31 august. Ziua Limbii Române

Sâmbătă, 31 august, este Ziua Limbii Române, sărbătoare instituită prin Legea 53/2013, care prevede ca în acestă zi să fie arborat Drapelul României și să fie organizate programe și manifestări cultural-educative, cu caracter evocator sau ştiinţific.

Totodată, conform legii, Societatea Română de Televiziune şi Societatea Română de Radiodifuziune pot include în cadrul programelor lor manifestările dedicate acestei zile, notează Agerpres.

Ziua Limbii Române în Basarabia

Potrivit sursei citate, Ziua Limbii Române se sărbătoreşte în Republica Moldova începând din anul 1990. Anul următor, la 23 iunie 1990, Parlamentul Moldovei a instituit ziua de 31 august ca sărbătoarea naţională „Limba noastră cea română”, iar în 1994, denumirea sărbătorii a fost schimbată în „Limba noastră”.

Apel pentru instituirea Zilei Limbii Române în Ucraina

În Ucraina, solicitarea Asociației Național-Culturală a Românilor din regiunea Odesa „Basarabia” privind instituirea Zilei Limbii Române în Ucraina este ignorată de președintele Volodimir Zelenski.

În toamna anului trecut, mai exact în 23 noiembrie, Asociația „Basarabia” i-a solicitat președintelui Volodimir Zelenski să instituie Ziua Limbii Române pe teritoriul Ucrainei, urmând să fie sărbătorită pe 31 august, după cum a relatat atunci RostOnline.

Deși au trecut peste 9 luni, solicitarea românilor nu a primit încă niciun răspuns din partea autorităților de la Kiev, semnalează, într-un articol pentru Agenția BucPress,  Anatol Popescu, președinte fondator al Asociației „Basarabia”, potrivit RostOnline.

Limba noastră- de Alexei Mateevici

Limba noastră-i o comoară
În adâncuri înfundată
Un șirag de piatră rară
Pe moșie revărsată.
Limba noastră-i foc ce arde
Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste.
Limba noastră-i numai cântec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere ce spintec
Nouri negri, zări albastre.

Limba noastră-i graiul pâinii,
Când de vânt se mișcă vara;
In rostirea ei bătrânii
Cu sudori sfințit-au țara.
Limba noastră-i frunză verde,
Zbuciumul din codrii veșnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeșnici.
Nu veți plânge-atunci amarnic,
Că vi-i limba prea săracă,
Și-ți vedea, cât îi de darnic
Graiul țării noastre dragă.

Limba noastră-i vechi izvoade.
Povestiri din alte vremuri;
Și citindu-le ‘nșirate, –
Te-nfiori adânc și tremuri.
Limba noastră îi aleasă
Să ridice slava-n ceruri,
Să ne spiue-n hram și-acasă
Veșnicele adevăruri.
Limba noastra-i limbă sfânta,
Limba vechilor cazanii,
Care o plâng și care o cântă
Pe la vatra lor țăranii.

 

 


Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost