O mare cumpănă

Nu știu mai mult decît cei mai mulți dintre frățiile voastre despre necazul prin care trece. Nici de ce i s-a întîmplat tocmai lui, nici dacă e victima unei provocări/ înscenări, nici dacă acoperă pe cineva, nici dacă, prin invidia diavolului, a fost biruit pentru o clipă.

Cred însă că, spre deosebire de marea majoritate a dumneavoastră, îl cunosc pe părintele Visarion. Și nu-l cred capabil nu doar de ce este acuzat, dar nici măcar că ar putea răni vreodată cu vorba pe cineva.

Așa cum îl știu de peste 20 de ani, de cînd nu era preot, părintele Visarion este un credincios autentic, un om smerit și blînd, un intelectual rafinat și un familist plin de dragoste, un suflet bine așezat în lucrarea duhovnicească de mîntuire, de pe vremea cînd ucenicea la vrednicul de pomenire părinte Sofian Boghiu.

Acest om nu poate fi vinovat de ce i se impută. A făcut numai bine, are o familie frumoasă, cu o soție excepțională și patru copii de toată isprava, iar în anii de slujire nu a avut nici cea mai mică abatere. A fost un model pentru mulți dintre noi.

Mă intrigă și pe mine faptul că se spune că ar fi recunoscut fapta, că a fost pus sub control judiciar și că a fost suspendat de la slujjire – lucruri care par semne ale vinovăției. Dar nu pot crede altceva decît că părintele Visarion e nevinovat.

Prin urmare, îi sînt alături cu inima, cu rugăciunea mea puțină și cu tot ce voi mai putea face ca prieten.

Frații cred în frați pînă la capăt, nu se îndoiesc și nu caută pricină, ci încearcă să sprijine și să aline pe fratele aflat în necaz.

Iar adevărul va ieși la suprafață, precum uleiul amestecat cu apă.

Dumnezeu să-l ajute pe părintele Visarion! Dumnezeu să ne ajute pe toți să trecem prin acest ceas de mare încercare!