Sorin Pâslaru, ZF: Piaţa Matache, Piaţa 1 Mai, Piaţa Obor, Piaţa Sudului, Hala Traian. Ce-ar fi să declarăm 2024 anul pieţelor? Cum facem să reziste micul producător român de fructe, de legume, de carne şi de brânză cu gust şi de pâine necongelată?

de
Foto: Facebook

Piețe emblematice din Capitală, precum Piaţa Matache, Piaţa 1 Mai, Piaţa Obor, Piaţa Sudului, au fost amenințate, în timp, fie de lăsarea lor într-o stare de neîngrijire, fie prin modernizări nepotrivite, în ambele situații autoritățile uitând de rolul piețelor, acela de a aduna câți mai mulți producători români de fructe, de legume, pâine, brânză și alte produse alimentare.

În acest context, se întreabă Sorin Pâslaru într-un editorial pentru Ziarul Financiar, care este soluția pentru protejarea piețelor, oricum amenințate de rețeaua de supermarketuri?

Redăm integral excepționala analiză privind soarta piețelor:

„Dacă vrei să vezi cel mai mare contrast al Bucureştiului de azi este de ajuns să observi cum se oglindeşte una din cele mai noi clădiri de birouri de lângă Piaţa Victoriei, numită The Mark, sediul unor mari firme de consultanţă şi de IT, în noroiul din jurul Pieţei Matache.

Parcarea de la Piaţa Matache, un loc emblematic al Capitalei care ar trebui să găzduiască măcar un restaurant de o stea Michelin având în vedere unde este dispusă şi ţinând cont de puterea financiară a Bucureştiului, a ajuns cea mai „pârlită” piaţă din oraş.

Mulţi au avut speranţe că noua administraţie a Capitalei, care în curând va deveni veche, nu mai suportă să accepte mizeria, dar s-au înşelat. Parcarea de la Piaţa Matache are cratere mai mari ca pe lună, piaţa în sine e salvată doar de mirosul şi gustul grămezilor de fructe şi legume pe care târgoveţii destoinici le păzesc pe tarabe până la orele patru ale după-amiezii.

Ce Boqerie, ce Foodhallen? Te întorci în timp. Nu e rău, că era viaţă, dar oare de ce i-o fi fost aşa de greu Primăriei Sectorului 1 sau Primăriei Generale să toarne un strat de asfalt şi să pună nişte termopane la hala care stă să cadă?

Anunţă acum Primăria Sectorului 1, la spartul târgului, un mare proiect de „regenerare urbană”, care să pună „în valoare” Piaţa Matache. La fel, unul pentru Piaţa 1 Mai. În primul rând, oamenii nu aşteaptă pe Calatrava să le facă o piaţă, ci vor funcţionalitate, parcare asfaltată, curăţenie, organizare.

În al doilea rând, Primăria Sectorului 4 a arătat cu Piaţa Sudului, care era până la modernizare o inimă comercială a zonei de sud, cu sute de tarabe care musteau de marfă, 7 pescării, 15 măcelării, 10 brânzării şi cea mai bună terasă de mici pe o rază de 5 km, cum nu trebuie făcută o modernizare. Piaţa Sudului este acum o uscăciune preţioasă, înconjurată de spaţii verzi cu fântâni arteziene. Toată energia comercială a dispărut.

Dacă acelaşi viitor se preconizează pentru pieţele 1 Mai şi Matache, mai bine lipsă. Orice investiţie ar trebui să aibă ca rezultat creşterea, dezvoltarea, nu scăderea afacerilor. În loc să chivernisească la leu banii şi să facă minimul necesar pentru a menţine pe picioare businessul şi pentru a aduce şi mai mulţi producători de fructe, de legume, măcelarii şi brânzarii din jurul Capitalei, primarii noştri aruncă cu zeci de milioane de euro în panseluţe, borduri şi arteziene.

Păi oamenilor le trebuie arteziene sau tarabe cu marfă proaspătă ca să nu-şi rupă dinţii în legumele zbârcite pe care le pun la vânzare aşa-numitele reţele moderne de comerţ care au ocupat absolut toate locurile cu vad din Bucureşti?

Piaţa Galaţi, Hala Traian – au căzut rând pe rând pradă monopolului pus pe Bucureşti de Mega Image. Ca o ultimă redută rezistă Piaţa Obor, unde în weekend pot fi văzuţi antreprenori în tenişi care învârt afaceri de zeci de milioane de euro sau publicitari care trăiesc numai de pe urma conturilor globale ale multinaţionalelor, dar preferă să mănânce de la tarabă.

A venit un hipermarket în zonă, a plecat cu coada între picioare. Hala Obor, cu legume şi fructe la parter şi buticuri de brânzeturi, măcelării şi pâine la cuptor la etajul 1, a ajuns un loc mitizat al Bucureştiului. A apărut un wine-bar la etaj, lângă poţi alege orice bere kraft produsă astăzi în România.

Alături însă, hala de peşte, aflată indirect în proprietatea SIF Muntenia, este un exemplu că de orice a intrat pe mâna SIF-urilor s-a ales praful. Nu există vreo întreprindere sau proiect de investiţie despre care să spui că iată ce viziune şi ce capacitate de administrare au managerii SIF-urilor, care au ajuns în funcţiile respective numai prin sforării subterane.

Dar nu cumva să vină şi aici vreun proiect de modernizare precum cel din Piaţa Sudului care a alungat şi cumpărătorii, şi vânzătorii. Mai bine lipsă.

Mai bine un asfalt bine pus- cum de altfel ar trebui şi în parcarea de la Piaţa Obor- şi nişte geamuri schimbate. Întrebaţi oamenii înainte să aruncaţi cu banii. De zecile de milioane de euro este nevoie pentru infrastructura de educaţie, pentru campusuri şcolare noi, pentru săli de sport şi bazine de înot.”

 

Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost