În 2019, compania suedeză Doconomy, în colaborare cu Secretariatului ONU privind Schimbările Climatice (UNFCCC) și MasterCard, lansa primul card de credit din lume cu o limită a cheltuielilor în funcție de amprenta de carbon, DO Black.
DO Black nu numai că ajută utilizatorii să urmărească și să măsoare emisiile de CO2 asociate achizițiilor lor, dar pune și o limită impactului climatic al cheltuielilor lor.
Doconomy a lansat două versiuni ale cardului. Unul doar urmărește amprenta de carbon pe măsură a cheltuielilor, iar celălalt, numit Do Black, face pasul suplimentar de a stabili o limită dură a cheltuielilor anuale in funcție de amprenta de carbon a cheltuielilor anuale. Odată atinsă limita prestabilită, cardul de credit nu mai poate fi folosit.
Sistemul extrage codul categoriei comerciantului de unde se execută tranzacția, apoi face un calcul bazat pe amprenta generală de carbon a industriei, indiferent dacă cumpărați ceva de la un fast-food, un magazin de îmbrăcăminte sau o companie aeriană. Limita se bazează pe un calcul specific fiecărei țări cu privire la cantitatea de carbon pe care fiecare cetățean o poate emite astfel încât să poată fi atins obiectivul pentru 2030 de reducere a emisiilor de carbon la jumătate.
Toate acestea nu sunt decît aberații pentru aservirea întregii populații pămîntene, spre folosul clicii criminale care se ascunde în dosul organizațiilor așa zis ecologiste, al armatei, magistraturii, partidelor , guvernelor , organizatiilor religioase , cu ajutorul agenților subversivi antrenați prin control mintal în acțiuni de sabotare și transformare a societății și a gîndirii omenești.
Prin clică criminală înțeleg obișnuiții suspecți, adică grupările paramasonice de tipul Bilderberg, NATO, Clubul de la Roma, apoi Comisia Trilaterala, Council of Foreign Relations, Royal Institute for International Affairs, marea finanța din băncile arhicunoscute ale lumii și din cele mai puțin cunoscute , marii industriași , serviciile secrete militare și paramilitare , bine cunoscute și ele de cei treziți de mult la realitate , și la capătul listei, de fapt în culmea ei, iezuitii și Vaticanul .
Cum să nu se poată prosti o lume întreagă cu asemenea panoplie de protagoniști ?
Pe oameni i-au amețit întotdeauna însemnele exterioare ( funcție, avere, titlu ) și nu au luat niciodată în seamă Faptele, deși acestea sunt singurele care vorbesc. Însă, e drept, nu așa sforăitor ca discursurile și pompa afișată cu ajutorul serviciilor de propagandă .