25 de ani de la trecerea la Domnul a Părintelui Ilie Cleopa, marele duhovnic al neamului românesc propus spre canonizare

de
Sursa foto: Facebook

Sâmbătă, 2 decembrie, se împlinesc 25 de ani de la trecerea la Domnul a Părintelui Ilie Cleopa, unul dintre cei mai mari duhovnici pe care i-a dat neamul românesc.

Părintele Ilie Cleopa, arhimandrit şi duhovnic la Mănăstirea Sihăstria, s-a născut la 10 aprilie 1912, în Suliţa, judeţul Botoşani, într-o familie de ţărani, fiind al cincilea copil din cei zece ai familiei Alexandru şi Ana Ilie, scrie Agerpres.

Din cei zece fraţi, cinci au intrat în mănăstire, inclusiv mama, la bătrâneţe. După ce a rămas văduvă, în 1943, mama părintelui Cleopa a fost adusă la mănăstire şi apoi tunsă în monahism la Agapia Veche în anul 1947, sub numele de Agafia. De aici a plecat la Domnul după mai bine de douăzeci de ani, în toamna anului 1968.

Părintele Ilie Cleopa a făcut Şcoala primară de şapte clase în satul natal. A intrat frate în Schitul Sihăstria din 1929 şi a fost călugărit la 2 august 1937, primind numele de Cleopa.

La dorinţa protosinghelului Ioanichie Moroi, monahul Cleopa a fost numit egumen interimar al Schitului Sihăstria, în 1942.

În această ascultare a slujit aproape 13 ani, timp în care şi-a făcut singur un program de studiu intens, împrumutând cărţi din biblioteca Mănăstirii Neamţ, unde pe atunci ascultare de bibliotecar o avea monahul Ioan Iacob, cel care avea să devină Sfântul Ioan Iacob Hozevitul.

A fost hirotonit ierodiacon (1944) şi ieromonah (1945) şi numit oficial egumen al Sihăstriei în ianuarie 1945.

În anul 1947, Schitul Sihăstria, numărând peste 60 de vieţuitori, a fost ridicat la rang de mănăstire, iar protosinghelului Cleopa Ilie este făcut arhimandrit, cu aprobarea patriarhului Nicodim.

În 1949, arhimandritul Ilie Cleopa a fost numit stareţ al Mănăstirii Slatina (1949-1953) şi a plecat acolo împreună cu 30 de călugări din obştea Mănăstirii Sihăstria, în urma deciziei patriarhului Justinian (1948-1977).

De trei ori a fost nevoit să se retragă în Munţii Rarăului din cauza opresiunilor comuniste (1948; 1953-1954 şi 1959-1964).

În toamna anului 1964 revine în Mănăstirea Sihăstria, ca duhovnic al întregii obşti, şi povăţuieşte fără întrerupere atât călugări, cât şi mireni, timp de 34 de ani, până la 2 decembrie 1998, când şi-a dat duhul în mâinile lui Hristos.

Părintele Cleopa şi-a împărţit timpul între rugăciune şi misiune, între linişte şi ascultare, între singurătate şi călăuzirea călugărilor şi mirenilor pe calea mântuirii, între nevoinţă pustnicească şi misiune duhovnicească prin predică, scriere de cărţi sfinte, spovedanie, sfătuire şi milostenie, arată arhimandritul Ioanichie Bălan în „Cuvânt înainte” din primul volum al colecţiei „Ne vorbeşte Părintele Cleopa”.

„Părintele Cleopa este şi rămâne un tezaur al spiritualităţii şi Ortodoxiei româneşti. Cu aceeaşi sensibilitate sufletească şi profunzime teologică, pe fond biblic şi patristic, vorbeşte şi filosofilor şi marilor teologi, purtându-i în cele mai profunde taine ale energiilor necreate, precum şi credincioşilor de rând, veniţi ca adevăraţi pelerini din toate colţurile ţării, pe care-i hrăneşte cu cuvântul lui Dumnezeu şi-i adapă din izvorul învăţăturii despre viaţa şi fericirea veşnică”, spunea arhimandritul Ioanichie Bălan.

Marele duhovnic Ilie Cleopa a fost însă nu numai un trăitor în Hristos, ci şi un mare apărător al adevărului evanghelic şi ortodox.

Între lucrările publicate în timpul vieţii se află: „Despre credinţa ortodoxă”, Bucureşti, 1981 (reeditată sub titlul „Călăuza în credinţa ortodoxă”, 1991); „Predici la praznice împărăteşti şi sfinţi de peste an”, Ed. Episcopiei Romanului, 1986; „Predici la Duminicile de peste an”, Ed. Episcopiei Romanului. 1990; „Valoarea sufletului”, Galaţi, 1991; „Urcuş spre înviere” (predici duhovniceşti), Mănăstirea Neamţ. 1992; „Despre vise şi vedenii”, Bucureşti, 1993.

Ne vorbește Părintele Cleopa:

„Să ştiţi că rădăcina şi viaţa poporului nostru, înaintea lui Dumnezeu, este credinţa cea dreaptă în Hristos, adică Ortodoxia. Noi ne-am încreştinat de aproape două mii de ani, din timpul Sfîntului Apostol Andrei.  De atunci, de cînd am primit şi dreapta credinţă în Dumnezeu, poporul nostru a avut viaţă. Pînă atunci a fost mort; numai cu trupul era viu, iar cu sufletul era mort. Viaţa poporului român este dreapta credinţă în Iisus Hristos. Băgaţi de sea­mă! Ca popor creştin de două mii de ani de cînd sîntem noi, am avut toată administraţia noastră şi toată tradiţia noastră sfîntă. Să ţinem cu tărie la credinţa Ortodoxă.

Aţi văzut dumneavoastră, de la primii voievozi creştini ai românilor, de cînd sînt cele trei Ţări Ro­mâne, Moldova, Muntenia şi Ardealul, toţi au fost creştini ortodocşi.

Ştefan cel Mare nu a fost baptist! Mircea cel Bătrîn nu a fost evanghelist sau adventist! Alexandru cel Bun nu a fost martorul lui Iehova; nebunii ăştia de sectari au ieşit acum. Nicio sectă nu exista în ţara noastră pe atunci. Aceştia vin din străinătate, plătiţi de masoni, să ne strice dreapta credinţă şi ori­ginile noastre şi rădăcina noastră de popor ortodox. (…)

Să ţinem credinţa noastră Ortodoxă, pe care au ţinut-o toţi voievozii noştri şi toţi părinţii noştri şi toţi românii cei adevăraţi. Dacă vrei să fii fiu adevărat al lui Hristos şi al Ţării Româneşti, să ţii credinţa cea dreaptă, Ortodoxă, pe care o ţinem de două mii de ani. Dacă nu, nu eşti fiu al lui Hristos şi al Biseri­cii, şi eşti străin de neamul românesc.”

Arhimandrit Ilie Cleopa, „Ne vorbește Părintele Cleopa”, ediția a II-a, vol. III, Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători-Neamț, 2004 via Cuvântul Ortodox.

Reamintim că Biserica Ortodoxă Română a anunțat, prin vocea PS Părinte Varlaam Ploieșteanul, primele nume ce urmează să fie propuse spre canonizare în anul 2025, anume părintele Dumitru Stăniloae, părintele Cleopa Ilie și starețul Gherasim Iscu.

 

Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost