Prof. dr. Radu Baltasiu: Basarabia, câteva semnificații, azi

Considerații geopolitice

Provocarea Basarabiei este mișcarea sa intre imperialism tributal și imperativul neamului. Imperiul este tot o forma de imperativ, dar asculta de un prescriptor ideologic, nu de chemarea neamului.

Unde suntem azi?

Partidul considerat european – Acțiune și Solidaritate, din Basarabia, nu a câștigat niciun mandat de primar, inclusiv în Chișinău . Nici nu avea cum, dacă stăm să ne luăm după denumirea care arată lipsa de precizie și asumare doctrinară și identitară. Bine împănată de consilierii Berlinului, administrația de la Chișinău a reușit să retransmită o bună parte din administrație, pe cea locală, intereselor post-sovietice. Aceasta este situația în prezent.

Acum se dă o bătălie nefiresc de prelungită pentru Biserică și Limba română. Cu un București indecis, fără Proiect de Țară și cu un Chișinău care încă nu știe dacă românii din Basarabia sunt o națiune civică sau una organică, când nu sunt una inventată, așa numiți moldoveni altfel decât moldovenii de la Iași, lucrurile nu merg bine.

În plin proces de „europenizare”, din vara lui 2023, unionismul este considerat atentat la adresa siguranței naționale în R. Moldova, iar limba rusă a revenit ca limbă oficială în administrație. La ce or fi folosit repetatele vizite ale președintelui R. Moldova – Maia Sandu, la București?

Etapa istorică în care se află Republica Moldova astăzi poate fi catalogată de avans al imperialismului primitiv de tip rusesc deși se anunță triumfalist „europenizarea” R. Moldova. Poate tocmai de aceea.

Coordonatele analizei

Iorga, în genialitatea sa, a sintetizat întregul spectru geopolitic la trei elemente de interes: geografia,  rasa/etnia, și ideile . Pe aceste coordonate vom propune să vedem relația Basarabiei, parțial exprimată astăzi prin R. Moldova, cu spațiul românesc, până la funcția lui regională și europeană.

Toate acestea au fost reluate de Simion Mehedinți , unul dintre întemeietorii geopoliticii românești și al geografiei ca știință,  care arăta că Basarabia nu poate fi înțeleasă și nu poate funcționa normal decât cu fața spre Mare și Carpați. Văzută astfel, Basarabia are funcție pivot în ansamblul geopolitic european, dar nu separat, ci ca parte a Cetății Carpaților, a spațiului românesc. Noțiunea de cetate presupune conștiința acestui spațiu, deci ideea de apartenență la spațiul românesc – atât de disputată astăzi la nivelul elitelor basarabene. Basarabia este parte a istmului-ponto-baltic care se sprijină pe Carpați pentru a-și îndeplini rosturile în raport cu cultura și civilizația, centrată pe progres prin muncă organizată și credință, sedentară, nu năvălitoare și spoliatoare a altor popoare.

Basarabia mărturisită

Înainte de a discuta despre încadrarea Basarabiei în geopolitica Mării Negre, se cuvine să subliniem faptul că Basarabia trebuie mărturisită. Susținem, astăzi, în Sfatul Țării din Chișinău, o întâlnire istorică: discutăm despre „Românii la răscrucea istoriei”. Avem, iată, răspunderea punerii cu severitate a problemei Basarabiei, care nu este poate fi decât a reunificării. Nu numai pentru că ne dorim aceasta, dar și din respect pentru Sfatul Țării, mulți dintre ei mărturisitori în pușcăriile comuniste din Uniunea Sovietică și România comunistă, după 1940-1944. 14 deputați  din cei 156 membri ai Sfatului Țării, au fost arestați în 1940, după anexarea Basarabiei de către URSS din iunie. Dintre aceștia, doar generalul Ion Codreanu a scăpat cu viață, fiind „dat la schimb” de sovietici cu sinistra Ana Pauker, agent sovietic, care, după ocuparea României de către sovietici la 23 august 1944, avea să fie unul dintre cei mai proeminenți lideri ai României comuniste, criminal notoriu. Nu se cunoaște unde se află osemintele martirilor, statul din România neîntreprinzând demersuri pentru identificare și comemorare. Cele două motive invocate de NKVD pentru arestarea membrilor Sfatului Țării care nu s-au refugiat în România au fost „crima de a fi rupt cu forța Basarabia de Rusia, alipind-o de România” și faptul că ar fi primit ca recompensă de la statul român câte 50 de hectare, ceea ce era o aberație. Unirea cu Basarabia nu s-a făcut prin cumpărarea membrilor Sfatului Țării de la Chișinău. Mai mult, cu excepția lui Teodor Cojocaru, niciunul dintre cei arestați nu avusese mari proprietăți.

De ce Geopolitică?

Propun să analizăm rapid situația Basarabiei din perspectivă geopolitică.

Geopolitica este știința organizării puterii unui popor, a statelor și a societăților. Fenomenul geopolitic este o construcție permanentă și un ansamblu de reacții și contrareacții pornind de la un punct de sprijin permanent. Este efortul unei societăți de a funcționa mereu la  potențialul său, atât în plan intern cât și extern. Acest efort instituțional  ia forma cercetării de vârf, a serviciilor secrete, a industriilor și căilor de comunicație strategice, a exportului de cultură și a diplomației atent planificate.

Geopolitica este știința care ne permite să percepem rapid atât ansamblul, cât și componentele de detaliu ale actualelor tensiuni din zona R. Moldova.

Geografia și geopolitica Mării Negre

Ansamblul geopolitic, cu rădăcini istorice și semnificații culturale, în care trebuie citite situația R. Moldova, a Basarabiei, este geopolitica Mării Negre.

Revenind la permanențele istoriei, să observăm conexiunile geografiei cu diversele puteri care se exercită asupra Basarabiei.

Basarabia nu este un simplu teritoriu, nu e o simplă extensie a Moldovei cu capitala la Iași cu atât mai puțin a României cu capitala la București, după cum nu este de interes la întâmplare pentru alte puteri. Basarabia a devenit, din păcate, punct focal al interesului rusesc la Marea Neagră, la Gurile Dunării și la Strâmtori, deodată cu apariția statului modern rusesc, vectorizare a energiilor rusești până astăzi. Complexul acesta geopolitic este citit astfel de mai bine de o sută de ani de gândirea românească:  Rusia ori recunoaște Basarabia parte a românității, și atunci regimul Mării Negre va fi normalizat, caz în care Basarabia nu va mai fi o miză pentru Rusia, fie consideră Basarabia parte a expansiunii sale către Strâmtori/Mediterana și atunci va căuta prin orice mijloace să o ocupe/disloce  (Nae Ionescu, „Roza Vânturilor”, p.114), direct și indirect, prin crearea de tensiuni în regiune, inclusiv în alte părți din Europa.

Din declarațiile recente ale Ministerului rus de externe privind așa-zisa românizare a Moldovei, de „revenire ilegală la limba română” (Zaharova, purtător cuvânt MAE rus, nov 2023), avem, din nou, pe lângă fractura de logică – rușii au ocupat Basarabia la 1812 și 1944, confirmarea că Rusia a ales a doua cale.

De altfel, Rusia a reușit performanța să-și găsească un multiplicator al presiunilor sale prin relația specială cu complexul gepolitic mitteleuropean. Ne așteptăm ca presiunea Mitteleuropeană asupra României să se mențină, să se diversifice: atât prin implicarea Germaniei la Chișinău, prin încurajarea iredentismului unguresc în Transilvania, cât și prin acțiunile Austriei legate de integrarea deplină a României în spațiul Europeană – actualul dosar Schengen și prin dosarul energetic – pe care îl controlează în bună măsură. Am văzut eficiența sfătuitorilor germani: bruma de europenism care indirect e și românesc, tocmai a fost măturată din administrația locală a Basarabiei.

Din punct de vedere geopolitic, Basarabia a fost considerată de statul român de după 1918 pilon al istmului ponto-baltic, și integrată în fațada geopolitică a Mării Negre cu prelungiri până la Marea Baltică, în cadrul complexului european de îndiguire a expansiunii comunismului gândit de Franța și nu numai. Din nefericire, coluziunea, conivența, coincidența dintre interesele rusești și germane, comunizarea politicii franceze au făcut ca Europa să sucombe în al doilea Război Mondial, moment în care popoarele est-europene au avut cel mai mult de suferit și din care încă nu și-au revenit – cazul românesc fiind ilustrația vie.

Geopolitic, Basarabia nu poate fi decuplată de funcția strategică a Mării Negre în Europa.  Funcția Mării Negre: legătura spre Indii și cu petrolul Arabiei (Simion Mehedinți) spre inima Europei. În trecut, prin Nistru și Vistula, legătura dintre Baltica și Mediterana.

Astăzi, Basarabia este punctul moale al frontierei Euroatlantice, limita unui sistem politic de tip democratic – adevărat, în criză, cu unul de tip imperial tributal. Practica activă a geopoliticii Mării de către România presupune asumarea Basarabiei – limanul Nistrului și a Gurilor Dunării. Iar elitele basarabene, au la dispoziție un moment unic, pentru a  înțelege că „integrarea europeană” trece prin funcția românească a Mării Negre, în opoziție cu rolul pe care li-l atribuie imperiul moscovit, de vătafi ai unei populații tot mai slăbite și fără identitate.

Basarabia aparține fațadelor geopolitice ale Mării și Dunării, care, prin Dobrogea, constituie continuumul cel mai sensibil al Europei: Strâmtorile – ieșirea la Mediterana spre Baltica. Fațada aceasta multiplă răspunde la dubla întrebare: cum va fructifica România geografia cu care a fost binecuvântată și cum înțelege Rusia să iasă în lume?  Decuplarea de Marea Neagră a Basarabiei antrenează orbitarea ei în jurul Moscovei și persistența proceselor de subdezvoltare, tipice unui imperiu slab din punct de vedere economic. Basarabia face parte din spațiul de formare al statalității românești, ca să nu pomenim de spațiul geto-dacic. Gheorghe Brătianu, asasinat de comisarii sovietici la Sighet, unul dintre cei mai respectați istorici europeni, a demonstrat în lucrarea de geopolitică și istorie „Marea Neagră”  că țara Moldovei, ca stat modern s-a format pe axa Pruto-Nistreană perpendiculară pe Gurile Dunării și Mare, ca entitate ce a coagulat o serie întreagă de țări – autonomii țărănești conduse de juzi locali, ca urmare a comunicațiilor dintre Baltica și Strâmtori. Cum a părăsit acest rol Moldova, inclusiv jumătatea ei, Basarabia, au sărăcit. Acest lucru s-a întâmplat de două ori: după transformarea Tighinei în raia turcească în sec. XV și după ocuparea Basarabiei de ruși. În scurtul interval în care sudul Basarabiei a trecut în componența României, după Pacea de la Paris, 1856, Cahul, Bolgrad și Ismail au înregistrat un progres alert. Încă o dovadă că adevărul geografiei în această parte de lume este românesc, nu altul. Iar rezultatul se vede și astăzi: acolo unde a fost administrație românească a fost dezvoltare. Lucru valabil pentru toate provinciile alipite la România în 1918.

Pentru a funcționa normal, Basarabia trebuie să se rezeme pe Carpați, nu pe Moscova, arăta Mehedinți. Ca să se sprijine pe Carpați, Basarabia trebuie să privească de la Est la Vest, pe planul Iași-Galați-Constanța spre București, spre spațiul său de complementaritate economică natural. Altfel, va rămâne o veșnică trambulină a unui imperiu subdezvoltat spre Strâmtori.

Din acest punct de vedere, mutarea bătăliei pentru frontiera europeană în Ucraina este de importanță crucială pentru România, pentru că obligă la construcția unui spate solid al frontului ucrainean. Spatele geopolitic pe care se va rezema noua frontieră ucraineană cu spațiul rusesc se numește Trimarium, și se întinde de la Baltica la Adriatică, sprijinindu-se pe Carpați și Marea Neagră. Republica Moldova este, în momentul de față, pântecele moale al acestei construcții, pentru că este minat nu numai de interesele rusești, dar și de vechile înțelegeri ruso-germane, cărora Bucureștiul nu are încă nici curajul și nici capacitatea să le răspundă. La rândul lor, elitele basarabene sunt în bună măsură captive tezei moldoveniste și comodității funcțiilor deținute, pe care cred că le vor pierde dacă R. Moldova se va uni cu Țara. Se află în eroare. Basarabia va trebui administrată și reintegrată, nu vedem de ce nu vor putea fi ocupate funcțiile locale de către oameni din actuala R. Moldova, în măsura care vor fi competenți.

Deci, situarea geografică a Basarabiei se citește astfel: Basarabia este ancoră a spațiului românesc și a ordinii europene. Condiția pentru ca acest lucru să se întâmple este reconectarea la Marea Neagră, care, la rândul său, nu se va putea face decât prin intermediul României, prin revenirea la Țară mamă, ca parte a geopoliticii Mării Negre. Altfel va continua să fie strivită de presiunea rusească.

Ideea și neamul

Tot din geopolitică știm că orice stat se reazemă pe o idee axială – „ideea de stat”, care ține laolaltă teritoriul, politicile (guvernarea) dar și pe oameni laolaltă. Ideea de stat presupune conștiința națională, „mereu-amintirea”. Conștiința națională este cel mai activă atunci când există un Proiect de Țară.

Ideea este corolarul din „Cer” al geografiei. Acesta poate fi natural sau artificial. Spunem că o națiune este liberă când știe când este și sub ocupație. Expresia materială a libertății este bunăstarea și înmulțirea populației.

Stalin a știut să manevreze foarte bine, dar mortal, ideea de stat: mai întâi i-a omorât sau i-a scos din societate, trimițându-i în Siberia, pe toți cei care știau cel mai bine că sunt români: pe cei mai harnici, mai învățați, mai bogați. Cei care au rămas, lipsiți de îndrumare, au rămas la mila statului sovietic. Li s-a dat de lucru și au căpătat „bunăstarea sovietică”. Aceasta, însă, a venit la pachet nu doar cu modificarea comportamentului față de aproapele, dragostea și concurența fiind înlocuite cu delațiunea la KGB, dar și cu înlocuirea sentimentului național, al conștiinței de neam, cu un surogat, cu așa-numita „națiune moldovenească”. Un concept mortal, el nu doar înstrăinează și sărăcește – un popor cu elite confuze nu doar sărăcește, dar și dispare. Scopul conceptului sovietic este asimilarea românilor din Basarabia, un proiect mai vechi, început de pe vremea țarismului, după eradicarea autonomiei Basarabiei, la 1828.

Componentele ideii basarabene sunt următoarele:

–  Religioasă-duhovnicească – am un Dumnezeu sau nu? Dacă nu, cu cine îl înlocuiesc?

–  Limba – ce limbă vorbesc? A cui neam aparține? Poate fi înlocuit sângele moșilor și strămoșilor mei într-o etichetă? Dacă da, eu cui aparțin: Moscovei? Nu e cam mare distanța? Când au venit rușii aici? Nu cumva înaintea lor pe aici pășteau oile moșilor și strămoșilor mei?

–  Conștiința apartenenței la un spațiu cu rol în complexul european de civilizație și de securitate, care este altul decât cel rusesc. Unde mă aflu eu, eu și comunitatea mea? În R. Moldova. Are vreo putere acest spațiu în Europa? Este un mădular al spațiului dintre Tisa și Nistru sau o trambulină rusească spre inima Europei?

Ideea de stat răspunde, deci, la întrebările: cine sunt eu, în fața cui dau eu socoteală în cele din urmă? Stalinismul a anihilat aceste întrebări, dar acest lucru nu înseamnă că întrebările nu se pun. Iar lipsa răspunsului înseamnă sărăcie, emigrație, moarte. În ultimă instanță, rusificarea.

Fondul geografiei și al spațiului economic este unul simbolic, mult mai adânc decât crede purtătorul de cuvânt al ministerului de externe rus, anume gradul de cunoaștere al limbii ruse. Iată, toți ucrainenii cunosc foarte bine limba rusă și, în momentul de față, sunt cei mai mari dușmani ai Moscovei. Orice economie are în fundal o spiritualitate comună, așa cum Uniunea Europeană, organ economic prin excelență, are în fundal o spiritualitate comună – „civilizația europeană”.  Dar nu doar limba este ceea ce ne unește și ține frontiera civilizației aici.

