În urmă cu exact un an, o veste cumplită mă tulbura profund: prietenul Răzvan Codrescu se mutase la Ceruri. Domnul, pe care Îl iubise atît, îl chemase lîngă El.
În acea zi de 13 Septembrie am pierdut un camarad, un mentor și un spirit nobil.
Întrucît a fost un idealist și un neostenit cărturar al Dreptei, voi cita îndemnul de final pe care l-a scris în postfața cărții mele, „Cei 13 care m-au salvat”:
„Să ne rugăm ca bunul Dumnezeu să ne facă una întru biruință!”
Răzvan Codrescu va rămîne veșnic în sufletul și amintirea mea.
- Scrisoare deschisă către candidații la președinția României - 2 aprilie 2025
- Libertate, unitate, credibilitate* - 9 august 2024
- Noi și ”Înalta Poartă” - 8 aprilie 2024