„Taborul românesc”. Sute de creștini, prezenți la praznicul Schimbării la Față a Domnului, la Mănăstirea Ceahlău

Sute de pelerini din regiunea Moldovei și din întreaga țară au urcat zilele acestea pe Muntele Ceahlău, pentru a participa la praznicul Schimbării la Față a Domnului Hristos, hramul așezământului monahal aflat la cota 1800, anunță Doxologia.

Ca în fiecare an, pe 6 august, devenind deja o tradiție, Sfânta Liturghie a fost săvârșită de ÎPS Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, împreună cu PS Părinte Paisie Lugojanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei, alături de un sobor de slujitori.

Numeroşi pelerini și închinători din zona Moldovei, dar și din alte colțuri ale țării, au ajuns la mănăstirea de pe Ceahlău încă din seara zilei de sâmbătă, 5 august, participând la slujba de Priveghere.

În dimineața zilei de 6 august, după ce majoritatea pelerinilor a sosit prin cele două trasee – staţiunea Durău și schitul Stănile – a fost oficiată Sfânta Liturghie de către IPS Teofan, împreună PS Paisie Lugojanul, alături de un sobor de preoți și diaconi, pe un podium amenajat în apropierea bisericii.

Cuvântul de învățătură din cadrul Sfintei Liturghii a fost rostit de către PS Paisie Lugojanul, care a explicat faptul că Schimbarea la Față ne arată cine este și ce este Biserica:

„Schimbarea la Față ne arată cine este și ce este Biserica. De Biserică aparțin profeții, apostolii și toți cei care primesc teologia revelatoare a acestora, luptându-se pentru a avea același scop – și anume, îndrumarea omului spre îndumnezeire, spre vederea Luminii necreate. Iubiți credincioși, trebuie să fim foarte atenți la modul în care noi trăim legătura noastră cu Biserica, pentru că Biserica nu ființează ca să rezolve problemele noastre personale, cotidiene sau pentru a aduce o recunoaștere socială a noastră, ci Biserica este un spațiu al vieții. Un spațiu și un loc al libertății și al dragostei dumnezeiești exprimat prin relația cu Dumnezeu și prin relația lui Dumnezeu cu fiecare om. Noi nu am venit la viață pentru ca apoi să murim fără ca Dumnezeu să nu ne poarte de grijă ci, dimpotrivă, Taina vieții pe care ne-a dăruit-o Dumnezeu este o invitație la sfințenie, adică la unirea cu Dumnezeu. Este nevoie de un urcuș și de o creștere continuă în viața noastră duhovnicească. De aceea, în Biserică vorbim de o evoluție a omului, o evoluție a vieții duhovnicești – însă nu de o evoluție de la maimuță la om, cum spun Darwin și teoria darwinistă a evoluționismului. Este nevoie de evoluția omului spre Dumnezeu prin har, spre îndumnezeirea prin har. Iată menirea omului: auzul și ascultarea glasului lui Dumnezeu.”

La final, IPS Teofan a adresat un cuvânt de binecuvântare:

„Dăm slavă lui Dumnezeu că ne-a învrednicit să urcăm astăzi pe Muntele Ceahlău de hramul muntelui, de hramul mănăstirii, împlinind cu efort, ce-i drept – dar, socot, cu multă bucurie sufletească – un dor al nostru conștientizat sau poate mai puțin conștientizat, și anume să fim cât mai aproape de Dumnezeu. Sfântul Apostol Petru, participând la momentul Schimbării la Față a Domnului Hristos s-a minunat de ceea ce a văzut și voia să nu mai plece din munte, spunând Domnului Hristos că: „Doamne, bine este nouă să fim aici”. Acest sentiment de împlinire cred că mulți dintre noi l-am avut urcând pe muntele cel sfânt. Un sentiment de împlinire, de umplere a unor goluri pe care le avem în noi. Și aici fiind, participând la Sfânta Liturghie, împărtășindu-ne mulți dintre noi cu Sfintele Taine, cred că acest sentiment de plinătate este foarte real în mintea și în sufletul multora dintre noi. Nu este desfătare mai mare decât aceea a omului care Îl are pe Dumnezeu în viața lui. Noi nu putem trăi fără desfătare, știți foarte bine. Și-o căutăm. O căutăm în filme, o căutăm pe unde-o căutăm, în funcții înalte… multe sunt binecuvântate de Dumnezeu și să Îi mulțumim Lui că le avem. Dar toate acestea nu mulțumesc sufletul omului. Omul se mulțumește numai dacă simte că are într-însul desfătare întru Dumnezeu. Cum zicem și la rugăciunea înainte de Împărtășanie: „Învrednicește-mă, Doamne, a mă sătura de desfătarea care este întru Tine”.

Mănăstirea Ceahlău

Având hramurile Schimbarea la Față a Mântuitorului și Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt, Mănăstirea Ceahlău este situată la cota 1800, fiind unul dintre locașurile monahale de la cele mai mari altitudini din țară. Praznicul Schimbării la Față face, în mod tradițional, legătura dintre sărbătorile dedicate Sfântului Ioan Iacob de la Neamț și Sfintei Teodora de la Sihla, fiind un prilej de pelerinaj la mănăstirile nemțene pentru numeroși credincioși.