Pe 6-7 octombrie 2018, cu exact patru ani în urmă, votam la „Referendumul pentru căsătorie”, pentru modificarea art. 48 alin. (1) din Constituție. Am votat DA împreună cu alte peste 3 milioane și jumătate de români. Unica noastră miză a fost familia. Așa cum o știm și așa cum a fost dintotdeauna.
Doar 21% dintre românii cu drept de vot s-au prezentat la urne. Insuficienți pentru ca referendumul să fie validat în termenii legii românești. Despre boicotul cvasi-generalizat și manipularea căreia i-au căzut (prea) mulți pradă am vorbit și scris destul la vremea respectivă.
Deși supărător, rezultatul nu ne-a demobilizat. Dimpotrivă. Am știut că aceste milioane de români pot și trebuie să fie temelia unei politici adevărate pro familie, pro viață, fundamentată pe credința creștină și pe principiile noastre conservatoare.
Eram de ani buni în această luptă. Despre care știam ce însemnătate are. Nu neapărat pentru noi, ci pentru copiii noștri și pentru generațiile care vor veni.
În octombrie 2018 am primit o palmă. Una care ne-a trezit. Și am înțeles că lupta pentru normalitate trebuie să continue, orice ar fi, pînă cînd vom răzbi!
- Libertate, unitate, credibilitate* - 9 august 2024
- Noi și ”Înalta Poartă” - 8 aprilie 2024
- SUA – UE – România, sub spectrul acelorași amenințări - 26 februarie 2024
Idiotii nu au venit la vot pentru ca le era frica ca Dragnea va castiga.
Doina Dobre – Sf. Gheorghe CV: am participat la referendumul pt familia normala din 2018 și am răspuns DA la o întrebare f. simpla, pe care orice prost o înțelegea. Cei 80% ortodocși (așa se declară românii că ar fi) nu au înțeles întrebarea, se pare, deși referendumul a fost organizat 2 zile la rand