimba în următoarele decenii clima, cu atât mai puțin cu privire la acțiunile noastre.” El remarcă, de asemenea, că a promulga cu rigiditate ideea că știința și-a spus cuvântul în domeniul climatic inhibă și distrugere cercetarea în acest domeniu „întârziind progresul în probleme importante”. În 2020, activistul ecologist cu ștate vechi Michael Shellenberger a scris o carte intitulată „Apocalipsa niciodată” în care afirma că dezbaterea asupra climei și mediului „a scăpat de sub control” în ultimii ani. Mare parte din ce li se spune oamenilor despre mediu, inclusiv despre climă, e fals, susține el.
Bineînțeles, însă, că extremiștii ecologiști din universități, politică și media vor continua să susțină un control tot mai mare prin politica Net-Zero. Dar într-un final, perspectiva lor va dispărea lăsând în urmă previziuni ridicole și experimente stângiste eșuate de control social și economic.
- Premierul Marcel Ciolacu, în presa austriacă: Forțele extremiste trebuie izolate - 23 noiembrie 2024
- Iniţiatorul constituirii Bisericii Ortodoxe Române din Ucraina, Eugen Pătraş, interdicţie de a intra pe teritoriul ucrainean - 23 noiembrie 2024
- Europarlamentarul Claudiu Târziu, la Iași: Vă chem să mergeți la vot și să alegeți oameni care țin cu România! - 22 noiembrie 2024