RAPORT: Spania și Portugalia

de

Jurnalistul spaniol Alvaro Peñas a publicat aici, pe platforma Deliberatio, o foarte interesantă analiză despre cele mai controversate legi adoptate recent în Spania și scandalurile care se țin lanț pe scena politică portugheză. 

În continuare, traducerea integrală a articolului: 

 

Spania dezvoltă legile ideologiei de gen, dezincriminează rebeliunea și deturnarea de fonduri     

În Spania, guvernul social-comunist a început o cursă pentru adoptarea unor legi din ce în ce mai radicale, pe care le impun comuniștii din partidul Podemos, la mai puțin de un an înaintea alegerilor generale. Potrivit majorității sondajelor, cu excepția celor comandate de guvern, socialiștii ar pierde alegerile în fața Partidului Popular și a VOX, ceea ce ar însemna o schimbare de direcție semnificativă, mai ales dacă ne raportăm la guvernul din Castilla y León, unde ambele partide deja guvernează împreună. Opoziția cea mai dură împotriva guvernului social-comunist este condusă de VOX. Partidul lui Santiago Abascal a anunțat o moțiune de cenzură împotriva prim-ministrului Pedro Sánchez, o moțiune despre care nu este clar dacă va fi sau nu susținută și de Partidul Popular. Președintele acestuia, Alberto Núñez Feijóo, a dat asigurări că PP se va abține la vot, așadar nu va vota împotriva moțiunii, după cum a făcut la cea precedentă din octombrie 2020.

Printre cele mai controversate acte normative adoptate luna trecută a fost și „legea trans”. Această nouă lege, o altă „măsură-vedetă” a ministrului Egalității, Irene Montero, permite schimbarea sexului în registrul civil fără a fi necesară prezentarea unor rapoarte medicale sau psihologice; cu alte cuvinte este suficient doar ca o persoană să vrea așa ceva. În ceea ce-i privește pe minori, cei de peste 16 ani nu vor avea nevoie de permisiunea părinților pentru a-și schimba sexul, în pofida faptului că nu sunt încă majori. Pe de altă parte, minorii cu vârste între 14 și 16 ani trebuie să aibă acceptul părinților sau al tutorilor, în timp ce minorii între 12 și 13 ani vor avea nevoie de o autorizație judiciară. Cu toate acestea, legea prevede că, în cazul unui dezacord între părinți și minor, se va ține cont de „interesul superior al minorului”, iar minorului i se va desemna un tutore legal. Și în ceea ce-i privește pe minorii sub 12 ani, sunt mai multe posibilități: aceștia nu-și vor putea schimba sexul în registru, dar își vor putea schimba numele pe cartea de identitate. În plus, potrivit legii, aceștia vor fi tratați, în școli, în funcție de sexul cu care se „identifică”, dacă vor solicita acest lucru. În ciuda controversei pe care a stârnit-o, adevărul este că e foarte asemănătoare cu legile aplicate de comunitățile autonome. În Madrid, Andaluzia și Murcia, regiuni la conducerea cărora se află Partidul Popular, sunt deja în vigoare legi care recunosc „autodeterminarea genului”. Isabel Díaz Ayuso, președintele Comunității din Madrid, pe care mulți o consideră drept o reprezentantă a adevăratei drepte, a criticat „legea trans”, însă uită că, în Madrid, este în vigoare o lege din 2016 privind identitatea de gen, egalitatea socială și nediscriminarea, lege pe care chiar ea a votat-o. Potrivit acestei legi, nu sunt necesare „teste psihiatrice sau psihologice sau tratament medical pentru a beneficia de dreptul la identitate de gen sau pentru a avea acces la servicii sau documente în conformitate cu identitatea de gen”. În privința minorilor, legea face referire la „interesul superior al minorului” în fața refuzului părinților și, de asemenea, la cum se recurge la instanță.

O altă lege radicală ale cărei consecințe deja se văd este Legea organică pentru garantarea integrală a libertății sexuale, mai cunoscută sub denumirea de legea „doar da înseamnă da”. Adoptată în august în cadrul unei sesiuni extraordinare a Congresului, această nouă lege feministă a fost menită să elimine distincția dintre agresiune sexuală și abuz sexual pentru a proteja și mai mult femeile. În realitate, această lege, care a intrat în vigoare la 7 octombrie, a ajutat la reducerea pedepselor agresorilor și violatorilor condamnați. La sfârșitul anului trecut, unui număr total de 133 de infractori condamnați le-au fost reduse pedepsele, iar 17 persoane au fost eliberate din închisoare. În fața acestei noi victorii a feminismului radical, răspunsul liderilor Podemos a fost de a-i acuza pe judecători că aplică greșit legea din cauza machismului. În condițiile în care numărul femeilor ucise în urma „violenței de gen” nu a scăzut față de anii precedenți (49 în 2022, 48 în 2021, 49 în 2020), în ce fel este eficient Ministerul Egalității care, în 2023, are un buget de 573 de milioane de euro, cu 47 de milioane în plus (adică 9%) față de cel aprobat în 2022?

Pe 15 decembrie, Parlamentul a mai făcut un pas în vederea adoptării legii avortului, care va trebui ratificată de către Senat și care va permite minorelor de 16 și 17 ani să facă avort fără acordul părinților. Textul elimină obligația de informare a femeilor care solicită aceasta și cele trei zile de reflecție și include măsuri pentru a garanta că această practică este efectuată în centrele de sănătate publică. Pentru a evita impedimentele, va fi creată o listă a profesioniștilor care sunt „obiectori de conștiință”, așa cum s-a procedat în cazul eutanasiei. De asemenea, proiectul de lege include distribuirea gratuită a pastilei de a doua zi, concedii specifice pentru femeile care au menstruații chinuitoare, obligația de a face educație sexuală la toate nivelurile de învățământ și interzicerea subvențiilor pentru organizațiile „care se opun dreptului” la avort. Organizațiile pro-viață sunt încă o dată hărțuite de guvern, care a transformat în infracțiune gestul de a te ruga în fața clinicilor de avort. Dacă această lege va fi adoptată în Senat, o fată de 16 ani va avea nevoie de permisiunea părinților pentru a merge într-o excursie școlară, dar nu și pentru a face avort.

Rebeliune și delapidare de fonduri

În urma unei alte hotărâri scandaloase, Senatul a aprobat reforma Codului Penal, o reformă care abrogă infracțiunea de revoltă și reduce pedepsele pentru delapidare. Primii care vor beneficia de această reformă, care a intrat în vigoare la 12 ianuarie, sunt liderii catalani pro-independență condamnați pentru referendumul ilegal din 1 octombrie și pentru separarea Cataloniei de restul Spaniei. Aceasta pare a fi o răsplată acordată Stângii Republicane Catalane (ERC), care, asemenea adepților independenței Țării Bascilor, este o susținătoare a lui Pedro Sánchez și a guvernului său. În urma criticilor, socialiștii au dat asigurări că singurul lor obiectiv este de a „promova dialogul, unitatea și coexistența” și că nu va fi organizat un nou referendum pentru autodeterminare. În ciuda acestor promisiuni, câteva zile mai târziu, președintele guvernului Cataloniei (Generalitat de Catalunya), Pere Aragonès, a afirmat în mesajul său de Crăciun că „2023 trebuie să fie anul în care să se concretizeze propunerea catalană de a se ajunge la un acord clar” pentru un referendum privind independența Cataloniei. Pentru reprezentantul ERC, partidele catalane trebuie să se pună de acord asupra momentului în care vor putea „să își exercite din nou dreptul de a decide” și „condițiile în care trebuie să voteze din nou”. Eliminând infracțiunea nu va dispărea infractorul, iar chestiunea separatistă va continua să se agraveze. În ceea ce privește delapidarea, pedeapsa se reduce atunci când nu a fost făcută în vederea propriei înavuțiri, micșorându-se de la 8 ani de închisoare la numai 4 ani. Încă o dată, beneficiarii principali ai acestei modificări legislative sunt liderii catalani pro-independență.

Asaltul asupra sistemului judiciar

Lipsa reînnoirii Curții Constituționale, aflate în mâini conservatoare, cu o majoritate de judecători propuși de Partidul Popular, a determinat guvernul să pregătească un proiect de lege pentru a schimba criteriile de alegere a membrilor acestui organism și ai Consiliului General al Magistraturii, anulând astfel independența sistemului judiciar și făcându-l mai dependent de executiv. Legea a fost oprită de Curtea Constituțională în procedura parlamentară, la cererea Partidului Popular și a VOX. Aceasta a declanșat o criză instituțională fără precedent, chiar cu acuzații de lovitură de stat împotriva judecătorilor. Însă, după toată această criză, Curtea Constituțională și-a finalizat – neașteptat – reînnoirea cu doi magistrați progresiști aleși de guvern și alți doi selectați de Consiliul General al Magistraturii, unul conservator și unul progresist. Astfel, Curtea Constituțională se află acum în mâinile stângii, adică exact ceea ce și-a dorit guvernul.

Portugalia: instabilitate, corupție și eutanasie

În Portugalia, instabilitatea și corupția rămân călcâiul lui Ahile al guvernului socialist condus de Antonio Costa. Cea mai recentă plecare din guvern a fost cea a ministrului Infrastructurii, Pedro Nuno Santos. Acesta a demisionat la 29 decembrie 2022, demisia fiind provocată de scandalul TAP (compania națională aeriană a Portugaliei) și de plata a jumătate de milion de euro către fostul său director executiv Alexandra Reis, care a fost ulterior aleasă secretar de stat la Trezorerie, funcție din care a fost demisă la 28 decembrie. Ministrul a decis să își asume responsabilitatea politică în fața opiniei publice, iar demisia i-a a fost acceptată de prim-ministru. Cu câteva ore mai devreme, cazul TAP provocase demisia secretarului de stat pentru Infrastructură, Hugo Santos Mendes.

Însă acestea nu au fost singurele plecări la nivel înalt din guvernul portughez. Într-un alt caz de corupție, la 10 noiembrie, subsecretarul de stat al prim-ministrului, Miguel Alves, a demisionat în urma unei acuzații de trafic de influență în beneficiul unor societăți aparținând soției lui Joaquim Couto, fostul primar socialist al orașului Caminha. Între timp, începând din luna mai, secretarul de stat de la ministerul Economiei, João Neves, și secretarul de stat de la Turism, Comerț și Servicii, Rita Marques, au fost demiși pentru „dezacorduri” cu strategia guvernamentală. De asemenea, secretarul de stat pentru Egalitate și Migrație, Sara Abrantes Guerreiro, și-a părăsit funcția „din motive de sănătate” la doar o lună de la preluarea mandatului.  O altă controversă s-a petrecut în Setubal, unde o asociație pro-rusă, foarte apropiată de conducerea comunistă locală, a fost însărcinată cu preluarea refugiaților ucraineni. În cele din urmă, ministrul Sănătății, Marta Temido, subsecretarii de stat pentru Sănătate, António Lacerda Sales și Fátima Fonseca, au demisionat în urma scandalului provocat de moartea unei femei însărcinate în camera de gardă a unui spital. Zece înalți funcționari în doar șapte luni!

Un alt subiect controversat a fost adoptarea, pentru a treia oară, a legii eutanasiei în Parlamentul portughez. Legea a fost votată de Partidul Socialist, care guvernează singur având majoritate absolută, cu sprijinul Inițiativei Liberale, al Blocului Stângii, PAN (Drepturile Animalelor) și al Verzilor. Comuniștii, Chega și PSD (dreapta liberală) au votat împotrivă. Balanța opoziției a înclinat datorită conservatorilor de la Chega, care au încercat fără succes să convoace un referendum. Șase deputați PSD au votat în favoarea legii și, curios, șase socialiști au votat împotriva ei. Totuși, pentru a deveni realitate, legea are nevoie de aprobarea președintelui Republicii, „conservatorul” Marcelo Rebelo de Sousa. Președintele, care se poate opune prin veto legii sau să consulte Curtea Constituțională, a respins deja două alte încercări.

În domeniul mass-media, merită menționată lansarea, la 16 noiembrie, la Lisabona, a autointitulatului „Consorțiu – Rețeaua jurnaliștilor de investigație”, o asociație nonguvernamentală, dar susținută, de fapt, de Ministerul Culturii. Membrii acestui Consorțiu de „jurnaliști independenți” au o lungă istorie de activism politic legat de stânga și extrema stângă și au primit donații substanțiale din partea Fundației pentru o Societate Deschisă. De fapt, organizația lui George Soros este un actor-cheie în finanțarea diferitelor instituții media care alcătuiesc „Consorțiul”, alături de organizații aflate în directă legătură cu extrema stângă și cu statul portughez. Prin urmare, după cum era de așteptat, ținta Consorțiului este chiar partidul Chega, iar primul său raport s-a referit la prezența discursului instigator la ură în rândul forțelor de securitate ale statului și, bineînțeles, la „relația” dintre acest tip de discurs și Chega. Asemenea celor mai mulți așa-ziși verificatori, „Consorțiul” nu înseamnă „jurnalism independent”, ci este reprezentat de activiști politici de extremă stânga, finanțați generos de organizațiile globaliste.

Traducere de: Dragoș MOLDOVEANU.

Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost