Incursiune în istoria uniformelor școlare din țara noastră

Dacă uniforma școlară era, în urmă cu peste 100 de ani, motiv de mândrie pentru elevi, astăzi ea mai este purtată doar în anumite școli, mai ales în cele din mediul privat, notează R3Media.

În țara noastră, uniforma a fost purtată pentru prima dată de elevii din Turnu Severin, undeva prin anul 1897. Câțiva ani mai târziu, Spiru Haret, pe atunci ministru al Învățământului, introduce în școli obligativitatea uniformei.

Uniforma școlară în perioada interbelică

În perioada interbelică, uniforma școlară era un motiv de mândrie pentru școlari. Uniforma confirma apartenența la o comunitate de tineri care învață carte, o categorie respectată de întreaga societate.

Uniforma școlară în comunism

Și în perioada comunismului uniforma era obligatorie. Mai mult, niciun elev nu era primit la școală fără uniformă, număr matricol și, în cazul fetelor, bentițe de prins părul. Băieții aveau costum de haine, de culoare bleumarin, și cămașă albă sau bleu. Uniforma fetelor de școală primară era formată din sorț albastru peste o rochie pepit, iar de la gimnaziu, inclusiv la liceu, era obligatoriu sarafanul albastru sau negru.

Uniforma era obligatorie chiar și pentru preșcolari, copiii mici mergând la grădiniță cu costum de șoim al patriei, adică pantaloni sau fustă albastră, cămașă portocalie și cravată sau fundiță la gât.

În plus, mai exista și uniforma de pionier, alcătuită din cămașă albă, cravata de pionier și fustă cu pliuri sau pantaloni de culoare închisă, după caz.

După ‘89

După Revoluția din ’89, uniforma nu a mai fost obligatorie în școli, considerându-se că reprezintă un act de constrângere. Totuși, ea a mai fost purtată câțiva ani după Revoluție.

În prezent, uniforma școlară nu este obligatorie, elevii purtând la școală cele mai diverse ținute. Școlile private mai păstrează totuși tradiția uniformei, fiind considerată ca un element specific care asigură un sentiment de mândrie școlară.

 

 


Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost


Un comentariu la „Incursiune în istoria uniformelor școlare din țara noastră”

  1. În opinia mea ” sentimentul apartenenței la un grup ” face ca individul să dispară în mulțime pentru că el dorește să placă grupului, libertatea sa de opinie fiind în pericol întrucît acesta nu își mai exprimă părerile de teama de a nu contraveni ” grupului ” și ideologiei acestuia.

    Uniformizarea ținutei vestimentare este la un pas de uniformizarea gîndirii. Dar sunt de acord că diversitatea ținutei școlare poate duce la transformarea școlii într-un teren de expunere a bunăstării materiale și a umilirii celor cu mijloace mai modeste .

    Eu aș spune că trebuie aleasă o cale de mijloc în care elevii să frecventeze cursurile școlare în ținute lipsite de ostentație , moderate ca aspect, și că familia este prima care trebuie să intervină și să învețe școlarul modestia și măsura în vestimentație.

    Sunt prea multe situațiile în care oamenii sunt în uniformă: polițiștii, militarii, ospătarii, pușcăriașii , magistrații , pentru ca revenirea la un învățămînt ” uniformizat ” să mai prezinte vreo atracție pentru mine . Nu mă gîndesc decît la China lui Mao și îmi dispare orice urmă de interes în această direcție.

    Răspunde

Spune-ți părerea

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.