Basarabia – zona poate de cea mai mare densitate duhovnicească în România interbelică, este și astăzi una de mare sensibilitate spirituală pentru România. Nae Ionescu – părintele gândirii dogmatice moderne românești, arăta că, în timp ce Ardealul era afectat de o ortodoxie însectată, Basarabia forma o unitate creștină insolubilă, iar înființarea Mitropoliei Basarabiei a rămas dacă nu cea mai importantă construcție simbolică după Marea Unire, în orice caz „cel mai însemnat fapt religios întâmplat după război între hotarele țării noastre” (1933, „După alegerile Episcopale” – Cuvântul), mai însemnată chiar decât ridicarea la rang de patriarhie a Bisericii de la București:  Nae Ionescu: „Căci, să nu ne înșelăm singuri: esența Ortodoxiei românești nu trebuie căutată în Ardeal; ci – cu oarecare corective necesare – mai degrabă în Basarabia.” („Ardelenii în Biserică”, „Cuvântul”, 1928).

Acest statut care ne trece prin toată ființa caută imperiul de la răsărit să îl șteargă prin paralizia conștiinței de neam, prin invenția „moldovenistă”: căci a fi moldovean înseamnă altceva decât român doar pentru cel care și-a pierdut memoria. Din acest punct de vedere, Rusia este un agent imperial de tip globalist. Un agent primitiv, dovadă starea cronică de înapoiere. Bunăstarea este expresia materială a adevărului.

Unora dintre basarabeni le e frică de Țară, le e frică că prin Unire își vor pierde funcțiile. Basarabia va trebui administrată și, în măsura în care o vor face pentru neamul lor, nu au de ce să își facă probleme. Nu în ultimul rând, elitele basarabene să nu uite că orice e îngăduit, până la hula contra Duhului sfânt. Deci totul se iartă, chiar și ținerea în sărăcie și dezunirea. Păcatul contra Duhului sfânt nu se iartă, iar limba este Duh, este dar de la Duhul. Acestora le transmitem: să se pocăiască față de ei înșiși, față de adevărul românității din ei. Dacă nu sunt români, atunci ce sunt? Ruși nu sunt! Cum vor da ei seamă în fața lui Dumnezeu dacă sunt nimic?!, frunză în vânt. Socoteala la judecata de Apoi se face pe neamuri, nu pe invenții ideologice.

Ce ne așteaptă dacă nu ne trezim?

„Pentru menținerea controlului asupra acestei axe de înaintare imperiile estice au folosit în ultimele secole două instrumente când a venit vorba de oameni: confuzia identitară urmată de asimilarea etnică. Confuzia identitară este reprezentată de teoria moldovenismului care desprinde populația Basarabiei de matca sa civilizațională, respectiv spațiul românesc. Însă moldovenismul nu are ca scop real crearea unei noi etnii, scopul final este asimilarea etnică. În primă fază limba română este mutilată prin transformarea în „limbă moldovenească” care devine o limbă secundară și este înlocuită în mod sistematic cu limba rusă. Asimilarea lingvistică prin promovarea unui fals bilingvism inexistent în realitate a fost faza premergătoare asimilării etnice definitive.” (George Damian, ms.)

Să concluzionăm:

În prezent, ca urmare a precarității tezei „moldovenist-europeniste”, procesul de rusificare a luat amploare în Basarabia.

Chișinău este al doilea oraș al Țării, și azi, ca și în trecut.

Basarabia este, prin tradiție,  unul dintre plămânii duhovnicești ai Țării.

Este parte a echilibrului european al Mării Negre, dar doar prin integrarea în spațiul românesc.

AUTOR: PROF.DR.RADU BALTASIU

*articolul a apărut inițial pe blogul autorului și a fost preluat cu acordul autorului

• Despre autor
• Ultimele articole

About Rost Online

• Prezidențiale 2024/ Secțiile de votare s-au deschis la ora 07.00. Românii își aleg noul președinte - 24 noiembrie 2024
• Premierul Marcel Ciolacu, în presa austriacă: Forțele extremiste trebuie izolate - 23 noiembrie 2024
• Iniţiatorul constituirii Bisericii Ortodoxe Române din Ucraina, Eugen Pătraş, interdicţie de a intra pe teritoriul ucrainean - 23 noiembrie 2024